Manual de stil
Am cumparat „Manual de Stil”, cartea Danei Budeanu, in urma cu cateva saptamani. Am terminat de citit cartea abia acum cateva zile – dupa mult timp de cand am inceput-o, cred ca pur si simplu nu reusea sa imi mentina atentia treaza suficient de mult timp. Am lasat impresiile sa se sedimenteze inca cateva zile, m-am gandit ca nu e corect sa scriu o recenzie sub impulsul momentului.
Titlul si aspectul cartii
Voi incepe cu titlul. Excelent ales, este „carligul” care iti trezeste interesul. Evident ar trebui sa reflecte continutul, sa fie chintesenta cartii. In cazul nostru, titlul e ambivalent-interesant.
Pe de o parte mi-a creat pana si mie, care lucrez in domeniu, niste asteptari foarte mari, exagerate. Ma gandesc cum se simte o simpla femeie, care simte cu adevarat nevoia unor sfaturi practice, plateste 40-50 RON si ajunge acasa, incepe sa citeasca si se trezeste in fata unei mari dezamagiri. Adica, daca te apuci sa citesti un Manual de stil, nu te astepti ca la final sa fii mai… luminata, mai desteapta, mai bine imbracata? Nu ai vrea sa ai un sentiment de eliberare si usurare: „Ah, in sfarsit, acum stiu EXACT ce sa port, ce sa aleg din dulap si ce mi se potriveste! Ce chestii destepte!”? Eu stiu ca asta as astepta de la un adevarat manual… Pe de alta parte, manualul este „de stil” – cea mai ambigua notiune, una dintre cele cu mii de intelesuri, cea mai grea de definit cand e vorba de tine. Iti vorbeste despre „stil”, nu de moda, nu de principii vestimentare, nu de siluete si ce i s-ar potrivi fiecareia, nu despre cum sa camuflezi o burtica sau ce sa porti daca ai fundul mare. Asadar per ansamblu, cu indulgenta, manualul Danei Budeanu iti explica ce inseamna eleganta personala si este presarat din loc in loc cu sfaturi si ponturi.
Tot pe lista punctelor pozitive mi-am notat aspectul cartii. Foarte atragator, foarte feminin, multe ilustratii dragalase si colorate, tiparitura pe hartie lucioasa, titluri elegante, unele caligrafiate. As fi preferat fotografii, dar asta e…
Capitolele
Cartea e impartita in cateva capitole de bun-simt: Inceputul, Inspiratia, Da si Nu, Dulapul tau, Accesoriile, Haine potrivite, Ponturi, Alfabetul stilului.
Capitolul care mi-a placut cel mai mult – si in care am simtit intr-adevar personalitatea autoarei – este Inceputul, in care ti se ofera o lista cu elementele de baza ale unei garderobe de zi si de seara (de la jeansi, Tshirt si geanta mare, la rochia neagra, pantofi rosii cu toc, poseta plic), urmate de sugestii de tinute (combinatii de haine, accesorii, machiaj si coafura) in diferite stiluri. Dana pare sa prefere 3 stiluri: punk (parca o si vedeam pe Irina Lazareanu imbracata in tinutele recomandate), hippie-luxe (foarte Cavalli S/S 2008 sau Saint Tropez, adica mult glam tip JLo) si lady-like (manusi, palarii, perle, fuste evazate pana la genunchi, ca pentru Reese Witherspoon sau Rennee Zellwegger).
Un alt capitol amuzant a fost si cel legat de inspiratie, poate si pentru ca sunt listate cateva filme care au influentat moda. Amuzant nu in sine, ci pentru ca tocmai terminasem un articol identic, daca vreti sa il cititi aici.
Continutul
Nu exagerez cand spun ca lasa de dorit. MARE, mare dezamagire. Pentru ca de fapt, din punctul meu de vedere, aici s-ar fi vazut valoarea unei astfel de carti.
Cu exceptia catorva pagini la inceput, recomandarile sunt foarte superficiale, foarte expeditive si mult prea stereotipice, cu nimic mai deosebite decat generalitatile pe care le citesti intr-o revista oarecare: „O pereche de ochelari mari, negri, este un accesoriu foarte sic”; „Tinutele de zi sau cele ale timpului liber sunt relaxate, comode, fara decolteuri proeminente si haine mulate excesiv” sau „Prezenta rochiilor in garderoba unei femei este obligatorie”. Ati aflat ceva nou? Nu, asa ziceam si eu… Sunt informatii de bun-simt, pe care mai toate femeile le cunosc. Poate nu le exprima in cuvinte, dar ele exista, ca informatii in sertarasul din creier dedicat modei si stilului.
