Working 9 to 5

Ieri seara am fost invitata la Femei in afaceri – Meet the Woman*, a se citi „I was the woman of the evening” (inserati aici zambet mare, emotii si palpitatii depasite, dileme vestimentare samd). Tema primita: tinuta si atitudinea in afaceri.

Eram satula de coduri vestimentare business si de evaluat taioare, asa mi-am propus sa ies din tipare (en fin, atat cat puteam, fara sa ajung sa bat campii!) si sa arunc doua „carlige” femeilor din sala: sa vada cum aratau tinutele femeilor care munceau sau aveau o oarecare activitate ne-domestica/ profesionala, de-a lungul timpului, si cu ce stiluri vestimentare personale se pot identifica (asta pentru ca sa inteleaga cum isi pot pune amprenta personala in vestimentatia profesionala).

Cum suntem fete muncitoare si ne aflam in mijlocul saptamanii, am zis ca e cel mai potrivit subiect pentru azi. Asadar, foarte concis: daca cumva careva se plange ca trebuie sa poarte vara dresuri sau sacouri, sa nu uite  de unde s-a plecat…

Intre Belle Epoque si anii 1910: doamnele a caror mentalitate era considerata progresista exersau dactilografia si vizitele filantropice imbracate in taioare din stofa de lana. Fustele erau lungi pana in pamant si deseori cu turnura, sacourile erau scurte si extrem de ajustate pe talie, bluzele erau impodobite cu gulere inalte din volane si dantela, iar palariile aratau ca niste castroane pline de flori, pene, pasari impaiate si panglici colorate. Vestimentatia era ceva mai comoda decat cea victoriana, dar corsetul inca le chinuia pe doamne si le taia rasuflarea la cel mai mic efort. Pe cand sufragetele marsaluiau pentru emanicipare si politica, restul femeilor jucau tenis sau golf, conduceau masini, iar cele de la Paris vizitau salonul designerului Paul Poiret, creditat cu crearea unei vestimentatii feminine mai lejere, acoperita de drapaje si eliberata de corset.

In anii 1920, Coco Chanel cumpara cele mai ieftine baloturi de jerseu din bumbac (folosit pe vremea aceea pentru lenjeria intima barbateasca) si din ele croieste primele taioare moderne: jachete drepte si foarte lejere, cu buzunare aplicate; fuste evazate cu pliuri moi, care abia acopereau genunchii; bluze care nu mai respectau forma corpului ci cadeau fluide. Femeile din epoca Jazzului nu doar isi etaleaza gambele, dar se indragostesc de ciorapii cu model, de pantofii cu bareta in doua culori (bareta devine necesara pentru ca pantofii sa nu le alunece din picior atunci cand danseaza charleston).

Deceniul ’30 redevine glamorous pentru ca este epoca de aur a cinematografiei alb-negru, dar pentru ca este perioada de dupa marele crah din 1929 femeile descopera unele profesii pana atunci rezervate barbatilor (jurnaliste, aviatoare, lideri sindicali) dar majoritatea continua sa fie profesoare, secretare, croitorese, surori medicale sau slujitoare. Este o perioada in care femeile incep sa poarte pantaloni, dar „uniforma” de zi sunt taioarele din stofa, severe si elegante, cu fuste drepte pana la jumatatea gambei. Totusi, din cand in cand, femeile isi arunca peste umerii sacourilor cate un guler din blana de vulpe sau nurca, doar pentru ca isi permit…

In anii ’40, femeile par sa poarte pe umerii lor povara intregi omeniri, in sens metaforic dar nu numai. Femeile iau locul barbatilor plecati la razboi, muncesc in fabrici de armament, conduc camioane si tractoare, iar vestimentatia feminina devine pe de o parte utilitara (sacourile au umerii foarte drepti si lati, au buzunare aplicate in stil ostasesc, hainele sunt incinse in talie cu cordoane late, stofa folosita este aspra), pe de alta parte austera, fara zorzoane si croita din minimum de metraj considerat adecvat pentru decenta si stilul perioadei. Fustele se scurteaza, gentile sunt inlocuite de cutiile mastilor de gaze, iar incaltamintea capata talpi din pluta in locul celei din piele. Norocoasele care aveau iubiti americani poarta inca dresuri din matase, celelalte se multumesc sa isi traseze pe spatele gambelor o linie fina cu creionul dermatograf, care sa imite cusatura ciorapului.

