De ce filmele nu inteleg moda
Faptul ca cineva, undeva, continua sa dea bani pentru productii cinematografice idioate – rasuflatele comedii cu Santa Claus, horror-urile gen Stiu ce ai facut vara trecuta, orice film in care joaca Robin Williams/ Nicolas Cage/ David Caruso/ Jennifer Lopez si lista mea poate continua… – arata ca Hollywoodul nu invata din propriile greseli. Iar filmele biografice despre personalitati din industria modei sunt o dovada ca multi dintre producatorii de film americani ori sufera de Alzheimer, ori de vreun SASD (short attention span disorder).
Dar ca sa le iau pe rand… In linia intai, Coco Chanel cu doua, posibil trei versiuni cinematografice ale vietii ei. Prima dintre ele a putut fi vizionata de publicul american pe Lifetime TV in toamna asta, rolul principal fiind detinut de nimeni alta decat Shirley MacLaine. Ceea ce este echivalentul accentului american al lui Kevin Costner pentru atat de britanicul Robin Hood. Dupa vizionare, criticii au descris filmul ca fiind „plictisitor si jenant” (iar daca vreti sa aflati mai multe, cititi acest articol din W).
Cel de-al doilea film despre Chanel a intrat in productie cu Audrey Tautou in rolul principal – actrita al carei accent frantuzesc este mult mai convingator decat cel al lui MacLaine.
Iar de curand am citit ca se munceste la cea de-a treia varianta, in care mademoiselle Chanel este jucata de… stati asa! Demi Moore! Pauza de gandire pentru mine, fac un real efort de imaginatie sa o vad intr-un taior din tweed, la gat cu siraguri lungi de perle si cu un port-tigaret atarnandu-i in coltul gurii puternic rujate, in timp ce racneste: „Zut alors! Noir et blanc sont les couleurs de la saison!” Gata pauza, fug sa-mi rezerv tichetele… Intre noi fie vorba, am mai citit undeva ca, pentru ca spectacolul sa fie complet, Vin Diesel ar trebui sa il joace pe Christian Dior iar Ben Affleck pe Cristobal Balenciaga, evident cu accentele de rigoare.
Intre timp, se zvoneste ca Vivienne Westwood va fi subiectul unui nou film cu Kate Winslet si, dupa cum scriam cu ceva timp in urma, cuiva i-a venit pana si ideea geniala de a face un film despre Kate Moss. Sper sa nu fie dupa o reteta Sergiu Nicolaescu, cu Kate Moss in rolul ei insasi.
Pot sa inteleg atractia exercitata de moda: scandalurile, viata din culise, hainele frumoase, petrecerile, glamour-ul, pretextul de a filma fete frumoase fara un motiv anume. In mod evident, Chanel, Westwood si Moss au trait vieti care ar putea fi descrise ca interesante, iesite din comun sau extravagante. Dar moda rareori da bine pe ecran, pentru ca regizorii si producatorii o parodiaza dincolo de orice urma de credibilitate. Daca nu fac asta, ii exagereaza glamour-ul si stralucirea incat filmul devine gretos de nerealist sau foarte siropos. Multe scene din Diavolul se imbraca de la Prada, Intrigi parfumate sau SATC ofera exemple pentru ambele situatii de mai sus.
Din punctul meu de vedere, moda functioneaza in film cand este vazuta cu simtul umorului, cum se intampla in Pret-a-Porter, Funny Face sau Zoolander. Biografiile insa mi se par exagerat de sentimentale si respectuoase.
Anyway, nu credeti ca Hollywoodul ar fi putut da dovada de ceva mai multa imaginatie in privinta subiectelor? Trei filme mi-ar placea sa vad: Matthew Williamson – anii de inceput (in care sa urmarim ascensiunea unui tanar designer, descoperirea sifonului roz ciclam si petrecerile din Ibiza cu Kate, Jade si Sienna); Alber Elbaz sau un pinguin in lumea paunilor si Giles Deacon – red shoes are for boys too. Muzica triumfanta, distributia pe final, lights on.
Tocmai am vazut filmul Funny Face, superb. Multumesc de recomandari.