De ce moda tine (uneori) prima pagina
Zilele trecute, via email, am primit un mesaj-intrebare. Doamna sau domnisoara care mi-a scris, pesemne indemnata de articolele mele pentru Fashion&Beauty sau de posturile de aici, a vrut sa stie (parafrazez) „ce rost are sa scrii despre moda, tendinte, designeri si colectii? In lume nu exista subiecte mai serioase, mai demne de atentie?” Inainte chiar sa apuc sa-i raspund – in particular sau oficial – a venit si concluzia: „oricum, pot sa pun pariu ca vei veni cu o scuza de genul „stilul trebuie explicat pentru ca se filtreaza in moda strazii”.
Nici vorba de asa ceva! Dar trebuie sa spun, stimata doamna sau domnisoara, inainte de a folosi o „scuza” mai sofisticata (cum ati preferat sa denumiti, cu aroganta, explicatia care urma sa v-o ofer), ca dorinta dvs insistenta ca toate stirile, editorialele sau recenziile jurnalistice sa aiba o relevanta imediata si personala nu face decat sa descrie o perspectiva narcisista cu privire la evenimentele de talie internationala. Pentru ca, pana la urma, astfel as descrie mult din ceea ce se desfasoara in industria modei, vezi saptamanile internationale dedicate acesteia. Evident, nici nu se pune problema ca ar fi la fel de importante ca, sa zicem, evenimentele recente din Orientul Apropiat (si credeti-ma, ceea ce se intampla acolo ma intereseaza personal!) Pe de alta parte, saptamanile internationale ale modei, prin prisma investitiilor, implicatiilor si participarii, pot fi considerate – din punctul meu de vedere – la acelasi nivel cu bienala de film de la Venetia.
Daca cititi o recenzie despre cel mai nou film tibetan, cu un baiat care isi gaseste pacea interioara colectionand fluturi si privindu-i in tacere timp de saptamani, chiar va asteptati sa il vedeti la multiplex, peste cateva zile? Nu, indraznesc sa jur, ba chiar as spune ca nu e vorba de lipsa de interes, ci de lipsa acestei oportunitati. La multiplex nu va rula niciodata un astfel de film. Dar nu e frumos sa stiti ca un astfel de moment cinematografic exista? Si nu e interesant sa cititi de ce a fost apreciat sau criticat?
Showurile de moda (fie pret-a-porter, fie haute couture) si colectiile pret-a-porter functioneaza exact in acelasi fel, avand drept bonus si faptul ca hainele prezentate pe podium, in book-uri, in reclame sau in magazine influenteaza si afecteaza restul industriei si mare parte din populatie la nivel de masa, in mult mai mare masura decat o fac festivalurile de film, teatru si poezie – cel putin ca efect imediat.
Sunt de acord ca, in unele cazuri, reportajele si interpretarile care apar in anumite parti ale presei lasa de dorit, exagereaza sau extrapoleaza. Mi-aduc aminte cateva articole vechi de vreo 2 ani din presa engleza, de pe vremea cand Kate Moss isi lansa prima colectie pentru Topshop. La vremea respectiva, toate paginile de moda titrau ca propunerile ei erau cea mai desteapta modalitate de a-i copia stilul sau, cel putin, de a avea in propria garderoba o farama din glamour-ul ei. In urma cu vreo un an, la o vizita prin Londra si prin Topshop, am incercat cateva rochii din linia Kate Moss. Nici macar o secunda nu m-am gandit: „Gata! Pun rochia asta pe mine si lumea o sa ma confunde cu Moss! La casa cu ea!” Nici vorba. E vorba de bun simt propriu, de discernamant, de legatura cu propria realitate.
Pe de alta parte, dau vina pe asa-zisii critici sau negativisti ca dumneavoastra, care incearca sa creeze jurnalistilor si editorilor de moda complexe legate de legitimitatea profesiei lor, pentru ca apoi acestia, la randul lor, sa incerce sa compenseze cu aiureli de tipul „osmoza dintre genti si pantofi” (citata si de Ovidiu intr-un blog post mai vechi) sau „tendinta definitorie pentru zeitgeistul actual”. Si uite asa, se naste un cerc vicios.
Asadar, e cazul sa va calmati si sa priviti/ cititi lucrurile cu ceva mai multa seninatate. E vorba de estetic, de frumos, de haine, de creativitate, de schimburi de idei. Nu e vorba de nimic rau (cum sunt razboaiele), tragi-comic-penibil (ca stirile de la ProTV) sau fantastic (cum este ultimul film al lui Brad Pitt, The Curious Case of Benjamin Button).