Am simtit ca cartea a fost scrisa „pe genunchi”, cum se spune – nu neaparat in graba, dar fara sa i se acorde suficient timp de gandire. Ba chiar indraznesc sa spun ca a fost vorba de o casuta de bifat in CVul autoarei – „ok, acum sunt si publicata! E o carte cu numele meu pe-acolo!”
In prea multe locuri, sfaturile sunt exagerate, cazand in snobism si elitism. Exista un capitol dedicat diamantelor, in care sunt listate ca must-have-uri un ceas Chopard si un lant cu pandantiv Cartier. Lasand la o parte faptul ca doar 1% din populatia feminina a Romaniei isi poate permite un ceas de 40,000 euro, mi se pare penibil, superficial si ingrozitor de dictatorial sa dai astfel de verdicte – in subtext, desigur: „nu ai stil decat daca porti un ceas de zeci de mii de euro!” Da, stilul inseamna si calitate, dar la fel de mult inseamna personalitate, unicitate, un fler special. Sa nu exageram punand atat de multa valoare pe „ambalaj”, ok?
Tot la capitolul exagerari. Dragele mele, in caz ca nu stiati, trebuie neaparat sa aveti in dulap apreschiuri Chanel sau Celine. Nu va prezentati pe partie altfel incaltate, va rog. Doar asa puteti intra in vorba cu Victoria Beckham sau Kate Moss (si ele poarta apreschiuri Chanel, am vazut eu intr-o fotografie!) Ah, iar daca nu aveti in plan achizitionarea unei NOI haine de blana scurte, stiati ca puteti taia o haina lunga dar mai veche? oh for crying out loud…
Divangand putin, pe tot parcursul cartii am incercat sa ma pun in pielea unei femei pentru care stilul si imbracamintea reprezinta doar o parte mica din existenta, adica o femeie normala. Va spun sincer, dupa cateva pagini, mi-am dat seama ca as considera unele referinte de-a dreptul dispretuitoare: vezi mai sus.
Undeva la marginea dintre bine si rau, in cartea Danei exista o avalansa a marcilor de lux (in special in capitolele dedicate accesoriilor si incaltamintei): Hermes, Chanel, Celine, Bulgari, Louboutin, Louis Vuitton, Balenciaga, Zagliani, Manolo Blahnik, Jimmy Choo, Piaget, Grisogono, Lanvin, Zoe Morgan, Kenneth Jay Lane, Van Cleef&Arpels, William Sharp, Philip Treacy, Ferragamo, Tom Ford…
De ce spun ca e la limita intre pozitiv si negativ? Pe de o parte, partea pozitiva este ca insiruirea lor la anumite capitole iti face cunostinta cu cateva nume care reprezinta calitatea, luxul pe nisa respectiva. Ok, poate nu o sa iti poti cumpara niciodata o brosa Van Cleef & Arpels, dar poti cauta pe internet modele, iti faci o idee despre ce inseamna frumusetea si eleganta acelui stil apoi ori cauti una asemanatoare dar in bugetul tau, ori iti comanzi una la un bijutier, ducandu-i o fotografie (o sa fii surprinsa cat de multi bijutieri pot face copii! Nu vor avea si diamantele, dar ma rog…)
Partea negativa este evidenta: miroase a snobism de la o posta, iar autoarea a uitat cui se adreseaza. Nu ma indoiesc ca Dana Budeanu cunoaste indeaproape produsele respective, dar nu Mihaela Radulescu (care ii este clienta si a scris introducerea cartii si intr-adevar poarta un inel cu diamant de cateva zeci de mii de euro) ii va citi cartea, ci o femeie tanara care simte nevoia unor indrumari si a unor sfaturi practice. Asa cum scrie si Andreea aici, iti da senzatia ca citesti „o lista cu produse de cumparat la supermarket, in care fiecare obiect odata achizitionat este bifat la categoria done that„. A vrut doar sa impresioneze prin mentionarea brandurilor? Poate…
Personal, as fi preferat o altfel de abordare, in care sa existe o listare practica si in functie de buget a marcilor. Sa zicem: fara remuscari (marci obisnuite pe care le gasesti pe piata romaneasca sau la care poti avea acces relativ usor: Mango, Zara, H&M, TopShop, Oasis, Promod, Esprit, Debenhams), usoare remuscari (Hugo Boss, Stefanel, See by Chloe, Armani Exchange, Lacoste, Tommy Hilfiger, Karen Millen, Vanessa Bruno, Calvin Klein sau marcile care se vor gasi la Peek&Cloppenburg, high-end) si remuscari pe termen nelimitat (aici intra toti designerii care poti fi cumparati de la The Place, Victoria 46, eventual L’Armoire).
