Fundul lasat: la moda?
Data viitoare cand cineva iti spune ca designerii par sa aiba misiunea speciala de a-i face pe barbati sa arate ridicol, gandeste-te si la ce fac ei femeilor. Nu ai zice ca le ridiculizeaza – daca ar fi sa te iei dupa pictorialele trendy sau elegante din paginile revistelor, dar in vestimentatia feminina au inceput sa apare haine atat de penibile, vulgare sau ridicole, incat celebrele tinute masculine ale lui Galliano (din colectia de toamna-iarna 2007/08) de care erau cusute penisuri din lana par de-a dreptul inocente.
De exemplu, avem pantofii lui Marc Jacobs – intentionat prea mici, o fusta Louis Vuitton „fara spate” care o face pe purtatoare sa arate de parca tocmai ar fi iesit din toaleta cu rochia prinsa in chiloti sau, in final, avem o rochie Martin Margiela atat de scurta, care expune publicului organele genitale ale celei care o poarta.
Mai avem, desigur, pantalonii pana-bufanti (mai putin penibili decat cele descrise de mai sus, dar la fel de urati). Acestia sunt genul de articol vestimentar pe care sa ii ocolim de la 500 de metri, pentru ca pe cat sunt de urati, pe atat vor fi copiati in materiale de proasta calitate de toate magazinele din malluri: cu turul pantalonilor ajungand in dreptul genunchilor, foarte largi pe fund si solduri, un fel de salvari idioti care ar face-o pana si pe Amy Winehouse sa para ca are fundul cat un autobuz. Ceva similar li se pregateste si barbatilor. Aproape fiecare designer important a inclus un model de pantaloni cu pense multiple in colectiile de primavara. Il revad parca pe Mc Hammer…
Pantalonii pana din colectia Dior Homme i-au facut pe tinerii manechini sa para scunzi, indesati si cu pieptul disproportionat de lat fata de restul corpului. Va inchipuiti cum ar arata un barbat normal imbracat in asa ceva? Haideti, mai bine, sa urmam sfatul unui barbat care stie ce inseamna sa poarta pantaloni penibili. You can’t touch them. Decat daca, desigur, vrei sa arati lumii ce fund mare ai.
Draga Irina,
Ieri seara am descoperit blogul tau si am stat pana pe la 4 dimineata sa-l citesc (n-am terminat inca :)), ceea ce spune multe… 🙂 In plus, in afara de acest blog, am mai adaugat cateva linkuri recomandate de tine in Favorites. Ce sa mai, sunt incantata de aceasta descoperire :)!
Cat despre hainele oribile, nici eu nu inteleg de ce oamenii le poarta, numai pentru ca le-au vazut pe podium la prezentarea vreunei case celebre?! Faptul ca sunt hidoase si ca ei arata ridicol in asa ceva nu conteaza?! Hm, dupa cum bine ai spus intr-un articol, este o mare diferenta intre moda si stil.
Ma si oripilasem de altfel mai devreme, vazand fotografiile care ilustrau articolul despre noul tip de baieti „in voga”. Doamne, horrendous! Picioare rahitice, pieptul de pui jumulit, si, colac peste pupaza, totul in celebrii skinny jeans, sau, MAI RAU, pantalonii tricotati mulati :O! Doamne apara si pazeste! Imi revin amintirile de copil mic in comunism, cand purtam pantalonii aia tricotati oribili pe sub haine, sa tina de cald. Dar chiar si atunci (la 5-6-7 ani) mi se pareau infecti. Si azi apar pe podium…
Uite asa descopar cum am fost noi niste avangardisti nerecunoscuti, si sursa de inspiratie pentru tot felul de nume sonore (a fost si cazul sacosei uriase din rafie dungata). Numai ca intre timp am crescut si ne-am dat seama de ridicolul situatiei… fortunately!
Deci, intre salvarii „Can’t touch this” Mc Hammer style si hamletii tricotati, inima mi se sfasie (mai ales cand vizualizez un model subnutrit imbracat in asa ceva)… Din fericire nu am in preajma mea barbati atat de trendy :), si sper sa nici nu le treaca prin cap sa devina vreodata!
