Cand moda ma agaseaza
Iubesc moda. Dar iubesc si mai mult hainele si felul in care fiecare dintre noi ni le apropriem. Stilul, individualitatea, tusa personala…
Iubesc moda, mai putin atunci cand imi ordona ce sa fac: imbraca asta, asorteaza-le „asa”, doar „asa” vei avea o tinuta in tendinte, nu mai purta „asta” altfel se va spune despre tine ca esti o „has been”. Daca port o geanta cu animal print sau o rochie petrecuta, nu o fac pentru ca mi s-ar fi spus. Le-am purtat si in anii trecuti, le voi mai purta si in sezoanele care urmeaza. Voi continua sa imi iubesc fustele plisate, camasa in carouri pepit si botinele cu platforma chiar daca o revista sau un blog scriu ca sunt „so 2011”!!!
Pe de alta parte, lucrurile mi se pare ca se complica, de la un an la altul. Nici ca bine se anunta un sezon nou, ca toate revistele si blogurile de moda ne vor indica perlele colectiilor, potentiale best-sellere si must-have-uri. Broderii, dantela, tivuri asimetrice, culori fondante sau acidulate, imprimeuri tapiserie sau cu flori, oranjuri luminoase si nuante de verde mentolat racoros, paiete si franjuri… Trepidam, ne entuziasmam, facem liste, planificam bugete… Iar apoi ne dezumflam, nu-i asa? Am avut nenumarate discutii, online si offline, pe marginea acestui subiect: sezonul nu a inceput inca, dar multe dintre noi ne-am saturat deja de ceea ce nici macar nu am avut ocazia sa probam/ cumparam/ purtam.
La fel ca toti care activeaza in domeniul modei, cu luni in avans rasfoiesc cu atentie caietele de tendinte, studiez si analizez colectiile, imi auto-semnalez piesele, nuantele sau directiile pe care le observ repetandu-se. De fiecare data ma intreb ce ma va uimi, ce ma va minuna, ce voi ajunge sa aleg.
La inceperea sezonului, ma grabesc in magazine ca sa pot vedea indeaproape felul in care retailerii interpreteaza tendintele, privesc cu atentie femeile ca sa simt cum se vor transpune tendintele in moda strazii. Dar pana la urma, ajung de fiecare data sa ma tin la o distanta rezonabila de best-seller-uri si de must-have-uri. Evit piesele care sunt multiplicate in milioane de exemplare, pentru ca deja stiu ca, de cele mai multe ori, ele vor fi purtate si asortate cu creativitate limitata. Mi se pare mai interesant sa caut mai mult, sa gasesc cate o piesa ceva mai individualizata, uneori sa imi cumpar una facuta special pentru mine. Pentru garderoba mea, prefer sa bricolez cu croieli si culori carora le sunt fidela, si pe care sa le adaptez gusturilor zilei si sezonului – adaugandu-le detalii, accesorii, imprimeuri noi.
In primavara aceasta exista cateva directii care ma atrag: pastelurile, asimetriile, inspiratia Art Deco si tot ce tine de anii ’20, gentile stantate, imprimeurile cu zburatoare si cele tribale, albul urban, siluetele lady-like, colierele supradimensionate…
Inca nu stiu pe care dintre ele le voi ignora si pe care le voi adopta. Nu imi doresc sa fiu nici trend–setter, dar nici trend follower. Ca de obicei, prefer sa le interpretez in cheie proprie. Pentru ca, finalement, avem intotdeauna posibilitatea de a ne crea propria moda din ceea ce avem deja insusit, din propria garderoba, dar numai dupa ce stim cu adevarat ce ni se potriveste si cu ce rezonam stilistic.
Foarte adevarat. De exemplu, eu vad trendurile unui nou sezon ca o „oferta” din care as putea sa aleg ceva nou pentru mine, chiar daca anumite tendinte si croieli se repeta. Tot asa, m-a atras trendul pastel, asimetriile (dar fara fusta cu trena pe care deja am vazut-o peste tot), siluetele lady-like, camasa cu jeans. Insa e foarte interesant daca reusesti sa te distantezi si sa investesti in putine piese, care te reprezinta, cu un ochi si la sezonul urmator…deja imi place ce am vazut in propunerile pentru fall 2012-2013. Pana atunci, vara asta e „acoperita” š
Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months.Oscar Wilde
Sunt de acord cu tine, moda ne da ocazia sa ne jucam, sa fim altcineva in fiecare zi. Recunosc ca am ezitat inainte de a-mi cumpara o pereche de peep toe din cauza culorii pastel…dar imi vin prea bine!;)
Irina, iti multumesc pentru acest blog! Imi tine companie la cafeaua e dimineata… si uneori seara tarziu, cand „imi pica ochii pe tastatura” si simt nevoie de o pauza.
Te pup, mi-ar placea sa ne intalnim intr-o zi:)
Mai de bun simt de atat nu se poate. Imi face placere sa iti citesc blogul, astept cu gura la suflet fiecare postare noua si imi doresc ca atitudinea ta sa fie inteleasa si preluata de cat mai multe femei.