Cat conteaza privirea unui barbat

In multe dintre sesiunile mele de personal shopping sau in cele de makeover, un comentariu se strecoara deseori in conversatie: „ma intreb daca iubitului meu ii va placea…” Acelasi lucru se intampla si de partea masculina. Chiar daca se simt bine in noul lor „costum”, unii barbatii simt un fior de neliniste in anticiparea reactiei partenerei: „Macar de-ar fi pe gustul ei…”

Indiferent de varsta, pozitia sociala, varsta, stilul, sexul, venitul celor pe care ii consiliez, rareori am intalnit persoane a caror fanfaronada sa ajunga pana la „important e sa imi placa mie, nu imi pasa ce crede el/ ea!” Ezitam atunci cand suntem in situatia de a-l lua peste picior pe celalalt, de a-i ironiza comentariile. Iar cand apar ezitarile, suntem mai putin sigure pe propriile decizii, chiar daca este vorba doar de cele vestimentare.

Asa ca, atunci cand sunt martora unui „Daca lui nu-i place rochia asta noua, prea putin imi pasa, mie trebuie sa imi placa!”, verific sinceritatea remarcii. Nu va spun cum – ideea este ca, pana la urma, nu-mi sta in caracter sa recomand unei cliente o rochie doar pentru a-i declansa spiritul de fronda, dar nici nu vreau sa isi cumpere o rochie care va putrezi pe fundul unui dulap.

Spun asta pentru ca, sub o forma sau alta, tuturor ni s-a intamplat asa ceva: renuntam la rochia visurilor noastre, daca ii provoaca celuilalt greturi, suferinte, stanjeneala. E normal? E sanatos? E bine? E matur?

Sa te placi pe tine insati si doar pe tine insati este o atitudine rar intalnita. Pentru multe femei, „a iubi” inseamna a-l iubi pe celalalt si, in mod egal, a te iubi in si prin privirea celuilalt. Este nevoie de o doza mare de incredere in sine pentru a face un pas deoparte si a-ti spune ca nu ar trebui sa fii iubita pentru ceea ce „crede” celalalt ca esti, ci chiar pentru ceea ce esti cu adevarat.

Desi feministele si-au insusit si acest teritoriu, cautam aprobarea partenerului nostru: fie ca este vorba de „Sper sa ii placa noile mele cizme de 3000 lei!”, fie de „Nu cumpar nimic fara validarea lui”. Daca el reuseste sa faca o evaluare profesionala a tinutei sau lookului vostru, de ce sa nu-l lasati sa o faca? E posibil ca uneori un barbat sa observe niste detalii care noua ne scapa…

Pe de alta parte, este stanjenitor cand, din cauza comentariilor, preferintelor sau nesigurantelor unui barbat, femeile nu se mai simt libere sa decida. Cand din iubire, ne interzicem purtarea pantofilor cu toc inalt pentru ca el este mic de statura. Cand ne refuzam purtarea unor derby comozi, pentru ca lui ii plac doar femeile pe tocuri. Cand ne simtim obligate sa purtam fuste mini si mulate, pentru ca el se mandreste cu picioarele noastre lungi.

Pericolul apare cand mizam prea mult pe imagine, pentru ca putem fi usor „deposedate” de ea. Primul pas este pierderea primelor semne ale tineretii: luminozitatea pielii, fermitatea sanilor, conturarea siluetei…  Secretul, ar spune un psiholog, este de a pune mai putin pret pe privirea barbatului si mai mult pe continutul relatiei, de a invata ce inseamna supletea spiritului. Secretul ar fi depasirea gandului ca, intr-o zi, ii vei placea mai putin.

Ca sa nu mai spun ca mai exista inca o varianta, foarte „man repeller”. Le putem arata barbatilor ca feminitatea poate insemna si o pereche de jeansi boyfriend nu doar skinny, o tunsoare gamine nu doar parul lung, o rochie cu guler claudine din dantela, nu doar una completa din dantela…