Haine vechi, haine noi
Volumul de haine, pantofi, genti si accesorii impachetat in acest week-end m-a obligat sa ma gandesc serios la cateva lucruri (asta si prin prisma faptului ca 4-5 ore nu am facut altceva decat sa strang cele de mai sus!).
Cel mai evident a fost ca pana si la mine se aplica, cu modificarile de rigoare, principiul lui Pareto (80/20): din intreaga garderoba, port in mod curent doar 20% si reusesc sa fiu multumita (nu spun fericita, pentru ca deseori am diverse frustrari), in timp ce 80% sta nefolosita, din diverse motive (nu-mi mai plac, nu e anotimpul potrivit, nu mai stiu cu ce sa le combin, nu mi se mai potrivesc samd).
Al doilea lucru la care am meditat a fost importanta cu care industria modei promoveaza cumpararea hainelor noi. Motivele sunt clare, nu mai e nevoie sa le detaliez. De cel putin doua ori pe an suntem bombardate cu liste de must-have-uri, potentiale best-sellers si pagini de in&out, totul scris cu atata seriozitate si rigurozitate incat ai spune ca vorbim de lucruri cel putin la fel de valoroase precum cele 10 porunci din Vechiul Testament.
In plus, mai sunt diverse siteuri care fac apel la disperarea tipic feminina, promovand cateva key items sub umbrela „Last chance to buy!” sau „Limited edition – one time only!” Fara sa mai vorbesc despre sumedenia de articole (online sau print), care ne alimenteaza setea constanta, insatiabila, de noutate vestimentara. (Chiar ieri, de pilda, citeam un articol despre TheOutnet, noul site de discount lansat de Natalie Massenet, care inlocuieste sectiunea de Sales de pe Net-a-Porter.com.Ā Rasfoind virtual paginile siteului in cautarea unui articol hot de care sa se indragosteasca la prima vedere si dupa ce trece in revista rochii Bottega Veneta, topuri Vera Wang si blazere Stella mcCartney, Liz Jones – caci ea este autoarea – ajunge la mijlocul articolului sa spuna: „But how to overcome the awkward fact that the clothes can be several seasons old?” Umm… intr-adevar, o dilema existentiala; a purta sau cumpara haine create cu peste 6 luni in urma sunt echivalentul unei boli rusinoase din cauza careia cazi in dizgratia zeilor modei).
Trecand mai departe, pe langa toate acestea (sau concomitent), in permanenta exista o nemultumire care creste in noi, de cate ori deschidem usile dulapurilor, si ne convinge ca facand o singura cumparatura – dar una absolut fabuloasa! – vom pune punct crizelor zilnice sau plictisului stilistic si ne vom petrece saptamana intr-o succesiune spectaculoasa de outfituri impecabil asortate, perfect gandite. Iar uneori, daca suntem sincere, traim acel sentiment ca avem nevoie de ceva, orice, atata timp cat e nou, stralucitor, colorat, cu eticheta inca prinsa de tiv sau maneca, pentru ca acel ceva ne va bine-dispune. Traim acest sentiment desi stim ca, pe termen lung, „terapia” prin cumparaturi este la fel de eficienta in combaterea nefericirii ca bautul uleiului inainte de a te imbata. Singura diferenta e ca, in locul mahmurelii de a doua zi dimineata, te trezesti cu extrasul de cont la sfarsit de luna. Ne transformam, din cand in cand, in momente de criza, in Carrie – intruchiparea fixatiei feminine de a detine din ce in ce mai multe frivolitati, de a iubi brandurile mai mult decat a-ti pretui partenerii, de a folosi shoppingul ca metoda de echilibrare emotionala…
Sigur ca v-as putea spune sa va duceti astazi la cumparaturi – e in timpul saptamanii, nu e aglomerat, meritati sa va faceti un mic cadou dupa o luna de munca etc – dar nu v-as recomanda. Sigur ca v-ati putea intoarce acasa incarcate de trofee si voioase nevoie mare, din cauza oxitocinei generate de achizitiile nou-noute.