Cu ce ramai, de fapt, dupa citirea cartii?
Cu o lista a hainelor potrivite pentru zi si pentru seara (cate 10 pentru fiecare moment al zilei)
Cu cateva idei de tinute in functie de articolul vestimentar si pentru cateva ocazii (first date, nunta ziua, cand esti gravida, cand calatoresti)
Cu o lista a multor marci de lux
Cu o idee despre ce crede Dana Budeanu ca inseamna stilul si eleganta
Ce pierzi sau ce nu obtii?
Nu obtii prea multe sfaturi practice, care sa te ajute ca de maine sa te imbraci mai bine sau sa iti identifici propriul stil
Nu obtii o ilustrare vizuala a sfaturilor, si asa putine (recomandarile de tinute, de exemplu, ar fi fost cool sa fie exemplificate astfel)
Nu obtii nici macar o descriere a stilurilor vestimentare esentiale (cum se defineste un stil clasic, care sunt elementele unui stil dramatic) sau o fisa cu ilustratii/ interpretari ale fiecaruia
Nu gasesti un chestionar prin care sa determini in ce stil te incadrezi sau, mai rau, daca ai gust sau daca ai o infatisare kitsch (ma rog, sa spunem ca asta e subiect de interpretare…)
In final, merita cartea cumparata sau nu?
Greu de spus. Nu este o carte de referinta, la care sa te intorci time and again ca sa verifici daca ai ales bine accesoriile sau croielile. As citit-o de curiozitate daca mi-ar fi oferita drept cadou; as pastra-o dar nu as considera-o mai mult decat un compendiu de citate despre stil si o insiruire a unor branduri de lux. Daca sperati ca in Manualul de Stil sa gasiti raspunsuri la dilemele din fata dulapului, nu cumparati cartea. In schimb, daca aveti chef de o lectura usoara la un picnic sau la vara, pe malul marii, atunci e ok. Cel mai bine, imprumutati-o e la cineva care deja o are, ca sa economisiti 50 lei.
PS: Stiti ca exista vorba aceea: „cine se scuza, se acuza”. Nu am sa imi cer scuze cu privire la recenzia de mai sus, este cat se poate de sincera si obiectiva. NU este scrisa cu invidie pentru ca, fara modestie, cred ca as putea scrie o carte mult mai buna (poate chiar am sa o fac!) Am incercat sa gasesc pe internet o recenzie favorabila dar nu am gasit. Ceea ce inseamna ca poporul a votat 🙂
Daca ati citit cartea, as vrea sa stiu care este parerea voastra. Ce v-a placut, ce ati invatat, ce ati aplicat? Ce vi s-a parut ca lipseste, ce vi s-a parut in plus? Prea simpla, prea generala? sau prea elitista?
Intamplator am achizionat si am citit cartea saptamana aceasta. Pretul ei a scazut la 35Ron (poate asta spune ceva!).
Cartea mi s-a parut usor de citit (o lectura de 2 ore) si relaxanta, desene simpatice facute doar pentru impresia artistica, fara vreo mare relevanta cu textul.
Am cautat si eu review-uri pe net si am vazut ca toata lumea are aproape numai lucruri negative de spus despre carte. Eu consider ca totusi am invatat anumite lucruri(de ex: cum sa imi organizez dulapul, sa imi cumpar tricouri cu un numar mai mare,piesele si culorile de baza ale unei garderobe).
Pe de alta parte m-au deranjat sfaturile menite numai pentru persoane 90-60-90(anumite sfaturi si tinute prezentate nu se potrivesc oricarui constitutii), faptul ca numai un breton este sic(ce fac cei care nu au breton? din start nu au stil?) si multe alte referinte de genul „daca iti permiti sa iti cumperi 4-5 genti pe an, mai bine cumparati un Birkin!” (depinde de valoarea unei genti, din cate stiu eu pentru un Birkin exista lista de asteptare!).
