Pana si viitorul devine retro

Oh, ati observat? In ultimii doi ani ne-am sufocat cu targuri retro si vintage, mai mult sau mai putin autentice (as if, controleaza sau evalueaza cineva?)

Retro este noul „antique” dar nu este „vintage„. Este un fel de a spune ca iti place ceva demodat, iesit din stilul contemporan, dar care totusi ramane actual.  Retro este post-modernism imbracat in pantaloni evazati si culori acidulate.  Retro, in general, ar trebui sa se refere la o perioada pe care sa ne-o putem reaminti cat suntem in viata.

Pana si cuvantul „retro” suna si iti da senzatia de retro. Are un „feeling” Art Deco, venit din anii ’30. Evident, cuvantul „retro” nu exista in anii ’30. Problema cu „a fi retro” acum este ca va lipsi generatia urmatoare, de hipsteri, de ce ar putea gasi ei retro. In mod paradoxal, „retro” a ajuns sa fie considerat chiar o perioada relativ apropiata noua: anii 80 – cand cred ca multe dintre cele care imi cititi blogul erati copii si nu aveati constiinta propriei existente – parca abia au disparut, ca se si reintorc.

Cand societatea sufera de Sindromul Atentiei Deficitare, retro poate sa fie ce ai purtat anul trecut. Popularitatea curentului retro nu imi arata decat ca producem – imbracaminte, accesorii, obiecte de design interior, grafica, automobile, muzica, filme, literatura, tehnologie – cu o viteza mai mare decat putem digera. Ascensiunea retroului a mers mana in mana cu declinul futurismului. Pentru toti cei nascuti si crescuti in secolul XX, anul 2000 marca VIITORUL. Astazi, in 2012, pana si viitorul este retro. Ne uitam inapoi, spre un trecut care a fost candva un viitor indepartat. E ciudat..

Am ajuns in etapa in care, cred eu, am inceput sa intelegem ca am uitat mai multe decat am descoperit. Nu avem nevoie de retro de acum 15 ani (pentru numele lui Dumnezeu, cum poti sa spui ca o rochie din 1982 este retro sau vintage???), ci de un retro de acum 100-150 de ani cel putin. Am purta corset si sapte straturi de jupoane, nu am avea electricitate, facebook si apa curenta, dar am stii care ne este locul si rostul in univers, in lume, in societate, in familie.

In final, oamenii sunt impartiti in doua categorii: cei care cred ca lucrurile vor fi mai bune in viitor si cei care cred ca totul a fost mai frumos in trecut. Nimeni – cel putin dintre cei pe care ii cunosc sau pe care ii citesc – nu se mai gandeste ca traieste intr-o epoca de aur. Pentru cei carora le place retro-ul si prefera trecutul, un gand ar trebui sa le aduca zambetul pe buze: viitorul va fi foarte retro, la un moment dat. Stay golden, though…