The Duchess: spirit liber si corsete sufocante

Zilele astea am avut parte de o supradoza de Keira Knightley, care nu face parte dintre actritele mele preferate. Dar asta-i viata. Anyway, ultimul film vazut cu ea este „The Duchess”.  Daca va entuziasmeaza moda secolului XVIII, corsetele, perucile imposibil de inalte, penajele si tinutele elaborate, atunci filmul o sa va placa. Daca insa v-ati indragostit de versiunea Mariei Antoaneta a Sofiei Coppola sau daca va asteptati sa vedeti un film de Oscar, Ducesa o sa va dezamageasca.

Asa cum declara chiar ea intr-un interviu din Marie Claire (numarul din octombrie), acum este momentul ei „pe val” – dupa ce a terminat trilogia Piratilor din Caraibe, Ispasire (Atonement) si Triunghiul dragostei (The Edge of Love) – iar in acest film are tot rolul principal: o joaca pe Lady Georgiana Spencer, ducesa de Devonshire. Performanta ei actoriceasca nu este meritorie (ba as zice ca nu are capacitatea de a reda suferinta personajului, priveste mult prea seducator si se bosumfla exagerat), dar reuseste sa redea, intr-o anumita masura, restrictiile sociale si sexuale ale femeilor din acea perioada.

Georgiana este, asa cum au reusit sa sugereze cei care au produs trailerele filmului, o versiune de secol optsprezece a Printesei Diana (a carei stra-stra-stra-stra-matusa de altfel chiar este): este fermecatoare dar casatorita cu un sot mai varsta care nu o iubeste, cu un impecabil simt al modei, se implica in politica, este o celebritate aristocratica a zilelor ei si, prin urmare, actiunile ei sunt urmarite si comentate in egala masura de popor si de nobilitate. La un moment dat din film, ea chiar este prezentata ca fiind „imparateasa modei… ceea ce poarta astazi, lumea va imbraca maine.”

Nu am sa deconspir subiectul filmului si deznodamantul (desi ambele sunt previzibile si nu pot fi descrise ca originale sau extraordinare), pentru ca nu sunt critic de film. Dar am sa vorbesc despre costume.

In ceea ce ma priveste, filmul merita o mentiune speciala pentru picturalitate si vizualuri, pentru imaginile minunate prin care imortalizeaza imbracamintea aristocratiei din Anglia secolului XVIII – cele peste 30 de rochii opulente, din brocarturi si matasuri bogat ornamentate (de la cele Roccoco la cele Empire/ Regency), alte 30 de palarii, peruci inalte cu pene sau zulufi atenti carliontati, machiajul pudrat si alunitele artificiale, corsete si crinoline – dar si somptuoasele si tacutele interioare ale conacelor de epoca. Costumele si interioarele nu vor face ca filmul sa scape de criticile mai dure, dar macar il vor scapa de mediocritate.

Una din principalele teme ale filmului (o adaptare dupa „Georgiana, the Duchess of Devonshire”, o biografie romantata scrisa de Amanda Foreman) este legata chiar de haine; mai precis, de faptul ca una din putinele libertati la dispozitia ducesei si a aristocratelor din acele timpuri era propria garderoba. In noaptea nuntii ei, unul din lucrurile pe care i le spune sotul sau, Ducele de Devonshire, pe masura ce ii deznoada complicatele suprapuneri de corsete, camasi si lenjerie, este ca nu intelege „de ce hainele femeilor trebuie sa fie atat de ale naibii de complicate”. Nu e greu sa il intelegi.  Georgiana ii raspunde, oarecum cliseistic, ca vestimentatia este „singurul mod prin care o femeie se poate exprima”.  Barbatii, continua ea, au atat de mult alte modalitati (politica, proza, sporturi, calatorii samd), pe cand femeile au la dispozitie „doar rochii si palarii”. (Daca privesti cu atentie aceasta scena vei observa cum camera iti arata in close-up, in momentul in care este dezbracata de ultimul strat de haine, urmele lasate de sireturile corsetului pe spatele ducesei. Este, zic eu, o metafora pentru ceea ce va urma.)

Destul de devreme in film, ducesa intelege ca singurul mod in care putea insufla respect si castiga popularitate era cu ajutorul si prin intermediul imaginii proprii. Era necesar, deci, un makeover: de la tanara dintr-o familie nobiliara oarecare, intr-o aristocrata simpatizata de popor si admirata de anturajul sau.  Astfel, in ciuda mariajului ei nefericit, Georgiana devine o celebritate cu suficient de multa influenta politica, cunoscuta pentru simtul sau estetic, rochiile fantastice si perucile scandaloase.