Cartea mi s-a parut scrisa pentru un Upper Middle Class (si mai sus), dar si femeile cu un venit „obisnuit” pot gasi niste sfaturi utile, care sa le „stilizeze” garderoba si aspectul.
Multumesc pentru recenzia foarte completa 🙂 Chiar meditam daca merita sa o cumpar sau nu.. ce m-a retinut a fost neincrederea in capacitatea autoarei de a nu fi snoaba 😀
Eu cred k este o carte foarte valoroasa care iti ofera un „guideline” pt ce sa porti si pt bun gust. Asta inseamna stil, la urma urmei.
Ce spuneai tu despre cum sa-ti ascunzi defectele este altceva, eventual sfaturi care se aplica diferit de la persoana la persoana.
E usor sa critici si sa desfintezi si cel mai bun artist, scriitor etc.
Ideea este, ce ce poti oferi TU in schimbul acestor afirmatii.
Cartea este ok ( scurta dar suficienta sa-ti deschida ochii), nu crezi ca esti subiectiva?
tipa asta este, oricum, o snoaba plina de cliches (a se vedea comentariile pe care le face in revistele cu rubrici bine/prost imbracate). din cauza ca nu ii apreciez deloc comentariile/observatiile/sfaturile etc, nu m-am gindit nici o clipa sa cumpar cartea.
stilul ori il ai, ori nu. e destul de greu de invatat.
pentru „furt de stil” ma duc tot timpul pe
http://thesartorialist.blogspot.com/
acolo am intr-adevar ce vedea. si anonimii full of style surprinsi pe strada de maestrul sartorialist nu poarta accesorii de la mii de euro in sus. si totusi emana stil prin toti porii.
dar in romania taranismul este la mare pret inca.
am rasfoit cartea intr-o librarie, iar un capitol l-am citit in intregime.(acela despre sifonier) parerea generala: este o carte pe care nu stiam dc s-o cumpar. acum sigur nu o sa o cumpar. ma asteptam la ceva mai plin de substanta. stiu ca nu era kant, dar cartea mi se pare prea simplista. eu nu lucrez in acest domeniu, al modei, sunt pasionata de asta, imi plac combinatiile si lucrurile spectaculoase. o minima educatie vestimentara are orice fata, femeie de la mama ei. despre capitolul(dulapul cu haine si ce trebuie sau nu sa contina) pe care l-am citit nu pot spune decat ca este de bun simt. nici o noutate, dar absolut niciuna. ma asteptam la ceva mai profesionist, dar m-a dezamagit cartea. pretul mi se pare mare pt informatia, (sau mai degraba lipsa ei) pe care o ofera. de asemenea aceeasi observatie: prea multe branduri. sa zicem ca peste asta as putea trce dc era vreun sfat pertinent acolo, dar lucrurile de bun simt le cunoastem si noi. totusi am gasit un target pt aceasta carte: dc ne referim la blondele platinate, machiate pana in dinti, decoltate si mulate cu sponsor gata sa le ofere orice si oricat atunci da, cartea ar putea educe si sa informeze, si-ar gasi utilitatea. dar atat.
Liza, am incercat sa fiu cat se poate de obiectiva, de aceea am listat si lucrurile bune, si lucrurile rele. Nimeni nu poate fi 100% obiectiv, pentru ca atunci nu ar mai fi vorba de parere personala, preferinte, emotii etc. Din pacate, tocmai pentru „stilul” e o chestiune atat de personalizata, mi s-a parut ca Manualul este mult prea general. Pana la urma, informatii despre cum sa iti aranjezi dulapul gasesti peste tot. Mie, personal, mi se pare mai important sa stii daca ceea ce pastrezi in dulap (dupa ce arunci 90%, cum spune Dana Budeanu, care iarasi e usor exagerat) ti se potriveste cu adevarat. De asta spuneam ca generalizari sunt usor de facut pentru ca, in afara unei liste generice de 10 haine pentru zi si 10 pentru seara, era interesant ca fiecarora sa le dea o turnura „de stil” – care merge pt stilul ala, care pentru celalalt.
In plus, daca citesti cartea, iti dai seama ca recomandarile sunt facute pe gustul – adica stilul – Danei. Poate nu toata lumea are acelasi stil, ceea ce inseamna ca poate nu toate femeile vor imbratisa o tinuta rock de zi. Asta inseamna ca nu au bun gust sau nu au stil? Ar fi fost bine daca ar fi explicat mai aplicat, cu exemple, diferite tipologii de stil. Altfel, oricine poate pune egal intre stil si bun gust.
