A avea personalitate multipla – versiunea online

Cu vreo o saptamana in urma, citeam pe blogul Cristinei Bazavan despre ce inseamna a face cunostinta cu cineva care te cunoaste deja, virtual. Zambeam citind, pentru ca si mie mi se intampla frecvent lucruri similare. Astazi, coincidenta sau poate nu, am intalnit intamplator si offline o persoana pe care o urmaresc – a nu se citi „stalker”, ci „reader” – online pentru ca e frumoasa, traieste frumos si face proiecte care ar face mandru pe oricine.

Pe de alta parte, mi s-a intamplat de multe ori sa ma prezint unor oameni care, surprinsi la auzul numelui meu, sa exclame: „uaaaa, mi te imaginam cu totul altfel! Dar iti citesc blogul, sa stii…” Alt exemplu: eu inca nu am cont pe Twitter, dar stiu oameni care au sute de follower-i cu care nu s-au intalnit niciodata fata in fata sau care, o data intalniti in real life, nu au fost recunoscuti.

Intr-o perioada in care multe conexiuni si relatii offline incep online, imi dau seama cat de important este felul in care suntem perceputi online. Intre profilele construite in retele sociale, posturile pe blogurile personale sau cele pe care suntem invitati, intre tweet-uri si feed-uri, personalitatea noastra se construieste mai ambiguu, mai variat sau mai nuantat decat cea reala. Intamplarile de mai sus m-au facut sa imi dau seama cat de multi suferim de versiunea online a Tulburarii de Personalitate Multipla, creata fie intentionat de noi insine, fie datorita interpretarilor gresite (intentionate sau nu) a celor care ne citesc mesajele.

Buna noastra crestere, vulnerabilitatea, romantismul, sarcasmul, talentele oratorice, simtul umorului, sarmul natural sau sclipirea sagalnica din ochi au sanse zero sa fie traduse online.  Politetea si buna crestere pot fi percepute drept detasare sau raceala; talentul de povestitor nu te va ajuta in comunicarea de 300-something caractere a statutului de pe Facebook, iar sclipirea din ochi se va pierde intr-o poza pixelata.

Pai si atunci cum transferam uimitoarele noastre calitati personale si atribute umane catre personalitatea noastra virtuala? Este suficient, in cazul meu de pilda, sa imi ilustrez posturile cu fotografii sugestive sau cu muzica ce ma face sa visez, ca sa va fac sa traiti aceleasi emotii ca si mine? Daca folosesc suficient de multi LOL sau happy smileys, va voi face sa simtiti ca sunt fericita sau ca am devenit efervescent de optimista? Daca postez doar citate profunde pe Facebook sau daca imi formulez cu atentie frazele fiecarui post de pe blog, o sa va prindeti cat de inteligenta si educata sunt? Cum gasesc echilibrul dintre „persona” mea personala si imaginea mea de blogger, consultant de stil, jurnalist samd?

Concluziile mele de asta seara sunt, evident, sumare si in curs de definire. Dar cel putin mi-am dat seama ca e vorba de un lung proces – de construire a unor relatii, de diversificare a comunicarii, astfel incat sa imi expun toate aceste laturi ale mele cat mai multor oameni, in cat mai multe situatii, in conditiile in care socializarea nu este unul din punctele mele forte. Mi-am dat seama ca e important sa creez legaturi personale SI profesionale nu doar pentru a-mi construi imaginea, dar si pentru a contracara orice fel de perceptii gresite despre mine (de cele mai multe ori, vin oameni la mine si imi spun: „cand stiu ca ma intalnesc cu tine, sunt extrem de timorata si ma schimb de enshpe ori, ma gandesc ca ma vei masura de sus pana jos si imi vei spune ceva…” No way, chill everybody, nu-mi exersez spiritul de critic de moda „la liber”:) )

Iar pentru ca in seara asta Carmen mi-a spus ca ar trebui sa postez mai des pe FB si sa linkuiesc tot ce scriu pe blog (ca altfel o face ea!), mi-am teoretizat astfel „the key findings of the day”:

1. Ar trebui sa investesc intr-o poza de profil care sa imi sintetizeze esenta. Pentru moment, cine ma stie personal stie si ca cea pe care o am acum pe FB este absolut perfecta 😀 Nothing can top it. Daca vreodata voi dori sa o schimb, voi ruga cea mai de suflet prietena sa imi faca o fotografie. Va recomand aceeasi metoda, pentru ca in prezenta unui prieten, va dezveliti sufletul – zambiti des? visati cu ochii deschisi? mutati muntii din loc? traiti pentru cirese, rasarituri de soare si inghetata? Recomandarea mea: nu incercati sa pozati in cineva care nu sunteti. La fel ca subiectii din „Frumusete pe muchie de cutit”, nu veti reusi sa sustineti in exterior ceea ce nu aveti in interior.

2. Personalitatea mea nu va suferi modificari in functie de mediul in care ma aflu, offline sau online. Consecventa si autenticitatea sunt esentiale pentru ca oamenii sa ma recunoasca atunci cand ma gasesc pe o retea sociala sau la un eveniment. De exemplu, nu mi-as face cont pe Twitter folosindu-ma de porecla mea, oricat de adorabila, pitoresca si descriptiva ar fi si nici nu m-as lauda cu o garderoba de foreign designers, pe care nu o am. Oamenii nu ar face legatura intre me, myself and I – ca tot vorbim de personalitate multipla…

3. Voi face eforturi si mai mari de a-mi intalni prietenii de online, in offline. Am inceput deja si mi-am creat un obicei, intr-un ritm de 2-3 intalniri pe saptamana. Nici un post pe blog sau FB nu poate inlocui o conexiune si o comunicare reala, nici o poza de avatar nu se ridica la inaltimea unei priviri care te intampina cu drag. Data viitoare cand sunt la Constanta, Praga sau Cork, voi lansa mesaje catre my peeps de pe LinkedIn si Facebook. Vreti sa ne vedem la un decaf mocha cappuccino, vorba lui Kramer? I’m your girl, just name the place and time... Chiar daca scopul a fost si este doar sa ne cunoastem, poate construim niste capete de pod pentru proiecte frumoase (hugs pentru Adina N, stie ea de ce).

4. Atunci cand va fi nevoie sa scriu un „professional bio”, ii voi da si o nota personala. Andreea/ Dada mi-a spus cu ceva timp in urma ca sunt „mult prea misterioasa”. Descrierile profilurilor din retelele sociale nu cer transcrierea unui CV (sau nu numai…).  Per ansamblu, profesia si activitatile oficiale nu sunt ceea ce te definesc, sunt doar o parte din ceea ce faci.  Prea putini dintre cei care ma citesc, chiar daca de ani de zile, stiu ce hobby-uri am, ce mirosuri sau gusturi ma incanta, ce muzica ma face sa visez sau cine ma face sa rad cu lacrimi (tip: in general, englezii si/ sau irlandezii). Dar cum ar fi sa gasesc pe cineva care este innebunit dupa Eddie Izzard, cum sunt si eu, sa ne vorbim ca sa il aducem la Bucuresti?

Last but not least, lectia cea mai importanta a zilei de azi a fost: valoarea rezida in comunicarea reala cu cei pe care ii cunosti nu doar online, pentru ca la sfarsitul zilei vei fi perceput in functie de actiunile tale, si nu in functie de personalitatea ta online. Oricum perceptiile gresite sunt greu de prevenit…

Later edit: in urma cu cateva saptamani, am aflat ca sunt admirata pentru ca, dupa toate probabilitatile si descrierile, beau sampanie la micul dejun. Nu confirm, nu neg 🙂