In anii 1950, rolul femeii redevine traditional, iar Christian Dior redescopera femeia-floare: cu talia de viespe, purtatoare de corset impanat cu pernute in zona soldurilor, ingreunata de fustele closate ample ale stilului New Look. O data cu acest tip de croieli, femeile reincep sa poarte corset (in anii ’20 si ’40 purtasera doar furouri), iar putinele care nu sunt gospodine, mame si gazde perfecte lucreaza in meserii traditionale (secretare, dactilografe, educatoare). este perioada de glorie a fustelor creion cu lungime midi, purtate cu seturi dragalase de cardiganuri si pulovere.

Vestimentatia serioasa a anilor 1960 este directionata de taioarele simple, pastelate, purtate de Jackie Kennedy, si asortate cu pantofi cu toc kitten si palariute suite in varful capului. Inventia ciorapului dres si a nylonului duc si la inventarea fustelor mini. Incetul cu incetul, femeile active profesional incep sa poarte dresuri imprimate, cizme inalte, sarafane multicolore, iar pantalonii devin pentru prima oara o piesa vestimentara acceptata in public.

Deceniul anilor ’70 incepe cu fuste mini, midi si maxi, din poliester si cu imprimeuri psihedelice. Pe masura ce frenezia rock’n’rollului se linistea, femeile incep sa se imbrace mai sofisticat la birou: fuste evazate purtate cu helanci sau cu bluze cu guler lavaliera, rochii petrecute (abia inventate de Diane von Furstenberg), tinute androgine in stilul lui Diane Keaton sau a Ingerilor lui Charlie. Ei bine, femeile devin amazoane care seara aveau totusi timp de cocktailuri si dansat in ritmuri de disco…

Anii ’80 sunt cruciali pentru aparitia vestimentatiei feminine de business, asa cum o stim astazi. Este publicata cartea „Women’s Dress for Success”, care invata femeile sa poarte taioare masculine cu umeri exagerati, sa schimbe bluzele inflorate cu camasi apretate albe si esarfe innodate sub forma de cravata, sa renunte la genti in favoarea servietelor, sa asorteze neaparat culoarea gentii cu cea a incaltamintei. Filmul „Working Girl” este iconic pentru aceasta perioada. Noroc cu Donna Karan, care propune femeilor piese vestimentare separate.

Dupa excesul si masculinitatea deceniului anterior, garderoba de business feminina a anilor ’90 inseamna costume simple cu pantaloni (este perioada cand Calvin Klein, Jil Sander, Giorgio Armani si Prada devin cunoscuti), rochii minimaliste, mulate de corp din tricot dar si introducerea codului vestimentar „casual” si a zilelor de „Casual Friday”. Fenomenul apare ca urmare a boom-ului din Silicon Valley: uniformizarea sexelor la locul de munca inseamna si o uniformizare a tinutelor, femeile poarta aceiasi jeansi si aceiasi pantaloni bej cu pense ca barbatii.

In sfarsit, prima decada a noului secol a propus mai multa libertate vestimentara femeilor, mai mult rafinament, mai multa creativitate: de la rochii imprimate si colorate, fuste in toate croielile posibile, o varietate de coduri si stiluri vestimentare. Singura cerinta: decenta. Taioarele si costumele sunt inca prezente, in paralel garderobele femeilor cuprind piese vestimentare separate dar alese pe principiul mix & match.

Acum, ca stiti cum v-ati fi putut imbraca in alte vremuri, in ce perioada v-ar fi placut sa lucrati si cum v-ati fi imbracat?

*In paranteza fie spus, va recomand cu mare caldura sa va faceti timp, o data pe luna, ca sa participati la serile de networking FIA – face bine si la suflet, si la business!

Sursa foto (pentru colectii): style.com