Iar apoi, scuza-ma, crezi ca era nevoie de o carte ca sa ne spuna ca parul blond platinat ars, unghiile lungi mov cu floricele sau creionul de buze maro sunt dovezi ale kitschului?
Anyway, mie mi se pare de bun augur aparitia cartii, dar ar fi putut fi mult mai buna.
Buna Irina,
Fiind in domeniu impartasesc opinia ta referitoare la cartea Danei – review-urile nu sunt tocmai favorabile. Chiar vroiam sa-mi cumpar cartea insa pe zi ce trece ma conving ca nu merita. Iar partea cu brandurile internationale recomandate – as prefera sa se faca mai multa promovare designerilor romani care au de spus ceva.
COrina
ai multa dreptate cu review-ul tau irina
subscriu si eu – e o mare dezamagire dar promovarea cartii inainte de aparitie m-a facut sa o cumpar.
am vazut-o pe dana budeanu la „duminica in familie” si mi-a placut, am citit si comentariile din ciao si imi plac dar cartea e foarte slaba, fara coerenta…
post-urile tale de pe blog sunt de o mie de ori mai folositoare si mai interesante (asteptam cartea 😉
Eu am o carte (Stilista de buzunar), scrisa de o straina care e mult mai folositoare decat a danei si nici nu a costat atat… o recomand pe aceea ca manual de stil…
Nu mi-am cumparat cartea si nici nu o voi face vreodata. Nu as cumpara niciodata cartea unei persoane care scrie/sau a scris comentariile pentru „bine/prost imbracati” din revista Ciao. Ma scarbeste tupeul nemasurat al acestor oameni. am ajuns la concluzia ca toti acesti oameni („expertii” si „haute coutourierii” gen Bote si mihai albu, mama zina, modelele de succes gen „…by Monica” si lista continua din pacate) traiesc intr-o lume paralela, si s-au gasit intre ei, pentru ca isi intretin toate aceste pareri de bine despre se lauda unii pe altii si se „complimenteaza”. oricum cartea este cat se poate de targetata in opinia mea, este pentru cele cu un anumit nivel. Este pentru ele. Pentru „debutante”.
talentati sunt aceia care au indeajuns de multe cunostinte in acest domeniu incat pot ajuta si oamenii cu mai putine fonduri, aici intervine inventivitatea si creativitatea unui stilist sau consultant de imagine. oricine poate avea o alta „calcatura” cu un ceas scump la mana sau cu o geanta Chanel sau o rochie de designer.
PS. cuvintele dintre ghilimele (in afara de „calcatura” 🙂 ), recunosc (!!!), sunt de fapt niste sinonime mai prietenoase, am gandit mult mai murdar despre aceasta risipa de copaci.
By the way, keep up the very good work Irina!
Foarte faina recenzia. Multumesc, de asemenea, ca pentru trimiterea la ceea ce am scris.
P.S. Nu stiam de acest site, dar il voi urmari de acum inainte.
nelocuind in romania am spicuit cartea online si am fost dezamagita de:
1. YES TO – cizme vara, sandale iarna – CUM E POSIBIL ASA CEVA?
2. NO TO – manichiura french …
venind in romania, nu am achizitionat-o …
Dada, legat de manichiura french eu banuiesc ca se refera in mod special la cea facuta pe unghii false exagerat de lungi (pe care arata cumplit de artificial si vulgar). Cat despre cizme vara, sandale iarna, sa stii ca nu e un paradox asa ca faza lui Basescu cu „iarna nu e ca vara”. As zice ca Dana Budeanu se crede la Londra sau la Dublin, unde temperaturile sunt mai moderate, vara netrecand de 20 grade iar iarna necoborand sub 5. Chiar saptamana astaa am fost la Dublin, unde pe strada – la o temperatura de 13-14 grade Celsius – aveai si tipe cu cizme Ugg, si tipe cu cizme normale, inalte, cu tocuri, alaturi de altele in balerini, sandale complet decupate cu talpa ortopedica din pluta si de sandale cu barete, toate purtate fara ciorapi. Ei. acum afirmatia Danei o poti lua fie ca o incurajare de genul „hai sa facem si noi ca la Londra”, fie ca o dovada ca sfaturile ei sunt generale si nu specifice femeilor din Romania. Doamne iarta-ma, dar la 40 de grade, cine mai vrea sa poarte si cizme?
cine isi permite sa faca in mod frecvent shopping la magazinele de super fitza, calitate si renume nu vor citi aceasta carte. e logic… prin urmare cartea nu a avut target-ul bine stabilit.