Si ati observat sa fi folosit vreun moment, in vreun paragraf, cuvintele „filtrat”, „tendinte” sau „moda strazii”? Mda, si eu zic la fel.
urmaresc zilnic blogul tau pentru ca ma binedispune, ma informeaza si ma inspira.Moda, stilul si tot ce tine de aceasta lume e ceva frumos, uneori ridicol, niciodata banal..cel putin pt mine 🙂 mi-a placut mult articolul:D
„incearca sa creeze jurnalistilor si editorilor de moda complexe legate de legitimitatea profesiei lor” Foarte bine punctat, si chiar este adevarat. Pe mine ma intereseaza fashion PR-ul iar oamenii cand ca am sanse de a deveni un bun PR, ma intreaba de ce sunt superficiala si ma indrept spre moda cand as putea sa fac…PR politic?!?!Prefer sa ma inconjor de pantofi decat de oameni corupti si limitati.
Cand am citit titlul postului in reader, ma gandeam ca o sa scri despre impactul pe care il au revistele de moda in lume, sau moda in general. Ma gandeam la campania lui Obama unde vedetele pozau in culorile americii, cum YSL a urcat pentru prima data negrese pe podium, cum a aparut in Vogue pe coperta 3 manechine de nationalitati diferite tinandu-se in brate si exemplele pot continua.
Irina Lazareanu, Diana Dondoe si iia romaneasca din colectile lui YSL au fost mult mai buni reprezentanti ai tarii noastre decat vreun ministru.
si exemplele pot continua
*cand au vazut ca am sanse
Oana, ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda. As fi putut scrie pe tema asta la nesfarsit pentru ca, intr-adevar, in ultimul timp moda (prezentarile, copertile de revista, interviurile, pictorialele) a devenit un canal de comunicare si influentare foarte important si da nastere unor fenomene si comportamente socio-economice (vezi vintage, eco, recesiune etc). Pe de alta parte, personal mi se pare usor deplasata arborarea preferintelor politice prin moda – vezi rochiile cu chipul lui Obama, tricourile purtate de Drew Barrymore in Vogue, declaratiile lui Zac Posen, Diane von Furstenberg si nu mai stiu care alt designer cu „votati Obama!”.
Cat despre partea cu legitimitatea, intre noi fie vorba, jobul ideal trebuie sa te pasioneze si sa te emotioneze, nu doar sa iti plateasca intretinerea si mancarea, nu? Asa ca sa ne consideram norocoase 😉 Te imbratisez.
Unele femei care nu sunt pasionate de fashion,beauty,lifestyle,etc,nu au cum sa inteleaga pasiunea pentru moda.Si cu siguranta nu fac diferenta dintre Chanel si geanta cumparata din piata cu 50 de lei.
Sunt o mare fana a articolelor tale si a manierei in care scrii. Imi place ca stii despre ce vorbesti, esti foarte bine informata si in fiecare articol pui ceva din tine. M-am saturat ca interesul pentru moda ca una dintre laturile personalitatii unei persoane sa o plaseze imediat si irevocabil in categoria superficial. Personal am alergie la persoanele care pun etichete instant si trag concluzii definitive si pline de condescendenta. Asa cum bine ai spus, e mare lucru sa faci ceea ce iti place si de cele mai multe ori esti si foarte bun in domeniul respectiv (mai ales pentru ca este pasiunea ta)! Foarte elegant si bine argumentat raspunsul tau la mailul doamnei/domnisoarei, desi nu pot spune ca merita un raspuns!
Moda, printre multe altele, este si un fenomen social, deja de cateva mii de ani. Mi se pare logic ca in secolul nostru sa existe oameni educati in a analiza si a scrie despre acest fenomen social.
„ca dorinta dvs insistenta ca toate stirile, editorialele sau recenziile jurnalistice sa aiba o relevanta imediata si personala nu face decat sa descrie o perspectiva narcisista cu privire la evenimentele de talie internationala.” Oare doamna/domnişoara respectivă pricepe partea asta? Oare pricepe întreg articolul?
Foarte bine exprimat …
Frumos articol 🙂
In cautarile mele pe web am gasit un program frumos de negociere si persuasiune. Si ca tot a venit vorba de influentare va dau si siteul: http://www.traininguri.ro . Firma se numeste Extreme Training
„Si ati observat sa fii folosit vreun moment..”
in acest context nu se scrie „fii” ci „fi”
corecteaza-ti intai propriul text 😉
Anne, am sa zic doar „au”. Nu pot sa nu remarc cat de taioasa esti, mai era putin si ma executai pentru un „i” in plus. Am sa corectez, nu inainte de a-ti spune ca, daca citesti stylediary, ar fi trebuit sa observi ca astfel de greseli (gramaticale) sunt rare, nu o sa spun inexistente. Ceea ce inseamna ca eroarea de mai sus a fost total intamplatoare si aparuta din graba, nu din cauza ca nu as cunoaste limba romana. Si nu o sa adaug „care este”, pentru ca deja m-am enervat.
Cred ca daca s-ar promova mai mult arta, frumosul, esteticul lumea ar fi mult mai buna.