Retrospectiva 2009: privind inapoi cu nostalgie si interes(I)

Yael Naim – Far far

Aparent mai putin memorabil decat anul precedent, 2009 prin prisma modei s-a remarcat mai mult din punct de vedere financiar decat creativ. Totusi, incercand sa ne facem loc pe usa cu ajutorul umerilor exagerati ai unei jachete Balmain, merita sa trecem in revista momentele, ideile, directiile si personajele care au marcat anul.Reactionand la criza globala a economiei, multe case de moda au decis sa trimita pe podiumurile de la Milano, Paris sau New York colectii care au avut in comun paleta cromatica foarte restransa. Sobra, discreta si sofisticata, pe alocuri chiar descurajanta, lipsa culorii a subliniat creatiile celor care au inteles turbulentele industriei si potentialele probleme ale retailerilor.

In loc de a recurge la palete cromatice artificial-optimiste, designerii au facut efortul de a prezenta colectii atragatoare pentru clientela fashionista-recesionista, ramanand fideli propriei voci.In colectiile de primavara au existat pete de culoare (albastru intens la Michael Kors, Hermes, Calvin Klein; galben la Carolina Herrera, Bottega Veneta, Celine; roz si corai la Salvatore Ferragamo, Lanvin, Luella si Matthew Williamson; oranj la Halston, Louis Vuitton si Ann Demeuleumeester), dar au predominat culorile nude, sub diferitele lor noi denumiri de blush, honeydew, oyster, skin, flesh, peach, bisquit.

In toamna insa, negrul a fost lait-motivul majoritatii colectiilor – rigoarea estetica, creativitatea artistica si dorinta de pragmatism fuzioneaza, pentru ca cea mai inchisa dintre culori sa poata evidentia „purtabilitatea”, versatilitatea si rafinamentul creatiilor.

Stilul caracteristic al anilor ’80 – un fel de Dinasty Glam meets Diva Disco – a fost influenta majora in tendintele acestui an: siluete exagerate, maneci bufante, umeri supradimensionati, culori fluorescente, pantaloni cu turul lasat, reverberatii ale unor elemente de stil masculin vezi sacourile barbatesti, jeansii boyfriend, pantofii oxford. Marc Jacobs, Dolce & Gabbana, Gucci, Alexander Wang, Emanuel Ungaro au devenit din ce in ce mai epatanti, mai stralucitori, mai colorati, mergand de la coafuri tapate si fuste mini din piele, la rochii din lame, imprimeuri leopard si pantaloni metalizati.

La nivel creativ, s-au facut simtite doua alte directii diametral opuse. Pe de o parte, se observa incurajarea evadarii din realitate, prin recurgerea la exotism – Paul Smith, Gucci si Ralph Lauren viziteaza Marocul, Miu Miu se intoarce in Grecia Antica, Basso & Brooke ajung in Japonia, John Galliano la Dior aduce un omagiu curentului oriental din anii 1910 iar in colectia omonima se inspira din porturile traditionale balcanice, Philim Lim voiajeaza prin Mongolia, Missoni si Diane von Furstenberg sunt calatori nomazi.  Majoritatea designerilor folosesc, in functie de sezon, imprimeurile tribale, ikat si reptiliene, caracteristice continentului negru, plus accesorii din pene, os, lemn si metal semi-prelucrat sau imprimeuri florale naive, etnic-geometrice, franjuri, blanuri, tricotaje voluminoase.

Cealalta directie este un efort de a ne reaminti, poate, de stoicismul generatiilor interbelice. Cateva colectii de toamna – Lanvin, Bottega Veneta, Gianfranco Ferre, Donna Karan – au preluat din eleganta modei anilor ’40-’50. Au recreat feminitatea si teatralitatea discreta a stilului Art Deco prin taioare sobre, fuste creion pana sub genunchi, gulere din blana, toci cu voalete, manusi foarte lungi, rochii languroase, genti cu geometrie pura.

