Boarding pass
Nu vreti sa stiti cat de mult simt nevoia unei vacante. Sa ma relaxez pe o plaja. Sa umblu pe stradutele unui oras nou. Sa descopar o cafenea unde sa ma opresc pentru un cappucino. Sa fac fotografii. Sa strang, intr-un plic, bilete de intrare in muzee, itinerarii si meniuri pentru un scrapbook. Iar apoi sa stau intr-o lunga coada, la aeroport, urcand si coborand scari rulante, parcurgand kilometri de culoare, rememorand momentele frumoase, apusurile sau rasariturile, apa marii sau zgomotele citadine, visand la momentul in care voi reveni acasa si ma voi tranti in pat, acasa, in asternuturi curate si cu capul pe perna mea…
Fotografiile lui Terry Richardson mi-au trezit nostalgii, mi-au adus aminte de nesfarsite si nenumarate ore petrecute prin aeroporturile din Frankfurt, Zurich, Amsterdam, Paris, Bruxelles, Tel-Aviv, San Francisco, Budapesta, Londra, Dublin si chiar Copenhaga… si de o noapte pierduta si multe lacrimi din cauza unui avion pierdut la Viena. Dar astea au fost demult, in alta viata.
Lasand nostalgiile la o parte, imi place enorm look & feel-ul imaginilor usor voyeuriste ale lui Richardson si tinutele la fel de actuale, casual yet glamorous, desi create in urma cu 5 ani: tricouri semi-ajustate, fuste mini si veste din denim, dungi, ochelari aviator, cizme de vara lejere, genti incapatoare dar parca studentesti, sepci de baseball, kilograme de accesorii suprapuse, esarfe si coliere, completate de naturaletea Laetitiei Casta si de parul ei usor zburlit. Lovely.
Ā
Iar pentru ca in ultimul timp incerc sa gasesc soundtrackuri pentru orice, „Boston”-ul celor de la Augustana se potriveste pictorialului ca frisca pe o felie de tort de ciocolata, ca scortisoara pe mere coapte, ca leganatul unui hamac cu o dupa-amiaza calduroasa de vara, pentru ca
I think I’ll go to Boston
I think I’ll start a new life, I think I’ll start it over, where no one knows my name,
I’ll get out of California, I’m tired of the weather,
I think I’ll get a lover and fly him out to Spain…
I think I’ll go to Boston,
I think that I’m just tired
I think I need a new town, to leave this all behind…
si pentru ca rimeaza cu starea mea de oboseala si cu dorul de mare.
Pictorial: Echappee Belle pentru Vogue Paris aprilie 2004; fotograf: Terry Richardson; stilist: Emanuelle Alt; model: Laetitia Casta
Postarea merge mana-n mana cu pozele si melodia.M-ai sensibilizat:)
Doamne, absolut superb, demential, perfect pentru o zi de inceput de toamna š Multumesc frumos!
Nu stiu daca sa rad sa plang… Voi reveni in Romania peste 2 luni si mi-am adus aminte de corvoada unui zbor de 25 de ore…. eu sigur nu voi arata asa, ci deshidratata, jet-lagged, ca o sarmaluta.
Nici o femeie normala nu arata asa de fresh cand zboara, dar asta nu ne impiedica sa visam ca vom fi la fel de carefree ca si Laetitia Casta.
Laura, poate asa aratam la Arrivals sau daca dormim pe scaunele din Business Class-ul British Airways sau Emirates š
Irina, gand la gand cu bucurie š si mie imi sta mintea numai la plecari si la starting a new life where nobody knows you… Mi-ai adus aminte de un alt editorial pe aceeasi tema: Ana Beatriz Barros in Glamour UK, martie 2007. Citez: „it’s not where you’re flying that counts – it’s how chic you look for the journey”. http://anabeatrizbarrosfan.com/gallery/view/C548/
a, uite un alt editorial, cu genti de calatorie si haine potrivite mai mult pentru first class: Julia Stegner in Vogue Italia, martie 2009.
http://www.fashiongonerogue.com/2009/03/acceptable-in-the-80s/#more-1924