Galliano sau Lagerfeld

Stiti cum e vorba aceea din reclama la berea Guiness? „Good things come to those who wait…” Punand-o intr-un alt context, in ultima perioada au loc in viata mea tot felul de mici chestii frumoase: ba primesc niste buchete frumoase de floarea-soarelui, ba cineva imi spune ca ochii mei au culoarea caramelului, ba slabesc 5 kilograme, ba sunt intervievata de cei de la Tabu…

Ca de fapt aici vroiam sa ajung. Ioana Ulmeanu m-a intervievat, alaturi de alti fashion bloggeri, pentru numarul din septembrie al revistei, dedicat – cum altfel – modei (va fi pusa in vanzare marti, 25 august). Drept urmare, am putut vota si testa cele doua posibile coperti ale revistei, iar ca „bonus” aveam optiunea de a posta astazi pe blog un comentariu personal privind cariera sau viata designerului reinventat pe coperta.

Ei bine, eu am ales varianta cu Alexandra Sandor transformata in John Galliano si de vreo 2 ore ma gandesc ce fel de comentariu personal si curajos as putea face despre el. Partea caraghioasa e ca sunt in pana de idei, nu e writer’s block dar e ceva asemanator, pentru ca ce poti scrie despre un personaj atat cunoscut?

Initial, ma gandisem sa fac o lista de informatii tip trivia: ca inspiratia pentru colectia Cuture din 2000 i-a venit in timp ce facea jogging si a observat o gasca de homeless-i; ca Mugatu, designerul din Zoolander, si colectia lui „Derelicte” reprezinta o parodie a lui; ca face zilnic 200 de flotari si alearga 10 km zilnic; ca Susannah (cea din duo-ul de stiliste Trinny & Susannah) a lucrat candva pentru el…

Intr-un final, m-am decis ca un comentariu propriu este… ei bine, personal si mai valoros decat o colectie de „funny facts of the day”. Dintre toate lucrurile pe care le-as putea spune despre el, stiu care este pentru mine acel element care il ridica pe Galliano deasupra altor creatori.

Este un seducator, in toata puterea cuvantului. Nu este doar un dandy – un personaj a carui infatisare o recreeaza la fiecare sezon, ambiguu si narcisist, cu jocuri de masculin si feminin, mentinand atentia treaza si curiozitatea in alerta permanenta – , ci si indragostit si fascinat de femei. Atractia lui pentru forma femeiasca – spre deosebire de egocentrismul si megalomania lui Lagerfeld – pare sa fie motorul imaginatiei lui.

Evident ca nici una dintre noi nu vom purta, in realitate, o crinolina de 3 metri diametru peste o pereche de pantalonasi dungati si nu ne vom incalta in papuci de gheise cu talpa de 35 cm. Nu ne vom imbraca nici in asistente deocheate, in calugarite cu tendinte S&M sau in femei-pirat, si nu vom purta pe strada palarii din care explodeaza crengi de copac, dar cat de uimitor si fantastic e faptul ca cineva ne ofera optiunea de a trai astfel de ipostaze!  Iar spectacolele lui, pline de fantezie – de la butaforii care amintesc de souk-urile nord-africane cu barbati care servesc publicului ceai de menta sau calugarii Shaolin rasucindu-se pe podium printre sabii zbarnaitoare, pana la acrobati pe catalige care metin in echilibru zeci de farfurii si balerine imbracate in fustite roz, pedaland pe biciclete retro – ne transporta intr-o lume onirica, in care imaginatia, creativitatea si inspiratia nu au limite, iar simturile ne sunt coplesite si vrajite. Ca sa nu mai spun ce lectii de geografie, istorie si cultura ne serveste… Poate cineva sa uite costumul de astronaut sau aparitia lui Napoleon?

Imi imaginez ca, daca ar fi sa traiesc o zi in pielea si mintea lui Galliano, la final nu i-as putea spune decat: „Please seduce me. Again.”

Foto: coperta Tabu, septembrie 2009