Copy – paste, in Exactitudes
Stiti care este temerea pe care o reintalnesc, again and again, discutand cu femeile pe care le consiliez? Sa nu semene cu altcineva, sa nu imite. Isi doresc originalitate, autenticitate, individualitate.
Lucrul acesta e posibil, dar nu e usor. Si pe mine ma preocupa, mai mult decat ati crede – poate tocmai pentru ca in lumea in care traiesc (bine, o parte din lumea in care traiesc!) stilul si imaginea sunt nu doar simple carti de vizita, ci chiar carti de identitate. Ce ne place, cum ne petrecem diminetile si noptile, unde facem cumparaturile si cat cheltuim, cat de bransati suntem, ce citim, unde ne bem cafeaua, unde am calatorit: cei din jurul nostru incearca sa ne descifreze existenta in aspectul nostru.
Succesul lui Scott Schuman si a multor bloguri de stil personal si/ sau de street style cred ca de aici porneste: din dorinta de indiscretie, din curiozitatea umana, dintr-o tusa de voyeurism pe care o avem toti.
De curand am descoperit ca, cu mult inainte de The Sartorialist, Face Hunter, Jak&Jil samd, a existat Exactitudes: un proiect colectiv intre fotograful Ari Versluis si stilista Ellie Uyttenbroek. Cu ajutorul unui studio foto mobil, din octombrie 1994 pana recent (ultimele imagini sunt din Milano, in 2011) cei doi artisti olandezi fotografiaza anonimi si necunoscute, pe care ii intalnesc pe strada.
Compileaza apoi imaginile subiectilor imortalizati in fotografii, sub forma unor colaje-mozaic, cu numitor comun: un anume stil vestimentar, o identitate, o tipologie. „Suntem toti propriile noastre clone”, ar putea fi mesajul proiectului, la fel cum ar putea fi „Incercand sa semanam cu noi insine”…
Imbracamintea noastra povesteste cate ceva despre noi. A te imbraca este o maniera de a te afirma, de a-ti arata o parte din personalitate, din gusturi, din apartenente. Cand apartinem unui trib „social”, respectam codurile vestimentare, fara ca acestea sa ne fie impuse. Uneori, asta ne face sa intram in zona invizibilitatii.
Ce fel de clone intalnim pe strada? Cel mai usor de identificat sunt personajele „corporate”. Culoarea costumului nu jeneaza retina, camasile sunt frumos calcate si cu primul nasture deschis, geanta sau servieta – de cele mai multe ori, neagra, de laptop – este pe umarul drept, iar mana pe banduliera.
Dar mai sunt clonettele: cu genti de diferite culori si dimensiuni, agatate de mana indoita (in doua variante, dupa cum vedeti si in poza: fie ridicata spre umar, fie in L, paralela cu bazinul), parul prins si usor ciufulit, bretonul asimetric… Adaug aici tricoul cu un umar descoperit si, de nelipsit, ghetele biker sau cizmele scurte cu tinte. Permutarile sunt minime, vizualurile sunt diferite si totusi, atat de asemanatoare!
Cei doi, Aris si Ellie, s-au preumblat prin toate capitalele europeene – in centrele oraselor, prin metrouri, in parcuri si gari, in centre comerciale si pe langa facultati… Daca ar fi ajuns in Bucuresti, nu numai ca ar fi imortalizat aceleasi tipuri de stiluri, dar s-ar fi minunat sa vada ca pentru o perioada scurta, exista si la noi o expozitie similara de fotografie (a lui Catalin Opritescu, aka Lightaholic, in Baneasa Shopping City).
Ce este cu adevarat interesant la Exactitudes, este ca cei doi nu si-au ajutat sau ajustat niciodata subiectele prinse in imagini. Le-au imortalizat exact asa cum erau imbracati. Nu ar fi fost in interesul proiectului lor: grupurile sociale isi stapanesc bine propriile coduri vestimentare, nu este nevoie sa le oferi lectii de stil.
Pe de alta parte, desi oricui ii place sa simta ca apartine unui anumit trib/ stil vestimentar (iti da un sentiment de siguranta, fara doar si poate, de unde si teama de ridicol, de a fi ironizat sau ostracizat), intotdeauna ne putem elibera. Putem invata sa facem nota aparte, sa ne distingem.
Asta este ceea ce imi place, cand lucrez cu oameni si cu vesminte: posibilitatea de a fi tu insati, posibilitatea de a te gasi sau de a te crea.
La final, va lansez trei invitatii: rasfoiti mozaicurile de imagini de pe Exactitudes, sunt peste 100 si sunt toate fascinante; daca aveti timp, faceti-va un drum in BSC, sa vedeti expozitia lui Catalin; participati la concursul pentru cartea „100 unforgettable dresses” (poate va inspira, poate va fi doar o lectura placuta, poate este gura de aer proaspat de care aveati nevoie…)
Fotografii: www.exactitudes.com
Nu crezi că explicaţia este, de fapt, în ceea ce ai scris: multă lume nu vrea să se diferenţieze de masă şi , văzând care este trendul, doreşte să fie la fel, având în subconştienit ideea că astfel nu greşeşte. Îmi aduc aminte, când aveam 14 ani, toată România era îmbrăcată în loden, dar fiind prin anii 50,stofa era de foarte proastă calitate, nu ca cea purtată în Austria. Mama mi-a făcut la comandă un altfel de palton, mult mai frumos ca un loden. Ei, vreau sî vă spun că nu m-am simţit bine până n-am căpătat şi eu un loden, fiindcă vroiam să fiu la fel ca celalţi.
Bestial proiect! Pacat ca l-au intrerupt…
Proiectul este interesant. Mai ales pentru iubitorii de fotografie.