Eroare sau oroare de cumparaturi?

Nu ma refer nici la depasirea bugetului de cumparaturi, nici la hainele cumparate in graba, fara sa fie probate, in disperare de cauza.  Vorbesc despre hainele cumparate cu buna stiinta, dar fata de care traiesti de fiecare data o indoiala, pe care le imbraci cu o grimasa.  Cele care te agaseaza atat de intens, incat le impingi in fundul dulapului, acolo unde traiesc monstrii si cosmarurile copilariei. Alaturi de alte greseli vestimentare, din categoria…

„La varsta mea, nu il/ o mai pot purta”

Gandul apare pe la 35, 40, 45 de ani, in functie de starea noastra mentala si fizica. Intr-o zi, te trezesti de dimineata si iei o hotarare decisiva: „de astazi, incetez sa imi mai cumpar tricouri adolescentine cu Hello Kitty, fustite din voal cu volanase si balerini cu fundite. Ca orice femeie echilibrata de varsta mea, imi voi cumpara un pulover bej si niste pantaloni negri.”

Umm… da, doar ca atunci cand le imbraci, nu te mai recunosti.  Din oglinda nu te priveste propria reflectie, ci cea a matusii tale.  Iar daca in ziua respectiva, un tanar iti cedeaza locul in metrou inseamna ca nu puloverul bej poate sa mai astepte cativa ani.

„In ciuda varstei, inca pot sa il/ o port!”

Asa este, arati cu zece ani mai tanara decat spune varsta din buletin, porti aceleasi masuri ca in facultate, treci cu brio testul creionului (daca nu stiti despre ce e vorba, intrebati-ma!). Si atunci de ce sa iti refuzi un micro-short din jeans cu marginile franjurate sau tricoul mulat care se opreste deasupra buricului? Pentru ca iti jur, daca ai vedea o adolescenta astfel imbracata, ai stramba din nas si ai gasi-o vulgara. Cu atat mai mult dupa 30 de ani, cand anumite piese vestimentare – ostentative prin expunerea corpului – inseamna disperare, nu doar vulgaritate.

Bine, bine, si daca totusi vrei sa te mandresti cu corpul tau? Fa-o, by all means, dar cu un strop de moderatie. Macar coboara tivurile, o idee…

„E la moda, si cum tot imi spui ca trebuie sa imi actualizez stilul…”

Chiar daca nu esti o fashion victim sau shopaholica, inconstientul tau tot prinde imagini din vitrine, pagini de reviste, bloguri de street style si selectii de pe Tumblr. Probabil ai si o prietena buna, care nu a ratat nici trendul culorilor pastelate, nici cel al printurilor digitale, sau pe cel al peplumului si al pantalonilor tigareta. Partea proasta e ca uneori e prea tarziu. Vorba lui Karl (Karl, da, cel cu tricoul Karl Who?): “la mode, c’est dépassé”. Cu alte cuvinte, pana te prinzi ce se poarta, ce iti sta bine, cu ce ai putea asorta, valul s-a spart.

Sfatul meu: in loc sa cedezi in fata vreunui trend copiat la nesfarsit si ieftinit din cauza purtarii in masa, gaseste-ti propriul drum. Ramai fidela propriului stil si propriilor preferinte, mai ales daca pana acum nu te-au dezamagit. Sau gaseste-ti un drum nou, dar fara sa il imiti pe cel al altei femei.

„Ooooh, dar seamana atat de mult cu…”

Ai facut o fixatie pentru jupa sublima cu flori supradimensionate de la Dolce & Gabbana sau pentru cea de dantela sparta de la Louis Vuitton. Chiar daca faci economii, ce iti propui sa faci? Sa dai banii de o vacanta pe o fusta? Really? Si daca gasesti niste variante similare la Nissa sau la H&M? Foarte posibil, dupa cum vezi in imaginile de mai jos.

Doar ca vei avea in dulap o copie prost realizata a visului tau: materialul textil e dintr-un poliester oribil, culorile sunt fanate, textura este cea a unei tapiterii a bunicii.

In plus, nu-mi dau seama pe cine iti propusesei sa impresionezi. Cunoscatoarele vor recunoaste ca nu porti un original, iar cele pe care nu le intereseaza moda vor avea reactia lui Andy din „Diavolul se imbraca de la Prada”: „how do you spell Gabbana?” Pai si atunci de ce ai mai vrea sa o cumperi, chiar daca costa 129 lei? Pe de alta parte, daca fusta iti place pentru ca iti place EA, nu pentru ca imita ceva ce ti-ai dori dar la care doar aspiri, cumpara-o si poart-o. Fara regrete, fara ezitari, si nu doar un sezon.

Altfel, ajunge la fundul dulapului.

Surse foto: too fab.com, style.com, nissa.ro