Cine se aseamana, se aduna

Exista cateva momente „geniale” in Lagerfeld Confidential. Unul dintre ele este cel in care Karl, imbracat in uniforma lui zilnica – a se citi aristocrat din secolul 16, usor nevrozat – se intoarce catre camera si sopteste, ca si cum tocmai ar fi descoperit esenta raului: „I love the smell of building sites!”Adica?

Nicole Kidman, care la vremea respectiva (in 2007) era imaginea casei Chanel, este o prezenta fantomatica, in timp ce Lagerfeld este preocupat in mod continuu de unde se afla actrita, cand soseste si, cel mai agasant, pe ce bucatica de covor va pasi. Cand isi face aparitia poti intelege, in sfarsit, de ce Lagerfeld a ales aceasta actrita – pe care eu am gasit-o intotdeauna rece, lipsita de senzualitate si de expresivitate – pentru casa de moda pe care o reprezinta. Kidman este varianta feminina a Kaiserului. E fantastic sa ii vezi pe cei doi unul langa celalalt: ambii la fel de palizi, la fel de uscativi si inexpresivi, la fel de apatici in fata conceptului de a manca din placere.

Pe langa evidenta abordare narcisista, majoritatea designerilor isi aleg drept ambasadori celebritati a caror imagine poate fi descrisa prin aceleasi cuvinte pe care noi le-am folosi pentru marcile respective. De unde si predilectia lui Armani pentru barbati de o eleganta discreta, dar virila (mai putin nefericitele  – a se citi cheesy – alegeri de fotbalisti) sau pendularile campaniilor Louis Vuitton, intre „distinctie, old school & exclusivitate” (vezi campania cu Catherine Deneuve, Gorbaciov, Sean Connery), „sexy & funky”, adresandu-se mai multor varste (Madonna, Laetitia Casta, Scarlett Johansson) si „opulenta colorata or whatever” (vezi campania cu manechinele de top).

Pe vremuri, actritele isi ofereau imaginea pro bono – Audrey Hepburn era fericita in mod autentic sa poarte creatiile lui Givenchy, iar Marilyn nu percepea taxa de publicitate cand declara ca poarta Chanel no.5 in pat, in loc de camasa de noapte. Paradoxal, desi nu faceau parte din nici un fel de campanie publicitara, astfel de aparitii sau declaratii se dovedesc a fi, in timp, mai memorabile si mai durabile decat sloganurile actuale. On top of that, din cand in cand mai dau peste un clip publicitar care imi da fiori – Beyonce pentru Emporio Armani, un altul pentru Gucci, regizat de David Lynch. Chiar imi faceam griji ca cei doi nu prea au de lucru…

Revenind la Chanel, eu nu reusesc sa inteleg de ce in ultimii ani au preferat sa aleaga actrite anglo-saxone pentru campaniilor lor publicitare. Nici Kidman pentru Chanel no. 5, nici Kate Moss pentru Coco Mademoiselle nu transmit deloc aerul seducator, mistic al frantuzoaicelor – poate pentru ca ambele sunt palide si anemice, spre deosebire de Anna Mouglalis sau Anouck Lepere? Keira Knightley, in all honesty, se apropie de frumusetea celor doua.

Dior, de pilda, este una dintre casele care face aliante fericite intre imaginea de brand si imaginea celebritatii alese. Eva Green a reprezentat o perioada parfumul Midnight Poison si, in cazul ei, este suficient sa o vezi o data pentru ca sa ti-o imaginezi intr-o sedinta de spiritism. La polul opus, Charlize Theron este imaginea parfumului J’Adore Dior, al carui flacon cu contururi rotunjite si finisaje aurii pare sa fie copia miniaturala a insasi corpului actritei.

Nu am sa discut aici despre pleiada de dive – Britney Spears, Celine Dion, JLo, Mariah Carey, Christina Aguilera – care si-au lansat asa-zise parfumuri sau ape de toaleta. Daca ma intrebati pe mine, mi se pare o modalitate cat se poate de ieftina si penibila de a-si comercializa talentul (uneori discutabil), pentru a deveni un simbol al celebritatii moderne care i-ar da cosmaruri pana si lui Bret Easton Ellis.

Pe final, in ceea ce ma priveste, gasesc ca este mai instructiv sa analizez celebritatile si campaniile publicitare aferente, decat imaginile cu aceleasi celebritati in haine obisnuite, de strada sau de gala. Motivele, doua: de fiecare data ma intreb daca designerul care i-a ales chiar crede ca acea persoana reprezinta, la momentul dat, culmea perfectiunii umane si cat de multa nevoie ai de bani, pentru ca sa te lasi fotografiat(a) lingand un flacon de parfum? (asta pentru ca eu nu am aflat ca, pana acum, vreuna dintre celebritati sa doneze onorariul de pe urma campaniei pub vreunei cauze umanitare…)

Si pentru ca tot vorbeam de aliante mai mult sau mai putin fericite, mai vechi sau mai noi, eu am o mini-lista. Voi ce exemple aveti?

Mariaje ca in povesti

Scarlett Johansson, Sofia Coppola – Marc Jacobs/ Louis Vuitton
Chloe Sevigny – parfumul Chloe
Sienna Miller – Pepe Jeans
Vanessa Paradis si Audrey Tatou – Chanel no.5

Divorturi ca-n filme

Kate Moss – Versace
Katie Holmes – Miu Miu

Aveti aici o lista lunga de celebritati care au semnat contracte pentru a deveni imaginea unui anume parfum.