Maine-poimaine vor reveni in moda si pe catwalk blugii aia „stretch” ca niste colanti, de la inceputul anilor ’90 :)! Am fost un copil marcat si traumatizat de aceste „hituri” ale modei – hamletii tricotati, blugii stretch, colantii fosforescenti, si iata ca revin sa-mi bantuiasca si viata adulta! Scary :)!
Livia, sunt intru totul de acord cu tine. Incep din ce in ce mai mult sa cred ca cei care sunt victime ale modei (si mandre de acest titlu) cauta sa declare lumii ceva despre valoarea lor prin intermediul valorii intrinsece a hainelor sau accesoriilor cumparate. Oricat de mult mi-as dori sa am puterea de cumparare a lui X sau a lui Y, ma gandesc cu groaza ca ei/ ele au o personalitate de imprumut. Sunt cine vrea moda ca ei sa fie. Fara moda sunt nimeni. At the end of the day, sunt niste nobody cu genti scumpe, imbracate in croieli pe care poimaine le vor ura ca nu mai sunt trendy.
Cat despre chestia cu barbatii imberbi si nedezvoltati… nici mie nu-mi plac, si eu cred ca un barbat trebuie sa arate ca un barbat. Pe de alta parte, ai sa vezi ca – asa cum acum multi barbati isi doresc langa ei femei foarte slabe pentru ca „asa se poarta” – acelasi lucru se va intampla, in timp, si cu gusturile femeilor. Let’s wait and see…
sunteti proaste 😀 oamenii nu poarta patns d-aia pentru ca au vazut pe podiumuri, ci pentru ca le plac. care e problema?
Sesizez o inadvertenta aici… Anul trecut in septembrie prezentai, draga Irina, cu mare respect, noul catalog La Redoute. In care, din cate imi amintesc, era plin de asemenea ,,salvari” de prost gust (mie imi plac, btw, mi-au placut de cand au aparut, n-as putea sa justific…).
Asadar, cum se face ca in 2008 iti scuipai in san la vederea lor iar in 2009 ii aplaudai la scena deschisa? 🙂
E doar o intrebare…
Sinzi, interesant comentariul tau, dar hai sa facem diferenta intre cele 2 lucruri.
1. Salvarii sau pantalonii harem cu turul foarte lasat nu imi placeau nici in 2008, nici in 2009, nu imi plac nici acum. Desi stiu ca croielile in tendinte sunt greu adoptate de persoanele cu siluete normale (eu nefiind o silfida), m-am incapatanat sa caut o pereche de salvari care sa ma avantajeze. In sfarsit, dupa 2 ani de cautari, am gasit. Ceea ce nu inseamna ca ii aplaud la scena deschisa. Ce inseamna, in schimb, este ca piata s-a mai reglat si, o data cu ea, gusturile consumatorilor. Producatorii sau importatorii si-au dat seama ca nisa celor care pot purta salvarii cu volum exagerat este foarte mica.
2. In catalogul La Redoute gasesti cateva perechi de salvari, nicidecum catalogul nu este „plin” de ei. Mai precis (iti spun asta, pentru ca mi-am luat catalogul in fata!), in paginile lui apar vreo 5-6 modele, iar online gasesti 10 modele (care le includ si pe cele 5-6 de mai sus), comparativ cu cele 93 de modele de pantaloni din sectiunea cu pricina. Motivul pentru care laud produsele La Redoute este ca le-am incercat, le port si sunt, vorba reclamelor, un client satisfacut.
3. In ceea ce priveste o aparenta schimbare de perspectiva, sa-mi fie si mie cu iertare dar cand vine vorba de imbracaminte, de ce trebuie sa justific faptul ca acum 2 ani nu-mi placea ceva, iar astazi sunt ceva mai convinsa si l-as incerca? As putea sa iti dau un milion de exemple, care nu fac decat sa demonstreze ca este vorba de ciclul cat se poate de natural al adoptarii tendintelor – de orice fel. Iti recomand sa citesti diffusion theory a lui Rogers.