The September Issue
Copii „la negru” ale documentarului The September Issue au inceput deja sa circule printre insiderii din lumea modei. Pelicula de 90 de minute, a carei actiune graviteaza in jurul Annei Wintour, va avea premiera in a doua saptamana a lui septembrie pe ecranele din Marea Britanie si Statele Unite. Cu toate astea, deja este subiect de conversatie, barfe, articole de fond si comentarii in industrie.
Actiunea filmului, daca ii pot spune asa, este centrata pe efortul a 9 luni de munca: dezvoltarea si executia numarului din septembrie 2007 a revistei Vogue US, un tom de 870 de pagini, care cantarea 2.5 kilograme, o avea pe coperta pe Sienna Miller intr-o rochie Marchesa si urma sa fie tiparit intr-un tiraj de 13 milioane de exemplare. Figura Annei Wintour se detaseaza clar dintre celelalte aparitii, atat temperamentului dar si datorita viziunii ei unice cu privire la revista. Restul personajelor din film, indiferent de varsta, statut sau titulatura, par sa tremure in prezenta ei, in timp ce ea serveste acelasi tip de feed-back – succint, clar, distant, rapid – celor cu care se intalneste, fie ca este vorba de designeri, editori, manechine, fotografi sau oameni din publicitate.
Stefano Pilati se indoieste de succesul colectiei lui pentru YVS din cauza comentariilor ei, stilistul Edward Enninful se isterizeaza cu „I wanna kill myself!” dupa o intalnire cu Wintour, tanarul designer Thakoon Panichgul marturiseste ca ii tremurau mainile de emotie in timpul primei vizite la Vogue, Oscar de la Renta ii accepta comentariile ca si cum ar fi un designer incepator, pana si celebrul Mario Testino este admonestat cand, in timpul sesiunii foto cu Sienna Miller, nu reuseste o fotografie langa Colosseum.
Dar Wintour lasa si impresia ca este un personaj neinteles, intr-o industrie care o portretizeaza ca fiind dominatoare, de gheata, manipulativa, lipsita de sentimente… basically, evil. Mai curand, iti dai seama ca face ceea ce crede ca e mai bine, are un stil spartan de management si este complet absorbita de munca, dedicata contributiei ei profesionale la revista, pentru a-si realiza viziunea. Ca suntem de acord sau nu cu perspectiva lui Wintour, asta e alta poveste, dar ne putem da seama de responsabilitatile ei, de rolul ei in realizarea revistei, de stilul ei de management prin intermediul caruia reuseste sa obtina rezultate.
La un moment dat in film, Burt Tansky (presedintele Neiman Marcus) ii cere ajutorul pentru a rezolva livrarile intarziate ale catorva designeri. „We are waiting longer and longer for deliveries”, spune el. La care Wintour ii explica problema: multi designeri au nevoie de timp pentru a-si edita colectiile; creeaza prea mult si apare un surplus de imbracaminte. „Less is more”, continua ea, cu un an inainte ca economia sa intre in recesiune si industria modei sa fie lovita in plin.
In contrast cu abordarea comerciala a lui Wintour fata de editarea revistei este cea a lui Grace Coddington, directoarea de creatie de la Vogue. Incetul cu incetul, de-a lungul unor interviuri secventiale presarate in film, aflam despre pasiunea ei pentru moda (unul din subiectele adiacente filmului este legat de refuzul ei initial, timp de 2 luni, de a se lasa filmata pentru documentar si, in general, de a contribui la film). Prezenta in redactia revistei de mai bine de 20 de ani, si-a inceput cariera in fata camerelor de fotografiat, ca manechina, pentru ca apoi un accident de masina sa o oblige sa renunte la modelling si sa inceapa lucrul ca junior editor la Vogue.
Coddington abordeaza moda dintr-un alt unghi decat Wintour, cele doua completandu-se reciproc si creand un parteneriat care, evident, sta la baza succesului lor. “I never dreamt to be a model or never, never dreamt to be a fashion editor, but I just love the pages and the pictures”, spune ea, privind largile bulevarde pariziene in timpul saptamanii Couture. Aducandu-si aminte de Norman Parkinson, legendarul fotograf, adauga: „he taught me to always keep your open and never go to sleep in the car. Keep watching because whatever you see out the window… it can inspire you.”
Un articol din The Guardian chiar spune ca, de fapt, The September Issue este povestea acestor doua femei, folosind lumea modei doar ca fundal, ca pretext al filmului. „Throughout the film, you see the collision between them: there is Grace, the person with the art and the craft, and there is Anna, who has the vision of the business. {…} It takes Anna until the last possible second of the documentary, but she then acknowledges that she and Grace couldn’t do without each other. They can’t live with each other and they can’t live without each other, but together they change the world.”
The September Issue Theatrical Trailer | Movies & TV | SPIKE.com
Wintour este un personaj,care stie ce face.Si cred ca faptul ca oamenii „ingheata” in fata ei,ii ofera acea alura speciala.Poate este printre putinii care au ceva de spus „pe fata”.
xo
Isabella, cred ca realitatea e mult mai nuantata decat ne dam noi seama. Am vazut mai multe documentare cu si despre Anna Wintour si culmea este ca, atunci cand vorbeste, nu ramai cu impresia ca ar fi „de gheata” si impenetrabila. E posibil ca „personajul public” Wintour sa fie o alegere de-a ei constienta. O alta chestie care intimideaza este faptul ca vorbeste foarte putin si foarte la obiect, nu justifica, nu da explicatii.