Never say never

Unul dintre aspectele absolut fascinante ale vesmintelor noastre este ca evolueaza o data cu noi: tranziteaza, se schimba, se misca, se insufletesc, se metamorfozeaza. Chiar si atunci cand credem ca stilul ni s-a conturat si definit sau atunci cand ne simtim libere sa imbracam tot ce ne propune moda, putem fi surprinse de alegerile noastre.

Daca nu purtam decat jeansi, acum iubim fustele.

Daca juram fidelitate vesnica balerinilor, incepem sa fim atrase de inaltimea unor tocuri.

Daca ne lasam conturate doar de negru, facem loc curcubeelor de culori in toate tinutele.

Daca la un moment dat am gandit: „eu, in pantaloni slim? niciodata!”, cativa ani mai tarziu avem 5 perechi in garderob.

Exista mai multe motive care explica bulversarile noastre vestimentare, schimbarile bruste de directie si de dispozitie stilistica.

Ni s-a obisnuit privirea

Ei bine, nu ochiul propriu-zis ni s-a obisnuit, ci acceptam mai usor un anumit tipar vizual sau estetic, dupa ce l-am vazut repetat, in diverse variante si „in masa”. Este o nebunie felul in care moda ne modifica limitele tolerantei estetice: ceea ce ni se parea atroce, indecent, excesiv in urma cu 2-3 ani, astazi ni se pare atragator, acceptabil, purtabil. Pe masura ce vedem anumite culori, croieli, lungimi, forme, detalii in paginile revistelor, pe bloguri, pe umerasele din magazine, in vitrine, cu atat mai rapid ne vom dori o felie din tortul respectiv.

Sau nu! Pentru ca si inversul se poate produce. Supradozele duc la refuz. In ceea ce ma priveste, intotdeauna am considerat cizmele Ugg vulgare, atroce si diforme. Nu mi-am cumparat si nu imi voi cumpara, jamais. Dar recunosc, mi-am cumparat piese galben mustar, pantaloni tigareta 7/8 si sunt suspecta de cumpararea unei fuste conice cu peplum…

Ne cunoastem mai bine

O data cu varsta, invatam ce ni se potriveste si intelegem rationamentul care ne face sa inlocuim rochiile cu volanase cu un slim negru, iar briz-brizurile cu un ceas memorabil, bun de lasat mostenire. A te gasi sau regasi stilistic nu se intampla peste noapte, e un proces care cere timp si care necesita o privire obiectiva asupra propriei persoane.

Ne maturizam

La un moment dat, constientizam ca desi nu mai suntem la varsta adolescentei, continuam sa ne imbracam in acelasi stil, in acelasi tipar – poate usor modificat datorita fluctuatilor de greutate, de silueta. Este momentul in care incetam sa ne mai simtim „noi insine” in jeansi, tricou cu grafisme si tenisi. Descoperim, in sfarsit, ca jupele-creion ne cambreaza mersul, ca tocurile ne transforma din fetiscane in femei, ca o bluza din matase ne infioara sanii asa cum nu o poate face un tricou.

Suntem mai indraznete

Experienta de viata, increderea castigata in noi, puterea si frumusetea interioara pe care ni le construim ne relaxeaza. Ceea ce inseamna ca abordam hainele cu mai putina timiditate, cu mai mult libertinaj, cu mai mult amuzament. „Si de ce sa nu port un pantalon slim, pana la glezna, portocaliu? Ce mi se poate intampla?” Aratam ca naiba in respectivii pantaloni? So what? Data viitoare ne vom descurca mai bine. Nu poti regreta ceea ce nu ai incercat, iar daca pe parcurs ai avut motiv sa razi putin de tine, cu atat mai bine!

Si uite asa, dulapul nostru trece prin diferite stari de fierbere, de calm, apoi iarasi de efervescenta. La voi cum se manifesta efervescenta? Prinde culoare? Sau prinde forma?