Critica la prima impresie

Am sa incep cu doua chestii separate, aparent fara legatura, dar care pana la urma isi gasesc un numitor comun.

1. Candva, cu foarte multi ani in urma, criticam de dragul de a critica; criticile pareau adevarate judecati de valoare, nu doar… oarecare pareri. Astazi stiu ca nu e asa, de aceea incerc inainte de orice sa gasesc partea pozitiva a lucrurilor.

2. Din cauza ca in ultimele luni am avut foarte mult de munca, am ramas restanta cu cititul revistelor de specialitate. Iar unul din lucrurile pe care mi le-am propus pentru vacanta a fost sa le citesc pe toate 15-20 cate sunt: Elle, Beau Monde, In Style romanesc/ britanic/ american, Harper’s Bazaar, Vogue, Tabu, Luxury, Grand’Or, Officiel, The One, Venue.

Pentru ca, de fapt, aici vroiam sa ajung. Ati citit primul numar din Venue? A aparut in iulie, o are pe coperta pe Cosmina Pasarin (who?) si se prezinta drept un glossy lunar de fashion. Director editorial: Clara Rotescu. Pana aici, nimic nou sau spectaculos.

Recunosc, am cumparat revista din simpla curiozitate, pentru ca nici numele directorului editorial, nici titlul publicatiei nu imi spuneau nimic. Dar stiti cum e, let’s give it the benefit of doubt, poate e o revista buna. Am inceput sa o citesc ieri si de atunci tot incerc sa imi dau seama ce anume vrea revista asta sa fie. Eu nu inteleg.

Pare un amalgam prost realizat de high-fashion, consumer fashion si aspirational lifestyle/ trend-setter/ jet-setter, pictoriale, interviuri cu tot felul de actrite/ modele imbracate in colectia celei care semneaza editorialul (colectia se numeste Miau – erm, no comment la faza asta), fotografii cu rezolutie cumplit de proasta luate de pe internet (in cazul multor articole, jumatate din poze au trecuta o legenda, gen numele personajului sau denumirea colectiei/ designerului, cealalta jumatate nu; majoritatea fotografiilor articolelor vestimentare sunt luate de pe net-a-porter.com fara a mentiona acest lucru), articole nesemnate si care par sa nu aiba nici inceput nici sfarsit (cel putin unul, cu tinute pentru plaja m-a daramat, pur si simplu – incepe cu un citat din nu se stie cine, continua cu unul dat de Raluca Badulescu si se incheie cu al treilea al Zinei Dumitrescu), toate textele scrise cu majuscule intr-un fel de frangleza-romana si tot asa… Mi-a lasat un gust amar – nu, mint, gretos – de lucru amatoricesc, grosolan, facut in dorul lelii, cu singurul scop de a vinde niste poze, poate? Sau niste nume?

Pe langa articolul cu pricina (cel cu plaja) de care zic mai sus, hai sa va mai dau cateva exemple:

– cuvinte nou adaugate in dictionarul limbii romane: fuxia (e vorba de culoare), pleaope (adica pleoape)

– „La Cannes, Julianne Moore a aratat criminal”

– Razvan Ciobanu este primul designer roman care isi expune creatiile la „magazinul de fite” The Place (va jur ca asa scrie!)

– „Cine nu o stie pe fashion icon-ul parizian cu o toaleta totally black…”

– „sezonul rece aduce o tenta minimalista […] care se combina cu o varietate prodigioasa de accesorii”. In acelasi articol „avem de-a face cu o revenire in forta a […] small little dress-ului” (nu stiu ce e asta, ma lamureste cineva? a vrut sa spuna little black dress?). Colectia YSL da dovada de „o propensiune spre un japonism futurist”, in timp ce franjurile sunt „atasate la orice item al unui outfit” iar florile aplicate sau tesute pe textile „sunt un highlight” pentru sezonul rece. Ouch, ca sa zic asa!

– „culorile acestei veri reproduc aproape fidel nuantele naturale […] de aceea firmele au creat vopsele exact in trend.”

– in sectiunea de Travel, articolul principal descrie hotelul Banyan Tree din Bahrain. Partea mai ciudata este ca in titlul materialului, autorul numeste hotelul Banyan Tree al Green, in timp ce pe tot parcursul articolului se refera la Banyan Treen Al Areen.

– Henry Kloss (inventatorul radioului Tivoli) „a studiat renumitul MIT” (MIT este una din cele mai bune universitati din State, fiind vorba de un loc si nu de un lucru era nevoie de un „la”) si este „pionerul sunetului de jur-imprejur” (am sucombat de ras la faza asta, scuze. M-am prins ca era vorba de sunet surround, dar nu-i asa ca anumiti termeni tehnici nu se traduc? Poate daca vorbesti moldoveneste si spui in loc de aer, vazduh). Tot el a „elaborat primul ecran mare”. Din pacate, Kloss „lucra la radio-desteptatorul Model 3 cand a decedat in ianuarie 2002” (exact in momentul in care lucra la desteptator? Nu putea gasi o alta exprimare?)

– articolul din sectiunea Home, despre lumanari, este intitulat Candels of Desire. Candels. Nu Candles.

In virtutea a ceea ce am scris la inceput si din dorinta de a gasi ceva pozitiv in acest talmes-balmes, am sa va spun si singurele trei materiale care m-au impresionat placut dar care, din pacate, se pierd in continutul searbad si greoi: un articol foarte bun al Cristinei Turnagiu Dragnea despre „hainele care vorbesc” (Cristina, foarte cool si foarte pe intelesul tuturor, felicitari!), un pictorial frumos cu Catrinel Menghia si lenjeria ID Sarrieri si un pictorial absolut fenomenal cu machiaje realizate de Dana Argesan.

PS: am google-it-o pe Clara Rotescu. Am aflat ca pe langa activitatea jurnalistica, este stilista catorva vedete autohtone (cf. Telegraful Online). Stiti care? Daca da, spuneti-mi si mie, va rog.

PS2: Dupa ce am terminat de citit revista si am scris postul acesta, m-am gandit ca poate, din greseala editorului, la tipografie a ajuns un draft al revistei, o schita neprelucrata si necorectata. Greu de crezut, mai ales ca este vorba de editia nr. 1. Iar prima impresie este cruciala, nu-i asa? Toata lumea stie ca nu ai o doua sansa sa faci o prima impresie buna.

PS3: La final, mi s-a facut mila de corectorul „cap-limpede” al revistei. Ma intreb daca nu cumva, la fel ca Henry Kloss, a decedat cand corecta numarul 1 al revistei Venue, in iulie 2008. Daca ati citit si voi revista, astept cu mult interes comentariile voastre.