Donna Karan, campania photoshopata

Puse in fata unui context economic mai mult decat fragil, casele de moda incearca sa taie din cheltuieli pentru a-si echilibra finantele. Daca unii designeri isi reduc numarul prezentarilor de moda, altii aleg sa isi prezinte colectiile in propriile locatii sau sa le prezinte intr-un spatiu virtual, sa taie din numarul invitatiilor-vedeta sau sa isi reduca bugetele de advertising. Este si cazul Donnei Karan care, pentru campania de toamna/ iarna 2009-2010, stabileste probabil un record al „taierii de buget” – isi recicleaza imaginile ultimei prezentari si foloseste Photoshop din plin.

Adevarul este ca sindromul „recessionistei” nu le loveste doar pe fashioniste, pe cele pasionate nebuneste de moda, ci si pe consumatoarele obisnuite sau ocazionale. Industria modei este pusa astfel in situatia unei scaderi simtitoare a vanzarilor, ceea ce inseamna ca nu are incotro si trebuie sa isi modifice planurile.

Ei bine, intre diferitii actori din aceasta nisa exista, pe de o parte, cei care reusesc sa imbine cu talent utilul si agreabilul si, de cealalta parte, cei care – din dorinta de a economisi cateva mii de dolari sau euro – cad in exces. Casa Dior, de pilda, a stiut sa isi reduca cheltuielile gazduind prezentarea Haute Couture in sediul propriu. Donna Karan, in schimb, nu s-a dovedit la fel de inspirata.

In sezonul trecut, creatoarea utilizase deja fotografii din prezentarea colectiei de primavara pentru campania publicitara. Acum nu doar recidiveaza, ci adauga si o nota de falsitate, probabil din dorinta de a-si oferi un pachet 2-in-1: un fotomontaj si o muza de talie internationala. In cele doua imagini, capul manechinei Toni Garrn este suprapus unor corpuri care nu-i apartin ei, ci Anyei Kazakova si respectiv Sashei Pivovarova…

Cu ajutorul magiei denumita Photoshop, Donna Karan trece astfel din statutul de recessionista-sefa, in cel de „cheapista” confirmata. Pentru ca, asa cum spuneam mai sus, chiar daca actorii modei trebuie sa gaseasca solutii pentru a supravietui crizei economice, eu personal gasesc dificil de acceptat o astfel de lipsa de originalitate si bun-simt. Istoria ne arata ca tocmai in astfel de perioade de privatiuni, spiritele creatoare s-au simtit mai stimulat, refuzand sa se lase coplesite de fatalism si pesimism.

Sper ca, peste ani, Donna Karan sa nu regrete ca a folosit un subterfugiu atat de mediocru. Chiar daca reuseste astazi sa faca economii, sigur pierde din credibilitate…