Ce s-a intamplat cu pragul de 400?
Un moment clasic din Sex and the City este cand Carrie realizeaza ca 400 de dolari (pretul pe care il platea pentru o pereche de sandale Blahnik sau Choo) inmultit cu 100 (cate perechi de incaltari avea in dulap) fac 40,000 dolari, nu 4,000 cat credea ea! Daca tin bine minte, in acelasi episod verbalizeaza si celebra replica legata de investii financiare: “I like my money where I can see it… in my closet.”
Anyway, episodul cu pricina avea loc in urma cu cativa ani buni. Ieri, citind un articol din NY Times, ma intrebam ce s-a intamplat cu pragul de 400 (de dolari) – pretul maxim pentru incaltamintea semnata de un designer? Pentru ca acum o pereche de sandale depaseste fara probleme 500 si se apropie (daca nu chiar trece) de 1000 dolari.
Lasand la o parte faptul ca astazi 100 de perechi de pantof nu mai sunt un lucru iesit din comun, stau si ma intreb: e vorba de inflatie? Sa fie vorba de cerere si oferta? Sau pur si simplu “designerii testeaza legile economiei punand gentilor preturi din ce in ce mai mari, pana cand lumea va inceta sa le cumpere”, dupa cum spune Lauren Goodman, fashion director al revistei Domino?
Pot sa inteleg dorinta de a detine un obiect unic si exclusiv, dar cat de departe sunt dispusi sa mearga consumatorii de lux? Pentru ca designerii vor impinge preturile, de fiecare data, inca putin mai mult. O pereche de Jimmy Choo ajunge azi, in mod obisnuit, la 650 euro, o pereche Cavalli pe la 580 euro, Louboutin se invarte in jur de 500, iar Dior se vinde chiar si cu 950 euro.
(foto stanga: sandale Jimmy Choo 870 euro; foto dreapta: sandale Christian Louboutin 1,010 euro pe www.net-a-porter.com)
In cazul gentilor, una respectabila – adica Chloe, Jacobs, Vuitton, Prada – incepe de la 1,100 euro. Elizabeth Kiester, chief creative director la LeSportsac, spune in articolul mentionat anterior: “That 5,000$ Marc Jacobs bag is so yesterday’s news”. No kidding…
(foto stanga: geanta Maggie Chloe 2,062 euro; foto dreapta: geanta Elsa Marc Jacobs 2,370 euro, pe www.net-a-porter.com)
Si am sa inchei intr-o nota optimist-stupefiata, cu un alt fragment din articol. Ken Downing, fashion director la Neiman Marcus, spune ca nu exista o limita a pretului cand vine vorba de o piece de resistance. O editie speciala de 25 de genti Chanel, din piele de crocodil, creata special pentru aniversarea a 100 de ani a magazinului, s-a vandut intr-o clipita. Pret: 25,000 dolari. Bucata.
(geanta Prada din piele de crocodil, cu detalii aurite, creata in editie limitata pentru aniversarea a 100 de ani a magazinului Neiman Marcus. 8,990 dolari)
nuvorishii astia sint de vina pentru cresterea preturilor. 🙂
Tind sa fiu de acord cu tine. Sunt multi/ multe pentru care moda a ajuns sa fie o chestiune de statut, nu de gust. Cu cat geanta ta e mai scumpa, cu atat esti „cineva”. Si atunci, ce designer ar fi suficient de idiot incat sa zica: „ah, nu, pentru mine conteaza integritatea mea artistica, nu vreau ca creatiile mele sa fie atarnate de bratul starletelor/ manelistelor etc (a se completa aici dupa bunul tau plac)” Nimanui nu-i place sa moara de foame si atata timp cat se naste un prost/ o proasta la fiecare minut, de ce sa nu profite? Ar fi fraieri.
Pe de alta parte, moda adevarata (unicate, haine facute la comanda, personalizate) nu a fost niciodata la indemana maselor. Astazi, cu atat mai putin. Cred ca pe tema asta ar trebui sa discute un sociolog si un economist specialist in luxury market.