Sub aceasta sobrietate creativa auto-impusa, exista o efervescenta care continua sa impinga lucrurile catre mai mult, mai colorat, mai exagerat – inaltimea tocurilor a devenit de-a dreptul iresponsabila, turul pantalonilor are loc pentru scutece de adulti, dimensiunile umerilor fac imposibila folosirea transportului in comun, unele culori sunt atat de tipatoare incat ne refugiem inapoi in negru, iar gaturile si urechile ni se inconvoaie sub greutatea cerceilor si colierelor de dimensiuni gargantuesti.

Aceeasi efervescenta semnaleaza progresul, in paralel cu o noua intelegere a importantei Internetului drept canal de distributie, obligand casele de moda sa paseasca tehnologic in viitor si sa isi schimbe modelele de business.  Siteurile de e-commerce/ e-tail nu mai sunt suficiente, moda se conecteaza la noile platforme media. Net-a-porter.com dar si branduri de lux (Chanel, D&G, Ralph Lauren, Donna Karan, Norma Kamali) isi creeaza propriile aplicatii pentru iPhone, Alexander McQueen si Yves Saint Laurent isi lanseaza colectiile printr-un online video stream, iar Halston, Chanel si Vanessa Bruno fac campanii online si videoclipuri inovatoare, in care apar Dree Hemingway, Audrey Tatou si Charlotte Gainsbourg.

2009 este si anul in care intram in culisele Vogue, prin mult asteptatul „The September Issue”.  Tom Ford isi face debutul regizoral cu „A Single Man”, Audrey Tatou o readuce la viata pe Gabrielle in „Coco avant Chanel”, iar Valentino isi ia ramas bun in stil grandios prin „Valentino: the Last Emperor”.  Tracey Ullman o personifica pe Miuccia Prada – cu tot cu reverenta timida de pe finalul prezentarilor – in serialul „State of the Union”, dar din pacate este vorba de o aparitie episodica.  And there is „Bruno”…

Pentru ca 2009-2010 vor fi ani de rascruce pentru multe nume din moda americana, cativa designeri au ales variante noi pentru a genera interest si vanzari: Philip Lim colaboreaza cu American Express pentru un consumer show (biletele ofereau un discount de 20% pentru colectia 3.1 Philip Lim), baietii de la Proenza Schouler au aparut intr-un documentar participant la festivalul de la Sundance („The day before”, de Loic Prigent, care discuta despre ultimele ore de pregatire a showului pentru colectia toamna 2009), iar Steven Cox de la Duckie Brown participa la trunk shows si evenimente particulare, unde discuta face2face cu cumparatoarele.

Intre timp, recesiunea i-a lovit pe Luella Bartley, Ossie Clark si Christian Lacroix, care au fost nevoiti sa isi inchida tarabele. Yohji Yamamoto s-a declarat falit, cu o datorie de peste 67,8 milioane de dolari iar Burberry a suspendat linia Thomas Burberry.

Soarta le zambeste altora, pentru ca vanzarile Louis Vuitton dovedesc ca brandurile de lux raman la fel de iubite, cu sau fara criza.  Jimmy Choo, Matthew Williamson si Sonia Rykiel intra in mass-market prin colaborarile cu H&M, brandul japonez Uniqlo anunta cooptarea creatoarei Jil Sander pe termen nelimitat, Roksanda Ilincic isi pune creatiile la dispozitia publicului britanic prin Whistles (la a carei conducere se afla acum Jane Shepherdson), iar Topshop lanseaza o serie limitata Christopher Kane.

Noi fashion icons se nasc – Emma Watson este imaginea Burberry, Beth Ditto se pozitioneaza ca rasfatata industriei si a revistelor cutting edge, Lady Gaga isi lasa imaginea pe mana lui Nicola Formichetti si devine un fenomen, Alexa Chung cucereste America si apare in Vogue – iar alte personalitati inceteaza din viata. Michael Jackson paraseste scena, lasandu-ne mostenire manusile albe, fedora eleganta, ochelarii aviator, sacourile cu paiete si, mai preesus de orice, bluzoanele military, impodobite cu pasmanterii, atat de iubite de Christophe Decarnin (in aceeasi zi a murit si Farah Fawcett, dar din pacate moartea ei a fost umbrita de cea a starului pop).

Citeste si:

{Cum ne amintim de 2008?}