Misterul inelului meu
Cu cativa ani in urma, ma plimbam pe stradutele inguste si pietruite din Rovenij, un orasel din nordul Croatiei, langa granita cu Italia. Dintre toate magazinasele si artizanatele care imi puteau atrage atentia, am intrat in unul foarte nereprezentativ pentru mine: unul ascuns, mic, cu bijuterii. Interiorul in penumbra stralucea de luminile multicolore ale bijuteriilor impodobite de pietre si cristale. Randuri intregi de inele isi ridicau capetele spre mine, ca flori sculptate in metal, asteptandu-mi degetele pentru a se trezi la viata. Bratarile mai ca frematau pentru sansa de a mi se incolaci ca o ghirlanda la incheietura mainii, iar cerceii lungi se leganau, cu fiecare miscare, pentru a-mi atinge gatul.
Insa eu nu aveam ochi decat pentru inele – erau pentru toate degetele, in diverse marimi si forme, unele mari si vulgar de opulente, altele mici si timide, infrumusetate de pietre fatetate de citrin, ametist, smarald, rubin, opal, peridot, jad, diamant, safir, acvamarin, granat… Care este al meu, care dintre ele ma astepta pe mine? Voi gasi oare un inel, acel inel, THE ring to rule them all?
M-am indragostit, nebuneste si literalmente la prima vedere, de culorile fericite – la fel ca mine, in acea vacanta – ale unui inel. Modest in comparatie cu celelalte, dar perfect pentru mine. Mi-a fost daruit atunci, pe loc, drept simbol a 7 ani de casatorie. Desi nu sunt genul de femeie care asteapta si cere bijuterii, l-am dorit pentru ca stiam ca, spre deosebire de randurile nesfarsite de coliere, margele si cercei colorati dar „de masa” care imi impodobeau peretii dormitorului, acesta urma sa fie un inel pe care il voi purta zilnic.
Ocazional, cumperi ceva – o haina, o geanta, o bijuterie – si cineva il remarca si face un comentariu, de fiecare data, inevitabil. Asa se intampla cu inelul meu de cocktail. Care este atractia lui, m-am intrebat?
Un inel colorat, de cocktail, este antiteza verighetei: nu declara nici un fel de statut, decat dorinta de a purta un lucru frumos. Mi-am dat seama si cum ar trebui purtat un astfel de inel: pe o mana neimpodobita de alta bijuterie. Cu cat mai simpla rochia, cu atat mai mare, mai colorat, mai splendid si mai ostentativ ar trebui sa fie inelul, ca cele din colectia lui Ellen Barkin – care, btw, si le-a licitat imediat dupa divortul ei, drept simbol al unei independente regasite (a strans aproape jumatate de milion de dolari, she’s a lucky lady!).
Un inel de cocktail este cel mai bine vazut cand mana tine un pahar de cocktail. Este ca maslina sau coaja de lamaie din martini, plasate acolo pentru a fi observate prin lumina care strabate bautura si paharul.
Inelul de cocktail nu este o piesa de colectie, genul pe care o vei lasa mostenire. Nimeni nu se asteapta sa aiba o valoare exorbitanta. Poate tocmai de aceea, variantele cu cristale colorate, ieftine, au la fel de mult succes si arata la fel de minunat ca o bijuterie veritabila. Inelele impodobite de cristale (Swarovski sau otherwise) nu ar trebui sa pretinda ca sunt altceva decat bijuterii infrumusetate de sticla colorata – oricum nimeni nu te va crede ca porti bijuteriile coroanei. Astfel de inele sunt inlocuitori de lux, lux de care ne dispensam, dar in nici un caz nu pot tine locul adevaratelor podoabe.
Cat despre inelul meu croato-italian, nu stiu care este misterul lui. Este intr-adevar bijuteria mea cea mai scumpa, la propriu si la figurat prin valoarea ei sentimentala, dar nici nu se compara cu valoarea altora. Il invart aproape zilnic pe degetul mijlociu al mainii drepte si ma bucur in fiecare zi de caleidoscopul pietrelor lui. Cred ca a fost facut pentu mine. Cred ca am fost nascuta sa il gasesc in micul magazin de pe o straduta croata, iar el ma astepta sa fiu suficient de femeie ca sa il pot purta.
Pentru ca si varsta isi spune cuvantul. A te maturiza inseamna printre altele a trece la alta varsta, ceea ce filosofic vorbind, reprezinta o lectie in limitarile impuse de viata. Anul acesta implinesc 35 de ani, ceea ce inseamna ca va fi ultimul an in care voi mai putea purta dragalase tea-dresses inflorate cu tenisi, agrafe cu buline si cozi impletite de scolarita. Probabil voi alege sa nu mai port nici blugi desirati si cine stie, imi voi inlocui gecile military cu o haina de nurca (nu, nu, glumesc!).
Asadar, ce imi va ramane sa port? Bijuterii fanteziste, care nu prezinta riscul de a ma face mai grasa/ slaba, mai tanara/ batrana, mai sofisticata/ eclectica, inele imense de cocktail colorate la fel de vesel ca un Cosmopolitan, un Ruby Manhattan sau un Electric Blue Margarita, inele atat de fantastice incat sa ma simt ca o Elizabeth Taylor pentru al meu urmator Richard Burton.
Citeste si:
Daca interiorul tau seamana cu inelul asta, inseamna ca e foarte frumos 🙂 Stiu cum este sa ai un obiect in care sa te regasesti perfect. E armonie si completare si bucurie numai cand te uiti la el. Am simtit asta de curand, cu o bluza. Mai „Eu” ca atunci cand am imbracat-o nu m-am simtit niciodata.
Apropo, cand e ziua ta?
Dana, merci 🙂 Ziua mea, fix peste 2 saptamani. De ce?
mi-a adus un zambet articolul asta; la multi ani tie si inelului tau!
Bre trebuie sa-ti iau cadou! un voucher de la La Redoute ti-ar placea? :))
ce frumos! parca am visat cu ochi deschisi citind postul acesta; ah, si uite o melodie, sper sa-ti placa https://www.youtube.com/watch?v=5Bsdu57SFZc
Sa stiu cand sa iti urez lucruri frumoase 🙂
tocmai ce am licitat pentru un superb inel de cocktail pe ebay 🙂 …si apoi am citit articolul tau. frumoasa coincidenta 🙂
inelul tau e absolut superb!
„Bre”, Ioana 🙂 M-ai terminat cu faza asta!! :)))) Da, da, accept un voucher La Redoute 🙂
o povestire incantatoare si un inel asa reusit nu pot avea in comun decat o stapana pe masura 🙂
Irina, la multi ani de pe acum 🙂
e o placere sa-ti citesc Remarks&observations
R.
p.s. m-am mai linistit citind parerea ta despre hainele adolescentine, mi-era teama ca-s prea „desucheata” pemtru 28 de ani :P, cu ciorapii colorati, fuste infoiate, balerini si bascheti etc…Deci mai am voie cativa ani? 🙂
Ralu, merci pentru cuvintele frumoase, inseamna ca sunt o „lady of the ring” 🙂 Merci si pentru urari! Cat despre hainele adolescentine, probabil ca inca le voi mai purta, dar poate cu moderatie. Adica iubesc pantofii mary-janes, aceia cu bareta, ma simt fantastic in Conversi dar in ultimul timp chiar mi-am simtit varsta, poate de asta my remarks & observations 🙂
La multi ani! Parca asa am patit si eu, de anul asta parca as vrea sa imi modific continutul dulapului…sa ma reinventez un pic mai altfel. Spor si te rog sa postezi evolutia garderobei 🙂