La fel ca si in Marie Antoinette, este interesant de observat cum perucile ambelor personaje devin din ce in ce mai mari si mai extravagante, pe masura ce femeile devin din ce in ce mai deznadajduite si mai triste. In mod simbolic, una din perucile purtate de Knightley in film ia foc in timpul unei petreceri – iar scena respectiva, pe langa imaginea unei ducese umilite si cazute, literalmente, la pamant, ramane memorabila pentru replica ducelui: „Please put out Her Grace’s hair…”  Ceea ce arata ca, de fapt, infatisarea a fost intotdeauna doar o fatada, cu putere limitata; aspectul i-a fost o sursa de influenta, dar nu a fost o „voce” suficient de puternica.

Absolut extraordinare sunt rolul costumelor si talentul costumierului, Michael O’Connor. Pe masura ce viata Georgianei si starea ei emotionala se schimba, cromatica costumelor se modifica, luminozitatea scenelor devine mai rece si mai cenusie. In paralel, moda epocii trece de la incarcatul, exuberantul si fastuosul Roccoco, la naturaletea bucolica a stilului Empire (intre timp are loc Revolutia Franceza, imbracamintea barbatilor copiaza stilul napoleonic iar rochiile englezoaicelor pe cele ale imparatesei Josephine).

La inceput, tanara Georgiana traieste o viata lipsita de griji, inconjurata de prieteni si familie; rochiile ei sunt diafane, cuminti, in culori deschise, parul este strans la spate in cozi carliontate, acoperit cu funde simple si o boneta din dantela.

Dupa casatorie, rochiile devin adevarate exponate ale statutului – o luxoasa insiruire de brocarturi metalice, aurii, aramii, verzi, rosii, albastre sau in dungi, decoltee frivole si bijuterii extravagante, acompaniate de un machiaj mai accentuat si de peruci remarcabile, impodobite cu pene de strut.

In multe dintre secvente poti intelege de ce Georgiana era perceputa ca un fashion icon al timpurilor sale: isi purta propriile creatii, fiecare combinatie vestimentara transmitea un anumit mesaj, iar detaliile infatisarii ei (panglicile din par sau cocardele prinse de corsete) reluau culorile rochiilor. Asa se intampla in imaginile de mai jos. In prima, fundele bleu ale bonetei ei continua albastrul rochiei si dungilor boleroului purtat.

In cea de-a doua, albastrul inchis al hainei si elementele militare (nasturii de alama, impletituri aurii, tighele din piele) se combina pentru a crea o imagine usor masculina, o atitudine plina de autoritate, perfecta pentru un discurs in public alaturi de politicienii vremii. Pentru ca politicianul sprijinit de ea se numeste Fox, mansonul Georgianei este din blana de vulpe.

Aceasta tinuta este, de altfel, si un exemplu perfect al rochiilor a l’anglaise de la sfarsitul secolului al XVIII-lea: haina este o vesta bogat ornamentata si cu cu maneci lungi, inspirata de redingota masculina, rochia nu mai are crinolina si paniers (un fel de perne purtate pe solduri si sustinute de arcurile crinolinei),  iar trena este foarte scurta. Toaleta este completata de o esarfa purtata in jurul gatului, tot de inspiratie barbateasca, din dantela si matase care seamana unui jabou.

Catre final, rochiile Georgianei redevin simple, modeste, aproape pastoresti, iar ea se resemneaza si se supune restrictiilor sociale. Desi albul si pastelurile sunt culorile la moda, ea apare imbracate si in nuante inchise, terne. Perucile pudrate dispar, la fel si corsetele si crinolinele. Opulenta este vazuta cu ochi rai (de fapt, brocartul, catifeaua si matasea sunt interzise in aceasta perioada), iar couturierii croiesc haine din bumbac si muselina.

Daca vreti sa vedeti filmul, inca il mai prindeti la Hollywood Movieplex, in Plaza. Daca l-ati vazut, cum vi s-a parut? Ca sa va completati cunostintele despre istoria costumului sau curiozitatile despre costumatiile din film, iata aici un interviu din The Telegraph cu Michael O’Connor, creatorul acestora.

Fotografii: siteul oficial al filmului (www.theduchessmovie.com); Harper’s Bazaar UK; costumers’ guide.com