Nu inteleg cum poti sa scrii un manual de stil si sa spui ca e un „must have” ochelarii supradimensionali cand,probabil,peste 2 ani o sa se poarte ochelarii super mici sau cine mai stie ce…daca ne uitam in trecut vedem ca moda a luat turnaturi diferite. Sau poate ca o sa scoata cate un manual de stil in fiecare an. :)) Neprofesionalism!
dupa cum ai spus si tu, titlul este excelent ales(pt a atrage atentia, pt a vinde cartea).. insa in acelasi timp este si foarte nereprezentativ pt informatiile pe care le gasesti in interior..
am fost f dezamagita ca am cumparat cartea, dar asta nu inseamna k o consider o carte proasta, ba dimpotriva, multe doamne si domnisoare de pe plaiurile romanesti ar avea multe de invatat din ea.
exluzand snobismul si elitismul despre care vorbeai u .. nu as mai fi avut nimic de reprosat, cu o singura conditie: daca „manualul de stil” s-ar fi numit „abcedarul stilului”.. pt k din punctul meu de vedere toate informatiile expuse in carte sunt esentiale.. numai k reprezinta doar baza a ceea ce inseamna stil..
da, daca excludem snobismul, elitismul (nu-l vad aici…) si proasta exprimare, nu ne mai raman de citit decat editorialul raduleascai. ai fost foarte blanda in recenzia cartii, pentru ca este cea mai proasta carte despre stil citita de mine, mai ales dupa ce am citit Black code of syle al Ninei Garcia, editor fashion a Vogue. cartea asta are tot culoarea neagra, tot , acelasi stil grafic, numai ca un continut pretios de informatii.ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca dragutza critic de moda dana a copiat cartea ei, sau ma rog, a incercat sa imite aceata carte! rusine! nici macar nu stie sa se exprime nici scriptic nici verbal! sa fii critic de moda la revista de scandal a sotului, nu ajunge sa ajungi fashion stylist! nici daca ai intrat in magazinele londoneze cand mergeai la scoala la management (nu fashion)! ma mir ca a reusit sa prosteasca „vedte” ca sa fie stilistullor personal! sau e un compromis sa nu inre in gura scandalurilor din revistele sotului?
Neata Dana, sa stii ca am mai citit undeva (nu mai stiu blogul) despre faptul ca Manualul de stil ar fi fost „inspirat” de cartea Ninei Garcia – de la culoarea copertei pana la tipul ilustratiilor. Partea cu exprimarea verbala am observat-o si eu si, sa-ti spun sincer, m-a surprins foarte neplacut in special prin prisma faptului ca Dana Budeanu spune ca vine din familie de artisti, ca are studii si ca a locuit mult in strainatate. Eu nu o cunosc personal, dar banuiesc ca la jobul ei actual – de comentator de moda mondena si stilist – a contribuit backgroundul ei. Nu in sensul studiilor, ci a faptului ca fiind obisnuita cu mediul artistic, probabil are ochiul format pentru estetica si a tinut sa fie la curent cu ce inseamna stil si moda. Partea cu revista sotului e doar picatura de noroc de care avea nevoie pentru lansare 😀 Nu o apar, doamne-fereste, dar sa stii ca sunt multi care lucreaza in moda si sunt buni, fara sa aiba studii de design sau de stil. Si ca sa vezi cum gandesc oamenii… cand scriam randurile astea m-am uitat la id-ul tau si m-am gandit „hm… un comentariu despre Dana Budeanu de la cineva care se semneaza Dana Ciao?” M-a pufnit rasul, sper ca e o coincidenta! Anyway, bine-ai venit aici si mai astept comentarii 🙂
Da, intr-adevar este coincidenta, mai degraba ironie! tocmai de aceea m-am semnat dana Ciao ca sa subliniez de unde i se trage stimabilei „critic de moda” talentul scriitoricesc. Doamne fereste, nu am vrut sa subliniez ca studiile in fashion design sunt necesare! Doar faptul ca Dana Budeanu subliniaza tot timpul ca ea a studiat problema cu stilismul la Londra, deci ca a studiat fashion-ul acolo! Si vroiam sa subliniez naturaletea cu care da de inteles altceva decit realitatea. Nu pun accent pe studii, ii ador pe Ralph Laurent si Tommy Hilfinger, care nu au nici un fel de studii in domeni fashion si totusi sunt zei ai fashion-ului. dar sa sustinem cu nonsalanta si bucurie alaturi de tv si atatea vedete si jurnalisti de pe la noi, o asa-zisa „critic de moda”, mi se pare o chestie ipocrita. te pup si mai vorbim
