Care mai e scopul Saptamanilor Modei?

Intrebarea asta mi s-a tot invartit in cap in ultimele zile – poate si pentru ca, din cand in cand, am senzatia ca „scopul” imi scapa intelegerii. Lucrurile au fost transate simplist de o tanara aspiranta la profesia de stilist, cu care stateam de vorba acum cateva zile. Replica ei, la un fel de monolog al meu, a fost: „Pai… eu cred ca are legatura cu covorul rosu!”

S-ar putea sa aiba dreptate, mai ales tinand cont ca toate case de moda, mari si mici – Valentino, Dior, Armani Prive, Oscar de la Renta, Prada, Ermanno Scervino, Alexander Vauthier, Christiano Siriano, Michael Kors, Ulyana Sergheenko, Calvin Klein samd – se inghesuie in continuare sa imbrace vedete (si ele mari sau mici) pe covorul rosu, iar recentele premii Emmy sunt o buna dovada in acest sens. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc: poate ca motivul pentru care unii dintre noi (consumatori, spectatori, fashion insiders) nu mai intelegem spectacolul saptamanilor modei are de-a face cu diferenta de perspectiva. Noi credem ca scopul lor ar trebui sa fie unul, iar brandurile si designerii sunt de alta parere.

Realitatea nu se conformeaza asteptarilor noastre, pentru ca realitatea se chinuie sa se ridice la inaltimea prea multor asteptari. Ajustand si corectand asteptarile, schimbam si reactiile.

Sa va explic altfel. Cu ceva timp in urma, imi placeau la nebunie inelele de calamari prajite, stropiti cu lamaie si sos Tabasco. La un moment dat, la o cina am luat o gura din ceea ce credeam ca este un astfel de inel de calamari. Scarbos, cumplit gust! Dulceag, cu o textura prea moale… Un minut mai tarziu, dupa ce scuipasem continutul intr-un servetel, am aflat ca gustasem un inel de ceapa prajita. Ah, brusc intelesesem gustul. Se numeste „reframing”. Ei bine, poate la fel trebuie procedat cu Saptamanile Modei, intelegeti ce spun?

Ne asteptam ca colectiile prezentate sa fie despre haine pe care femeile sa le poata purta oricand, sa reflecte o anume directie a evolutiei identitatii feminine si a nevoilor populatiei feminine, sa comunice aceste mesaje catre buyeri, consumatoare, privitoare. Sa transmita niste informatii utile.

In realitate, poate Saptamanile Modei – couture sau pret-a-porter – au ajuns sa fie un spectacol de divertisment, un fel de reality-show transmis online, pe TV si prin paginile unor reviste de moda. Poate ca totul se rezuma la crearea de continut facil, usor de digerat de o lume vorace si permanent bransanta la retele sociale. Poate ca e vorba doar de vanzarea de imagine, care apoi vinde produsul. Sau poate e vorba doar de reclama si vanzare, pur si simplu. Sau poate e vorba de toate aceste lucruri la un loc, iar pentru a le intelege e nevoie sa imi re-organizez principiile de gandire.

Nu am ajuns la o concluzie, dar mi-ar placea sa stiu ce parere aveti voi. In perioada asta se desfasoara Saptamanile Modei la Milano si la Paris, cele de la Londra si New York s-au incheiat deja. Asadar, spuneti-mi voi: when all is said and done, care credeti voi ca e scopul saptamanilor modei? Credeti ca mai e nevoie sa fie organizate cu atata pompa si valva? Ar putea oare designerii sa renunte la spectacol si sa organizeze prezentarile in propriile saloane? Am mai avea atunci fenomenul modelelor de stil tip Miroslava Duma, Olivia Palermo, Chiara Ferragni samd?

Inscrie-te la newsletterul nostru!
Primesti saptamanal mini-lectii de stil, tips& tricks pentru garderoba ta, idei de outfituri, direct in inbox!

Fotografii: pinterest.com, google.com