De cate ori v-ati luat ramas bun?

Sonetul 87 al lui Shakespeare suna mult mai bine, mai autentic si mai nostalgic in engleza. Dar la final aveti si traducerea, arhaizata, de Gheorghe Tomozei.

Farewell! thou art too dear for my possessing,
And like enough thou know’st thy estimate:

The charter of thy worth gives thee releasing;
My bonds in thee are all determinate.

For how do I hold thee but by thy granting?
And for that riches where is my deserving?

The cause of this fair gift in me is wanting,
And so my patent back again is swerving.

Thyself thou gavest, thy own worth then not knowing,
Or me, to whom thou gavest it, else mistaking;

So thy great gift, upon misprision growing,
Comes home again, on better judgment making.
Thus have I had thee, as a dream doth flatter,
In sleep a king, but waking no such matter.

Tori Amos – 1000 Oceans

Adio, dar prea scump! Nemeritat e
în faţa sărăciei mele preţul;
hrisovul ce-ţi conferă libertate
nu-i şi al meu, al meu e doar dispreţul!

Să te păstrez, dar cum? Sub stea umilă
sunt demn de avuţiile-ţi prea multe?
Pierdut îmi e temeiul, fără milă
cuvintele-mi de tine vor s-asculte.

Nu-ţi ştiai preţul cînd mi-ai fost aproape,
te-ai înşelat crezîndu-mă-nţeleptul,
lumina ce mi-ai dat o să se-ngroape

în tine, cum a fost şi cum e dreptul.
Ai fost al meu, cel ce cu fum se-alege:
treaz, sunt nimic, numai în vis sunt rege…