Competitie fara subiect: Polyvore sau Style.com

Ieri am descoperit ca Time.com a pus Polyvore pe lista sa a celor mai bune 50 de siteuri pe 2011, in categoria Shopping & Travel. Buna alegere, dar si surprinzator de tarzie – siteul exista de cel putin 2 ani de zile, are lunar 6.5 milioane de vizitatori unici, si a dezvoltat – pe langa aplicatia de baza, de instrument virtual de shopping, o adevarata comunitate (cu blog, recomandari de stil, platforme pentru retaileri si advertiseri, dar mai ales faimoasele colaje de imagine, deja devenite locuri comune).

Lista din Time mi-a adus aminte de un articol mai vechi, din 2009, din NY Times, care incerca sa dea nastere unei competitii: presa traditionala de moda, revistele tiparite pentru femei, tinere etc fata in fata cu ceea ce ar fi putut reprezenta concurenta acestora in mediiul online. Argumentul principal al acelui articol era ca Polyvore avea, la vremea aceea, 835,000 de vizitatori unici, cu aproape 25% mai mult decat traficul de pe Style.com. Discutia era dusa un pas mai departe de fetele care semneaza The Cut, care intrebau retoric: „Oare Anna Wintour are habar ce inseamna „click through”?”

Mi-aduc aminte ca la vremea respectiva nu m-am putut stapani sa nu apar in gand presa traditionala, tiparita, glossies. Stiu ca toata lumea ii prevesteste moartea, de suspect de mult timp: inca nu a disparut, coexista, supravietuieste, se reinventeaza alaturi de presa online. Reactia mea era mai mult un fel de indignare (sau poate nemultumire?) fata de o comparatie cladita pe o fundatie inexacta, gresita, fara substanta (Polyvore vs. Style).

In ultimii 4 ani a existat o crestere fantastica in social media si in comunitatile online. Nenumarate siteuri de e-commerce s-au extind in online publishing si revistele lor sunt interactive (ASOS, Net-a-Porter, ba chiar si John Lewis). Publisherii traditionali isi schimba modelul de business intr-un ritm naucitor (in mod ironic, in octombrie, imediat dupa saptamana modei de la Paris, Style.com isi va lansa prima revista TIPARITA, fiind prima trecere „inversa” in domeniu, de la online la print, imediat dupa aceea lansand o prima proprie tentativa in zona de e-commerce).

Intrebarea mea era: de ce? adica de ce chinuie sa o faca? Pana la urma, publisherii sunt in businessul de publishing, nu de dezvoltare de aplicatii. Nu e treaba lor sa inventeze noi tehnologii, ci doar sa se foloseasca de ele. Ar trebui sa se concentreze pe a crea continut de calitate, sa gaseasca solutii care sa le apropie audienta si sa le-o largeasca.

Pana si autoarea articolul din NY Times recunostea, spre sfarsitul materialului, ca Polyvore este – si foarte probabil va ramane – un agregator de branduri cum este si ShopStyle. Ceea ce nu face decat sa imi intareasca convingerea ca se facea comparatie intre mere si pere. Polyvore nu avea si nu are continut editorial. ShopStyle la fel, diferenta fiind ca acesta din urma poate fi introdus ca widget in diferite siteuri si bloguri, oferind instrumente de shopping si comparatii de preturi. De ce nu ar putea face si Style.com acelasi lucru, incepand din octombrie? Nu ar fi fost mai cool si mai benefic pentru toata lumea, in loc sa se fi jucat cu cifrele de trafic irelevante?