Lectie de istoria artei
capodopera, capodopere – s.f. Opera artistica de o valoare exceptionala; culme a creatiei, opera desavarsita, lucrare perfecta in orice domeniu. Din it. capo d’opera
„Moda e o arta”. „Publicitatea e o arta”. „Arta conversatiei”. „Arta seductiei”. „Arta fotografiei”. „Arta de a trai”. Ne inconjuram de clisee, pentru ca arta e un concept atat de greu de definit.
Revenind la primul dintre ele, exista designeri ale caror creatii se incadreaza, fara urma de indoiala, in arta. E vorba de viziune si surse de inspiratie, de universalitatea esteticii lor, de ceea ce poate fi perceput dincolo de schite, haine si orele de cusut. La fel de important e felul in care isi transmit ideile. Personal, cred ca studiul istoriei artei este esential in dezvoltarea unui designer, iar talentul si creativitatea isi gasesc mai usor expresia si rafinamentul daca exista niste etaloane. Altfel cum ai face diferenta intre un Galliano si un Mizrahi?
Prea multe paranteze si deja divaghez… Revenind la legatura dintre moda si arta, publicitate si arta, designeri si inspiratie, am descoperit o mai veche campanie publicitara a casei Yves Saint Laurent, realizata in 1998 pentru YSL Rive Gauche Homme. Pe vremea aceea, director de creatie era Hedi Slimane, fotograful Mario Sorrenti, dar directia artistica a campaniei a fost data chiar de Yves insusi.
Daca va aduceti aminte de fotografiile asa-zis scandaloase facute de Jeanloup Sieff, nici nu e de mirare ca pentru aceasta campanie a folosit cu predilectie nuduri si tablouri inovatoare sau controversate. Pe de alta parte, ma gandesc ca nu intamplator au fost alese capodopere clasice, neo-clasice si realiste, hedoniste (vezi roccoco) si senzuale pentru ca acestea se doreau a fi valorile asociate casei YSL. Si in final, de cele mai multe ori, modul cel mai facil de a identifica un „clasic” este sa vezi decat ori a fost imitat sau reinventat 🙂
1. Gabrielle d’Estrees et la Duchesse de Villars (Gabrielle d’Estrees et une de ses soeurs), cca 1594, autor anonim, Musée du Louvre, Paris
2. Olympia, Edouard Manet, 1863, Musée d’Orsay, Paris
3. Le déjeuner sur l’herbe, Edouard Manet, 1862, Musée d’Orsay, Paris
4. Jeune Homme Nu Assis au Bord de la Mer, 1863, Jean-Hyppolyte Flandrin, Musée du Louvre, Paris
5. Les trois graces, Jean-Baptiste Regnault, 1798, Musée du Louvre, Paris
6. La baigneuse de Valpincon, 1808, Jean Auguste Dominique Ingres
7. Le sommeil, 1866, Gustave Courbet, Musée du Petit Palais, Paris
8. Venus au mirroir, 1647-51, Diego Velasquez, 1647-51, British National Gallery, London
9. Le verrou (Zavorul), ca. 1780, Jean-Honoré Fragonard, Musée du Louvre, Paris
Citeste si:
Incredibil! i’m speechless 😀
Foarte misto! Cel mai mult imi place copia dupa Olympia lui Manet.
Te rugam sa mai postezi articole la fel, toate sunt fenomenale, insa acesta m-a uns pe sufletel! Multumim!
Promit sa mai postez chestii asemanatoare, mai am cativa asi in maneca 😉
Oau genial !! cate de tare poate sa imi placa blogul tau, mi se pare cel mai rafinat din fashion-blogosfera romaneasca. Astept asii din maneca 🙂
Imi place inversarea rolurilor. Superba campania, vazusem una dintre imagini anterior, dar nu stiam despre ce este vorba. Si e interesant ca au fost alese nu doar neaparat nuduri, ci tablouri cu mesaje mai profunde su mai complexe. Acelasi Ingres, reprezentant de seama al neoclasicismului, celebru pentru modul in care trata corpul uman, pentru destule inadvertende in proportiile figurilor picate. Si oare cum ar fi aratat intrepretarea Baii Turcesti in viziunea lui YSL? Iar Kate Moss, tanara si extrem de senzuala, e un capitol aparte.
Ca intotdeauna, o postare minunata 🙂
te-am descoperit tarziu dar ma bucur enorm.
felicitari !!! mi-ai facut ziua frumoasa 🙂