Sa traim imbracate sau nude?
Gasisem la un moment dat un citat, nu mai stiu al cui si oricum nu conteaza, care parafrazat ar suna asa: „Oamenii sunt mai frumosi cand sunt goi, cel putin sunt ei insisi.”
Nu stiu daca este vorba de o maniera de a respinge moda, consumerismul, un anumit tip de estetica sau doar frivolitatea, narcisismul si dualitatea exhibitionist-voyeur a contemporanelor noastre. Prea putin imi pasa. Dar stiu ca, in meseria mea de stilist, revendic vestimentatia drept o modalitate de a ne afirma o parte din personalitate.
Pe de alta parte… cand renuntam la haine si accesorii, cand ne dezbracam, nu mai putem minti. Nu mai putem apela la taiorul impecabil croit, care ne bifeaza locul in organigrama.Ā Nici la rochia cu drapaje asimetrice care arata ca avem bun gust si suntem bransate la tendinte.Ā Cu atat mai putin la geanta Hermes sau Celine care declara tuturor cat putem sa cheltuim, nu neaparat daca alegem un accesoriu pentru calitatea lui sau pentru cum este perceput.Ā In pielea goala, suntem toate egale.Ā Bine, sigur, unele avem fundul mai mare sau mai mic, picioarele mai lungi sau mai scurte, sanii mai rotunzi si asa mai departe…
Daca ar fi sa traim fara imbracaminte, ar trebui sa invatam sa ne privim cu bunavointa pentru ca sa ne simtim bine „dans notre peau” cum zic francezii.Ā Cred ca e posibil, cunosc persoane atat de autentice si atat de dezinvolte incat isi recunosc cu spontaneitate lipsa de „fite”.Ā Nu e nimic grav in asta – ba din contra, judecata gresita a altora ar fi grava!
Din cand in cand insa, toate simtim nevoia sa ne manipulam propria natura. Recurgem la un sutien push-up ca sa ne dopam nivelul de seductie. Purtam tocuri inalte si parfum pentru ca sa fim mai indraznete la un rendez-vous, sa putem privi un barbat in ochi de la inaltimea lui. Imbracam un sacou negru, cambrat, pentru a ne ranforsa structura exterioara. Sau sosete molcute, pufoase, cand ne rasfatam egoul.
Hmm, cine stie, poate ca de fapt ne deghizam? Punem semnul egal intre o cravata sobra cu dungi si profesia de bancher, intre pantofii cu varf ascutit si pasul energic al unei working woman, intre capa bej camel si o fashionista, intre o caciulita tricotata Rasta si un tip hyper cool, intre fusta maxi vintage tricotata de mana si hippioata romantica, intre rochia mulata din piele neagra si seducatoarea rapace, iesita la vanatoare de masculi.
Vrem sa apartinem – unui clan, unui grup social sau profesional – iar lucrul acesta „se vede”, nu doar „se simte”. Intrate intr-un tipar, ne mulam pe forma respectiva ca aluatul unei prajituri. Conformismul nu este un semn de inteligenta, asa cum nu este nici copierea si colarea tendintelor sau achizitionarea acelor It Items, just for their status sake.
Sa ne gasimĀ si dezvoltam look-ul propriu. Sa ne amuzam cu hainele. Sa ne jucam cu moda fara sa ii cadem victima sociala. Nu e mai gratificant?
Irina, din cunostiintele mele, esti printre putinele persoane cu un renume in domeniu, care dzvolta asa subeictul si te felicit pentru asta. Mai sunt voci care pe langa a sustine un trend, introduc si fraza devenita cliseica, de genul „oricum trebuie sa porti ce-ti vine bine”, dar fara a merge mai departe si a dezvolta ca nu e vorba doar despre fizic, ci si despre apartenente si psihic.
<3 Andaluna, multumesc! btw, ai un nume minunat, ma duce cu gandul la "Povestirile Evei Luna" de Isabel Allende, una dintre cele mai frumoase carti citite š
multumesc si eu!
o iau ca o recomandare de lectura viitoare š
Frumos articol, dar si dezbracate suntem diferite sau diferiti nu cred ca devenim egale sau egali. Niciodata oamenii nu vor fi egali; poate cand sunt veseli si rad impreuna sau tristi si plang impreuna.
p.s. urmatoarea lectura va fi I. Allende š
Buna Irina,
Oare ai putea sa scrii si un post despre pantofii potriviti, imi cautam zilele astea o pereche de pantofi comozi frumosi, nu balerini, si mi-a luat ceva timp si inca nu sunt multumita de alegere.
Buna Irina,
te-am „descoperit” printr-o foarte, foarte buna prietena (Irina Ganet) care a luat parte la unul dintre cursurile tale. As fi venit si eu cu mare drag dar sunt stabilita intr-o alta tara insa sunt la zi cam cu tot ce se intampla acasa š
Imi plac foarte mult articolele tale si felul in care privesti si dezvolti un subiect.
Daca se poate as vrea sa te rog ceva – eu sunt decorator la un brand foarte cunoscut si moda pentru mine reprezinta foarte mult. Din pacate nu am avut sansa de a studia acest domeniu si poate in viitorul apropiat mi se va indeplini aceasta dorinta. Imi poti recomanda o scoala unde as putea invata si descoperi aceasta lume minunata a modei – nu doresc sa desenez ci sa descopar istoria modei, a stofelor, a imprimeurilor, a creatorilor de moda Legende, etc. Scoala trebuie sa o fac prin posta caci stau acasa (am un baietel de 8 luni).
Eu locuiesc in Germania intr-un orasel mic Eppingen si lucrez pentru H&M iar in timpul liber creez coliere.
Iti multumesc pentru atentie si iti doresc multa, multa inspiratie in tot ceea ce faci!
Draga Maria, ma bucur enorm de cate ori cineva recomanda StyleDiary dar si mai mult atunci cand acel „cineva” revine cu drag sa ma citeasca š Promit sa iti caut in zilele urmatoare niste resurse si iti voi trimite linkurile la adresa de email pe care ai lasat-o. O zi frumoasa!