Dilema autumnala

In moda, ca si in surfing, smecheria e sa stii cand sa prinzi valul. Sari pe un trend prea devreme si risti sa simti cum elanul nu te duce nicaieri, lasandu-te imbracata intr-un look care nu e nici here, nor there… Ca sa fac o analogie, este ca si cum ai fi la 50 de metri de statia de autobuz, pe tocuri, cand vezi autobuzul plecand incet de la semafor; alergi ca nebuna mai-mai rupandu-ti gatul, sari in autobuz rosie la fata si gafaind de efort, doar ca sa iti dai seama ca toata lumea coboara pentru ca s-a defectat motorul. Ah, da, am uitat sa mentionez ca toti cei din autobuz se uita la tine ca cu priviri milos-dispretuitoare. In mod similar, cu cat amani momentul „sariturii”, cu atat risti sa fii lasata in urma, in timp ce cei/ cele care si-au sincronizat ceasurile biologice cu cele fashion aluneca elegant spre linia de sosire.

Cand e vorba de mantouri si haine de iarna, sincronizarea mea a lasat intotdeauna de dorit. Drept rezultat, acum am vreo 15 haine, care de care mai nepotrivite pentru acest sezon. In ultimii doi ani am facut aceeasi greseala. In august, ma gandesc ca vreau sa imi cumpar un mantou pentru toamna, dar e inca prea devreme; nu gasesc nimic in magazine. In septembrie, desi colectiile sunt la vanzare, nu reusesc sa imi fac timp de cumparaturi. Pe la inceputul lui octombrie ma conving ca nu am nevoie de inca un mantou, iar mai ales daca vremea e blanda (ca anul acesta) sunt suficiente jacheta-mantou tricotata, foarte groasa de la Stefanel si haina militara scurta din stofa si catifea la Zara. In decembrie, cand zapada e de 20 cm si temperatura de -20, imi dau seama ca tot nu am reusit sa imi iau un palton normal de iarna. Asa ca, intr-un moment de panica cuplat cu viziunea unui ianuarie sufocant din cauza aglomeratiei datorata reducerilor, cumpar vreo un mantou pe care il port pana in martie. In toamna urmatoare, procesul se reia cu mici modificari.

Evident, de dragul postului, exagerez putin. Am un palton negru cu alura militara care imi este foarte drag, asa cum am si un mantou scurt, semi-subtire bleumarin – seamana cu haina soldatelului de plumb de poveste, e un model de acum vreo 2 ani de la Versace – pe care il port si in aprilie, si in octombrie, si o haina foarte eleganta camel.

Daca ar fi sa trag linie, insa, imi dau seama ca nu am nici macar o singura haina de iarna cu adevarat groasa – nici palton, nici pufoaica, nici nimic; in schimb am haine din stofa cu maneci trei-sferturi, pentru care zilele nu par niciodata suficient de calde sau suficient de reci.

Anyway, de aceasta data m-am hotarat ca anul acesta sa inlocuiesc mantoul negru militar cu un nou look. As vrea ceva cu volum, cu linii interesante si cu un guler foarte mare. Acesta e planul, nu inseamna ca va functiona. Parca vad ca nu gasesc o astfel de haina pe nicaieri…

Fotografii: vogue.co.uk