Cum ne imbracam odinioara

Intamplarea face ca in ultima perioada sa ma incrucisez cu diverse forme de cultura si informare, toate legate de istoria modei si costumului: am vizitat colectia de costume de epoca a doamnei Adina Nanu, am primit cadou o carte despre curentul vintage, iar la Bookfest am descoperit o carte scrisa de domnul Adrian Majuru, „Cum se distrau romanii odinioara”.

Nu ma pot abtine sa nu va reproduc cateva paragrafe din capitolul „Eleganta feminina in istorie” – parte din descrieri raman atat de actuale, veti vedea, incat ma intreb daca chiar am evoluat in vreun fel…

„[…] la 1806, multe femei purtau imbracamintea orientala, traind in case fara mobila si cu barbati gelosi nevoie mare.

In acea epoca, boieroaicele „purtau pe cap caciulite rotunde de blana, pe trup rochii decoltate din matase, cu val drapat pe piept, inchise cu nasturi in fata, acoperite cu haine mai lungi sau mai scurte din brocart si catifea, imblanite, croite pe corp si cu mansete late, si in picioare pantofi cu toc.”

Pe la 1813, potrivit contelui Lagarde care vizita Bucurestii, „vesmantul femeilor se aseamana cu cel al doamnelor grecoaice de la Constantinopol, atat ca isi pun mai multe giuvaieruri; insa numai femeile in varsta si nevestele boierilor de rangul al treilea il mai poarta. Celelalte se tin dupa moda de la Paris si Viena, si se intrec in bun gust si cochetarie cu elegantele din capitalele noastre.”

Un deceniu mai tarziu, un alt vizitator al Bucurestiului, F.G. Laurencon, scria ca „femeile urmau cu sfintenie moda de la Paris, dar cu toate ca erau inzestrate cu o fire placuta si forme atat de fermecatoare, nu primesc nici una dintre binefacerile educatiei.”

De atunci incolo, moda avea sa fie dictata de la Viena si Paris, iar elegantele valahe nu mai pot concepe viata fara coafuri buclate, palarii cochete, pudra de obraz, odicolon si mai tarziu, fara „malacof” (crinolina). Toaletele doamnelor devin pretioase si elegante, rochiile capata forme si dimeniuni exagerate, care stanjenesc miscarile si ascund anatomia, accesoriile ajung de o opulenta nemaiintalnita pana atunci, iar coafurile – stranse in cocuri complicate si elaborate – sunt infrumusetate cu flori, bijuterii si funde fanteziste, in vreme ce machiajul le pune in valoare ochii. Dintre accesorii, nu le vor lipsi lornionul, penele, bijuteriile, evantaiele, umbrelutele, manusile, mansonul, pungile brodate si, nu in ultimul rand, animalele de companie: cateii si canarii.

Fotografii: tablouri de Niccolo Livaditti si Iosif A. Schoefft, care au pictat tablouri de familie ale protipendadei moldovenesti si valahe in perioada 1820.