De la alb-negru la color
Cu multi, multi ani in urma, tatal meu cumpara primul televizor color din familie. Descopeream atunci ca buzele crainicelor de la stiri erau rujate cu rosu, ca rochiile Angelei Similea erau multicolore, ca strumpfii erau bleu nu gri, ca „mira” de pe micul ecran, de la sfarsitul programului TV, agresa retinele telespectatorilor…
Moda ultimelor sezoane imi creeaza aceeasi impresie. Dupa ani de culori discrete, apare brusc color blockingul din vara lui 2011, care ne transforma cu brutalitate si fara avertismente in umblatoare cuburi Rubik. In vara aceasta, tendintele pastel ne metamorfozeaza in drajeuri, serbeturi si fondante.
Iubesc culoarea, culorile de orice fel. Uneori mi se par la fel de necesare precum cafeaua de dimineata: o injectie de buna dispozitie, de trezire, un ooomph si un wow. Silueta este altfel conturata, trasaturile sunt mai luminoase, accesoriile sunt altfel evidentiate, prezenta in sine este memorabila.
Pe de alta parte, culoarea poate inspira teama – iar asta este ceea ce observ, in mod repetat, la femeile care participa la cursurile mele de stil. Refrenele sunt aceleasi: „Nu stiu cum sa le asociez”, „nu-mi dau seama ce nuante mi se potrivesc”, „nu ma pricep la culori”, „lumea asta a culorilor e atat de complicata, e mai simplu sa raman la bej si negru”, „nu stiu cand sa ma opresc, pot sa port mai mult de doua nuante?”
De teama – de a gresi prin exces sau prin nepotriviri -, garderobele acestor femei raman paralizate in epoca alb-negrului. Uneori, a griului, bejului si bleumarinului. Uneori sunt garderobe sic, dar de cele mai multe ori terne.
Exista si momente cand observ cu bucurie tentativele (timide, ce-i drept) ale celor care mi-au cerut sfatul sau au participat la cursuri. Anumite nuante isi fac loc, sfioase, in tinutele lor: „Irina, vezi, nu mi-am mai cumparat nimic negru! Ma imbrac colorat, am o gramada de haine gri si kaki!”
Le corectez. Griul si kaki-ul nu le poti considera culori, sunt mult prea neutre. Dar galbenul, rosul, turcoazul, verdele smarald, coraiul, albastrul electric, oranjul…? Alta poveste!
Cand ai in spate ani de zile de obisnuinta, in care paleta cromatica sobra era singura familiara, nu ai cum sa iti transformi garderoba intr-un curcubeu, peste noapte, just like that!
Dar, la fel cum Micul Print domesticeste vulpea, ne testam zona de confort si ne facem mana prin diverse modalitati, prin care ne putem „apropia” culorile. Incetul cu incetul, pas cu pas, la fel ca in poveste.
Resursele, ideile si secretele sunt multe – daca va pasioneaza subiectul, daca vreti sa le aflati pe toate si, mai ales, daca vreti si niste recomandari personalizate, veniti la cursurile si workshopurile mele de stil: Style Conversations, Style Masterclass sau Fii propria ta stilista. Mai jos, doar cateva dintre ele:
1. O curea sau o centura colorata vor inveseli un jeans sau un pantalon intr-o culoare trista. Pentru cele mai creative, aceeasi curea poate desena talia unei rochii ample sau a unui trench clasic.
2. O esarfa multicolora, ca cele ale lui Ciprian Vrabie de pe Moelcule-F, care va face sa zambeasca un tricou cu dungi marinaresti sau un tshirt gri.
3. O geanta supradimensionata intr-o nuanta acidulata va dinamiza tinuta. Daca nu va place oranjada sau citronada, va puteti orienta catre un rosu tomata, mov-afine sau verde-kiwi.
4. O pereche de sandale care vor ilumina un pantalon tigareta, o jupa dreapta, un jeans boyfriend.
PS: mai sunt locuri disponibile la ultimele doua cursuri de stil din tara: Brasov (26 si 27 mai) si Sibiu (2 si 3 iunie). Asadar, daca sunteti doritoare si curioase, aveti toate detaliile aici si astept un email la office(at)imagematters(punct)ro. Daca nu sunteti interesate dar sunteti generoase: sharing is loving, catre o prietena, colega, sora?
Sursa foto: molecule-f.com; net-a-porter.com; dada.ro
Buna Irina! Foarte bun articolul, te citesc cu mare drag.
M-am simtit putin „vizata” de mesaj, recunosc 🙂 Cam de un an de zile, port aproape numai „culori” triste. Dar imi place. E un lucru asumat, care imi place din punct de vedere stilistic/estetic. Nu e vorba de teama de culori si de asumat riscuri, chiar nu sufar de asa ceva. Pur si simplu, imi place la nebunie sa ma imbrac in nude, alb, negru (mai ales negru).
Recunosc insa ca, din teama de a arata vesnic precum o Morticia trista si ratacita pe strazile Bucurestiului, am incercat sa ajung la un compromis intre doua extreme si sa integrez cate o piesa colorata, macar din cand in cand, in tinutele mele (caci am multe asemenea piese in garderoba – si imprimate, si in culori sorbet, si in culori puternice – de pe vremea cand imi placeau culorile). Asta pentru ca – cred eu – din pacate pentru mine si apropierea mea de negru, oamenii colorati sunt perceputi de cei din jur ca fiind mai amuzanti, mai calzi, mai buni 🙂