Am cumparat cartea si am si citit`o…
Nu pot spune decat ca este o mare dezamagire.Dana Budeanu scrie din punctul de vedere al siluetei ei rubensiene.Scrie cu rautate ca o centura stransa pe talie avantajeaza doar femeile cu forme iar cele subtiri oricat s`ar chinui nu reusesc sa scoata nimik.Nu`mi mai aduc aminte exact cum a scris dar ceva de gen.Alta chestie care priveste doar silueta ei rubensiana se afla scrisa la Tricouri.Trebuie cumparate cu un numar mai mare pentru ca scot in evidenta intr`un mod vulgar sanii mari iar pe cei mici ii pun in umbra…dar sanii medii si perfect conturati cu ei cum ramane???Maneca tricoului nu trebuie sa fie mulata caci scoate in evidenta bratele nelucrate la sala…iar pe cele grosute le face sa arate mai subtiri?dar cu bratele frumoase si conturate cum ramane???Un tricou mulat scoate orice imperfectiune a taliei:))) Dar cu talia perfecta cum ramane?Cu raportul perfect intre bust si talie?:)))
Nu purta bijuterii cu pietre decat daca sunt diamante:))) Dar cu mine cum ramane???Ador bijuteriile cu pietre…Imi place aurul alb…Ador bijuteriile din aur roz cu pietricele roz…Nu`mi permit inca diamante iar bijuteriile pe care le port nu pretind ca sunt diamante.
O mare mare dezamagire cartea asta motivationala.
Irina, e posibil ca Dana Budeanu sa scrie, in principal, pentru o femeie cu acelasi stil, aceleasi branduri preferate, aceleasi venituri ca cele ale clientelor ei. Dar vezi ca nu te-ai informat bine cu privire la silueta: o femeie rubensiana inseamna o femeie plinuta, usor corpolenta, pe cand ea este foarte supla. Cat despre faptul ca nu face referire la anumite detalii care sunt „in forma” (brate frumoase, talie subtire, brate bine modelate), este normal – se presupune ca o silueta perfecta poate purta orice.
adevarul este ca sfaturile astea sunt generale si pt unele evidente, dar cred ca toata lumea inca vede si vedete care sunt blonde platinate intinse cu placa,etc…si daca tot se adreseaza persoanelor needucate cu bani, atunci e perfect doar ca tot noi astea pasionate de moda ii citim cartea:)) si apropo de faptul ca nu stie sa vb..poate se exprima mai bine in engleza 🙂
clar, are multe aspecte proaste cartea, mai ales unde iti spune culorile de baza: alb, negru gri! pai mie nu-mi sta bine cu gri si negru! si altele care au fost exemplificate mai sus de voi.
inca ceva…ea care a terminat sefa de promotie la toate facultatile si masteratele ei..recunoaste in propria carte..ca ea n-a citit carti la viata ei…e din alta generatie:)
Am vazut si eu cartea, rasfoita si am vazut si eu emisiunea in care a aparut dana budeanu.E paralela cu moda si cu tot .Si in revista ciao am vazut cum catalogheaza ea vedtele bien si prost imbracate.Intamplator intyr-un numar al revist star a aparut aceeasi vedeta si anume loredana groza imbracata f , ciudat aratand ca o ciuperca cu o palarie ciudata. daca cei de la star i-au zis ca are mult de imvatat doamna dana budeanu mereu ii lauda tinutele , ei si corineicare au un stilpt showbiz nici pe aproape cu cel real.Iar in emisiunea aceea a imbracat-o pe alexandra stoicescu care are un stil elegant , rafinat cu o cica rochie mai degraba camasa de forta de ramasese uimita si ea ce uratenie. cat despre cartea ei, e pe dinafara nimica nou si unele lucruri chiar stupide gen nu bretele transparente la sutien sau a facut o gafa sa arate pe o persoana din public asa nu cand ea era imbracata pentru un concert hippie .Urat pt o doamna care se vrea mare stilist
cartea, la pretul de 50 lei nu se compara cu „Absolut stralucitoare” a Cinziei Felicetti…multe informatii despre piesele obligatorii, de la modele pentru fiecare silueta pana la momentul in care se poarta!
http://www.fiicustil.ro/blog – e un site despre stil pentru barbati dar si femeile au multe de invatat. am rasfoit si eu cartea d-nei budeanu si pot sa spun ca nu m-a impresionat. varianta pentru barbati cu-atat mai putin
buna.as vrea sa stiu daca cartea ninei garcia se gaseste si in limba romana?si ce pret mai are cartea danei budeanu?