In schimb, va spun ca cel mai fructuos mod de a face cumparaturi astazi este scotocind in propria garderoba. Home shopping-ul, cum ii spun eu, are o multime de avantaje.Ā Nu costa, nu se impinge nimeni in tine si nu ai de asteptat la cabina de proba. Scopul principal e sa te uiti bine la hainele pe care deja le ai. Nu va promit ca printre umerasele cu rochii cumparate anul trecut de la Zara veti gasi o Narnia in care va asteapta nesfarsite wish list-uri de la Net-a-Porter, Browns, MyWardrobe sau BlueFly. Dar s-ar putea sa descoperiti ingredientele cu care sa infrumusetati imaginea de care v-ati plictisit.
Asadar, sa traiasca hainele vechi! Nu vintage, ci propriile tale haine, deja purtate. Personal, am cateva favorite, in special intre cele de vara. Acum 2 ani mi-am cumparat o pereche de sandale cu talpa ortopedica foarte inalta pe care le-am purtat continuu – sunt pur si simplu divine. (Si nu numai eu cred asta: intr-un magazin de incaltaminte, cand probam altceva, o fata mi le-a cules de pe jos si a plecat cu ele mai departe, crezand ca sunt de vanzare; a fost extrem de dezamagita cand am alergat desculta dupa ea… dar asta e alta poveste). Sunt cele mai comode incaltari cu toc super inalt pe care le-am avut vreodata, genul de sandale in care poti dansa pana la 5 dimineata fara sa te doara picioarele. Ca sa nu mai spun ca le pot purta aproape la orice, pentru ca sunt din piele intoarsa bej-nude. Anyway, le iubesc mai mult decat orice pereche de sandale am vazut in vitrine in ultimele 2 luni, si ma fac sa zambesc de cate ori ii port.
In vara asta, iti recomand multa dragoste: iubeste-ti hainele care te-au imbracat cu drag.
mi-a placut foarte tare postul asta, ai mare dreptate. m-am regasit 100 % in ce ai scris, multumesc pentru starea de bine pe care mi-ai dat-o.
cred ca o sa pui multa lume pe ganduri. š
I second that! Si eu am aceeasi problema – prea multe haine, nefiresc de multe – de aici si magazinul :), de cateva luni am redus cu 85% volumul cumparaturilor, oricum pot sa „cumpar” la nesfarsit din deja imensa mea garderoba, dublata de cea a Sarei:)
hi, hi, si eu am patit chestia cu pantofii chiar saptamana trecuta, probam niste sandale si cineva mi-a luat pantoful sa il probeze, dezamagita fiind ca nu era nr ei! doar ca ai mei pantofi nu erau chiar „to die for”, dar iti dai seama ca m-a binedispus!
si ca tot vorbeai de haine, acum am facut rotatia cu cele de vara si mi-am dat si eu seama cat de multe haine am pe care nu le port si nici nu le mai voi purta…Nu mai spun ca garderoba fetitelor mele e cam de 3 ori mai vasta decat a mea:)
adica „nu le voi mai purta”, vezi, era bine sa fie un edit pe aici, sau e si nu l-am descoperit eu?
DressAddict – edit nu e, dar nu-i nimic, te iertam š
Doamne, Irina- in sfarsit am gasit si eu pe cineva care scrie lucruri de bun-simt!
š ma bucur ca scrii
Raluca, eu ma bucur ca iti place ce si cum scriu! š Mergand pe principiul „rain-maker” si generozitate, daca iti place da si mai departe š Intre noi fie vorba, sa stii ca imi plac si hainele noi, dar in dulap am chiar unele dragi si plang cand sunt distruse. Uite, de curand, cineva mi-a spalat cu apa fierbinte un top din matase, cumparat acum vreo 3 ani dar purtat foarte rar; ma pregateam sa il port intens in vara asta, din cauza culorii (nude). Ei bine, in urma spalatului incorect, a fost distrusa š Chiar mi-au dat lacrimile.
A doua fotografie e cumva chiar dressing-ul tau? Arata superb… š Cred ca daca as avea o astfel de camera as petrece foarte mult timp in ea… *daydreaming*
Pebbles, nu e dressingul meu š I wish… Al meu e inca in the making si nu e atat de spatios. Dar putem sa visam, nu? š