Anti-camasa

Primele look-uri aparute pe podium la prezentarea Maison Martin Margiela pentru primavara 2011 aveau o croiala imaculata, ireprosabila si linii bine definite, clasice. Manecile primei camasi, bleu, simpla, aveau un foarte putin exces de material, anuntand discret estetica specifica Margiela.

Apoi au aparut pantalonii.

Elementele partilor superioare – betelia, zona fermoarului, a buzunarelor – erau perfect aplatizate, intr-o forma dreptunghiulara care levita in jurul taliei manechinei sau se legana usor in fata corpului acesteia. Piesele succesive au urmat aceeasi tema, pe masura ce fetele defilau in sacouri rectangulare, fuste triunghiulare si rochii romboidale. O camasa alba, perfect calcata, arata ireal de apretata – ca si cum interiorul ei pastra cartonul pe care fusese impachetata in atelier sau la curatatorie.

Aceste creati bidimensionale nu fac altceva decat sa tulbure supozitia noastra de baza conform careia hainele, la fel ca si corpul uman, sunt construite tri-dimensional. Pentru mine, colectia lui Margiela, desi pleca de la ideea „Men’s wardrobe meets the woman’s body”, nu este altceva decat o reinterpretare stilistica a tabloului lui Magritte, „Ceci n’est pas une pipe”: ne aduce aminte de diferenta dintre arta si realitate si ne forteaza sa ne gandim daca ce vedem chiar este o camasa.

Desi purtabilitatea acestor constructii rigide este indoielnica, recenta provocare a lui Margiela si subversiunile lui ironice sunt exemple bune ale extremelor care ii influenteaza pe designeri si pe retaileri.

Colectiile pentru primavara 2011 de la New York, Londra, Paris, Milano si Tokio par sa fie, in mod colectiv, fracturate intre simplitate si exces. Daca pe de o parte avem siluete clasicizate si ansmabluri monocromatice la Chloe, Michael Kors, Celine, Stella McCartney, texturile, imprimeurile si formele exagerate au dominat la Mary Katrantzou, Prada, Louis Vuitton, Viktor & Rolf.

Datorita peisajului aproape haotic pe care il compuneau colectiile, multi comentatori au declarat ca moda se afla la o rascruce, in care transferul pieselor de pe podium in magazine trebuie sa raspunda contextului economic, iar ideile de design trebuie sa gaseasca un echilibru intre inovatie si istorie. Pare-se ca, pentru un scurt moment, moda pornise in cautarea unui nou limbaj si a unui nou dictionar.

In mijlocul acestor neintelegeri, frustrari si nesigurante, camasa reimaginata a lui Margiela – sau, mai bine spus, anti-camasa lui – ne aduce aminte ca moda trece dincolo de simpla inspiratie. Uneori, moda nu are legatura cu hainele propriu-zise. In schimb, este o reflectie in continua evolutie a aspiratiilor si circumstantelor sociale, alimentate in mare parte de fantezie.

Doar intr-un astfel de context putem intelege si evalua estetica designerilor contemporani drept inovatoare, creatiile lor drept arta, iar piesele in sine mai mult decat o modalitate practica de a ne proteja corpul.

Fotografii: style.com