Lorre, nu mai stiu cat costa acum cartea Danei Budeanu, cauta in stocul librariilor online. Da, cartea Ninei Garcia a fost tradusa in romaneste, dar nu-i stiu titlul exact, nici pretul – am rasfoit-o la raft si parea ok.
iti multumesc pentru raspuns.am inteles ca,cartea Danei Budeanu este o copie dupa cartea Ninei Garcia si mi se parea c-am urat sa dau 50 ron pt o copie,mai bine dau mai mult pe ceva original.ms>:D
ce alte carti legate de moda recomandati?
irina daca ai stii la ce editura a aparut cartea ninei garcia mi-ai fi de mare ajutor k as vrea sa o caut pe net.:)
Lorre, imi pare rau, dar chiar nu stiu ce editura a publicat-o. Cat despre alte carti despre moda, citeste din posturile anterioare te rog, am mai raspuns la intrebari identice si am recomandat o lista de carti.
scuze ,acum am vazut celelalte posturi.
Eu am crescut intr- o casa in care toata lumea nu vorbea decat despre pictura,moda,arte,stil,antichitati etc. Pe scurt, stiu ca stilul nu este o chestiune de bani decat pentry les nouvelles riches care isi imagineaza ca banul cumpara stiinta de a te imbraca. Evident ca marile marci sunt ,per total,ok ( cu exagerarile lor comerciale, desigur- va amintiti sandalele de plastic transparent Chanel, din anii 90?! Erau hidoase!), dar a reduce totul la Hermes Birkin si la cateva marci favorite, sincer, este chiar de prost gust. Eu am cumparat cartea siam citit-o din curioazitate- are multe lucruri ieftine. Cel mai ieftin lucru ? ” Ador cutare piesa”. exprimare mai ieftina si mai sarmana din partea unei doamne care se vrea lady like nu am mai pomenit. Cartea incearca o minima reeducare a clasei parvenite de imbogatititi de la noi, e caraghioasa pentru cineva care cunoaste meserie adevarata in materie de haine, culori, croiuri etc si e inutila unei studente oarecare, fara bani. Cartea mai este si o reclama vie pentru viitori clienti pe care probabil dana budeanu doreste sa-i agate si sa-i farmece. Costa probabil sa „reorganizezi’ dulapul unei doamne celebre si dana budeanu, cred eu, a iesit la vanatoare de noi clienti ,cu aceasta carte.
Rugam a se slabi cu reclama desantata pentru firme gen Burberry, Celine,Paul Smith sau Marni, care pot fi in ansambul ok, dar nu sunt decat un subterfugiu comercial prin care generatiile foarte tinere sunt facute sa adopte firme non-couture de rangul 2 ,pe post de valoare.
Buna.am citit commentariile de la rubrica asta pt ca , chiar ma gandeam sa-mi achizionez Totul despre stil de N Garcia.chiar as vrea daca poti sa-mi lasi un link cu alte carti ce pot fi citite.am vazut k i-ai zis unei alte fete ca poate lua din alte posturi si nu le-am gasit.scz d deranj.cu drag marie
Azi am cumparat cartea cu 10 lei 🙂 Cat un ziar de sport cu CD 😀
:)) Bine, pai ca sa fiu rautacioasa probabil ca si-au dat seama dupa cativa ani ca atat face… Initial era 50 ron 🙂
Si eu am cautat-o cu disperare in vremurile lansarii…
Iti dai seama ce a trebuit sa infrunt eu, puber de liceu intr-un oras de provincie cautand o carte de stil pentru femei?
:))
MARE dezamagire cum ai spus si tu… Si nu m-am fript destul. Cand a lansat varianta pentru gentlemani m-am convins de tot.
🙁
Acum pe emag costa 6 lei :)) si eu vroiam sa o cumpăr pt ca o urmăresc la emisiunea de pe pro tv „vorbeste lumea”…ma gândeam eu ca e in stilu-i caracteristic ;)))
Tocmai am aflat că această carte e scrisă, nu pe genunchi, ci pe plagiat. Cam atât.