Diana Vreeland: The Eye has to Travel – concurs Style Diary & Books Express

Diana Vreeland nu era interesata doar de moda. Era interesata de arta si de istorie, de muzica si filme, de calatorii si petreceri, de societatea in care traia, de tabieturile si obiceiurile celor din jurul ei – de fapt, era fascinata de tot ceea ce putea constitui viata. Este adevarat, Diana Vreeland nu era genul de femeie pe care ne-o imaginam spaland sau stergand praful intr-o incapere, dar traia viata cu o intensitate rar intalnita.

Cuvantul care o descrie cele mai bine este „pasiune” – si veti fi de acord cu mine, dupa ce veti rasfoi albumul retrospectiv, The Eye Has to Travel si dupa ce veti urmari documentarul omonim. Femeia parea sa fie un izvor nesecat de pasiune si energie. Nesocotea reguli, trecea peste conventii sociale, dadea dovada de un egoism feroce, era incapatanata, originala, vizionara si talentata, un adevarat geniu artistic al perioadei in care a trait, un personaj aproape mitologic…

Marturisesc ca am vazut intai documentarul: un portret interesant, intim si vivace. Apoi am citit DV,seria de conversatii dintre ea si George Plimpton, un soi de autobiografie, interviu, memorii all rolled into one.”The Eye has to Travel”, minunat prin opulenta materialelor de arhiva si a explicatiilor detaliate, a venit sa completeze, ca un corolar vizual, ceea ce citisem despre copilaria, casatoria, cariera ei.

Nu am mai simtit deloc nevoia improspatarii informatiilor despre cele cinci decenii petrecute, pe rand, in trei pozitii „imperiale”: fashion editor la Harper’s Bazaar (intre 1939 -1962); editor-sef la Vogue US (intre 1963 – 1971), consultant si curator la Costume Institute of the Metropolitan Museum of Art (din 1971 pana la moartea ei, in 1989). Insa m-am ingropat in descoperirea, prin fotografii, a detaliilor vietii ei: biroul ei, inecat in fotografii, carti si reviste; apartamentul ei, cu peretii vopsiti in rosu sangeriu, mobila tapitata multicolor, piei de leopard si paravane lacuite in negru; talpile lustruite ale pantofilor ei; pranzul ei preferat: un sandwich cu unt de arahide si marmelada, acompaniat de un pahar de scotch; fotografiile sotului ei pastrate pe masa la care lucra; port-tigaretul de care era nedespartita, la fel si bratarile cu serpi, inelele imense si puloverele din casmir negru…

Diana Vreeland avea ochiul unui fotograf sau al unui pictor, dar nu avea instrumentele acestora (in schimb a descoperit pe cativa dintre cei mai buni fotografi ai secolului XX). Intelegea fascinatia unui istoric pentru trecut, dar si-a construit cariera in domeniul cel mai bransat la prezent. Avea profunzimea unui poet, dar nu versurile. Se exprima insa in hiperbole, eufemisme si comparatii indraznete, in propozitii scurte si memorabila, facand conexiuni neasteptate – totul cu o voce dramatica, „patata” de nicotina si cu o cadenta hipnotica. „The jet and penicillin — that’s really where our world began”, spunea intr-un interviu. Cred ca vedea lumea in acelasi fel in care vorbea…

Diana Vreeland a fost prima editoare a unei reviste de moda din Statele Unite care a permis publicarea unei fotografii ale lui Mick Jagger. Se intampla in 1964, iar Vogue UK respinsese fotografia facuta de David Bailey. Vreeland a acceptat-o. Motivul? Brigitte Bardot. „Gura ei”, a explicat ea mai tarziu, „a facut posibile buzele lui Mick Jagger.” O poate contrazice cineva?

„I see all sorts of things that you don’t see,” declara intr-un alt interviu. „I see girls and I see the way their feet fall off the sidewalk when they’re getting ready to cross the street but they’re waiting for the light, with their marvelous hair blowing in the wind and their fatigued eyes.” Nu vedea doar amprenta fizica a unei epoci in care traia (parul si picioarele fetelor, strazile si semafoarele), ci vedea chiar sufletul acesteia (ochii obositi si vantul) – cu o privire atenta si patrunzatoare.

Prin ideile si pictorialele ei, Vreeland facea pentru cititoarele ei ceea ce facuse in copilarie pentru ea insasi: le disciplina, le forta sa isi asume controlul asupra propriilor alegeri, le educa vizual, le arata ce inseamna frumusetea si noutatea, le invata despre proportii, culoare si grandoare, le impingea sa isi creeze propria viata in loc de a trai in tiparul impus de societate. Vreeland nu era interesata de banal, de conventional. Mottoul ei parea sa fie: „Ofera publicului ceea ce nici nu stie ca isi doreste!”

Rasfoind „The Eye has to Travel”, cu reproduceri ale celor mai efervescente, mai colorate si mai exotice pictoriale si cu imagini ale unor neasteptate eseuri foto – lebede albe alaturi de cai arabi si mai albi, figura pictata a unei gheise si straiele de inmormantare ale unei femei din tribul Chimbu, manechine imbracate in creatii Pucci suite pe acoperisurile unor case din Florenta si Sienna, portrete ale lui Jackson Pollock si Georgia O’Keefe – iti poti da seama cat de indrazneata era, cat de strans legate erau, in viziunea ei, creativitatea si viata. Sunt imagini care rezoneaza de viata si savoare, sunt pline de vitalitate si caracter. „Exista un singur lucru important in viata”, spune ea in ultima pagina a autobiografiei D.V., „reinnoirea continua a inspiratiei.”

„The Eye has to Travel”, oferita astazi prin concurs de catre BooksExpress.ro, trebuie rasfoita cu minutiozitate si cu fascinatie. Nu este o carte usor de descris, dar vi se va lipi de suflet – indiferent daca iubiti moda sau nu. Este o carte relevanta pentru ce poate inseamna adevaratul talent, creativitatea, originalitatea. Iata ce aveti de facut pentru ca albumul sa ajunga in biblioteca uneia dintre voi…

1. Dati like noii mele pagini de Facebook si paginii Style Conversations (verific, fara gluma!)
2. Imprieteniti-va cu Books-Express.ro pe Facebook.
3. Intrati apoi pe siteul Books Express si inscrieti-va la newsletter (sectiunea este prima din coloana din dreapta paginii).
4. Reveniti apoi pe StyleDiary.ro, in sectiunea de comentarii a acestui concurs si lasati-mi numele si prenumele vostru (varianta 2: prenumele si initiala numelui de familie), impreuna cu id-ul de facebook (obligatoriu) si o adresa de email functionala.
4B. Daca nu aveti cont de facebook, lasati-mi doar numele vostru si o adresa de email.
5. Daca va simtiti bune si generoase, trimiteti linkul concursului catre prietenele si colegele voastre (prin email, pe un blog, pe facebook, twitter etc).

Concursul se desfasoara incepand de azi, luni 26 mai pana duminica, 1 iunie inclusiv. Castigatoarea va fi aleasa prin random.org si va anuntata oficial (pe blog, facebook si email) a doua zi, luni, 2 iunie.

Voi considera drept o singura intrare comentariile/ linkurile venite de pe acelasi IP, chiar daca trimise sub identitati diferite. Asadar, dragele mele, va doresc o saptamana insorita si usoara, inmiresmata de bujori si senina ca cerul de mai!

Later edit: dragele mele, un singur click pe random.org  va face pe cineva fericita…. Saptamana asta numarul norocos este…15, felicitari Arina!

Fotografii: pinterest.com

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!