Ziua de fusta… sau de pantaloni?

„Cand eram micuta, mama nu reusea sa ma convinga sa imbrac o rochie”, mi-a marturisit o prietena apropiata. „Pe langa sora mea, paream un baietandru, o puslama, intotdeauna in pantaloni scurti, cu parul ciufulit si genunchii juliti… Astazi, de cate ori port o rochie ma simt stingherita, stangace, incomodata de haine. Imi place corpul meu, imi plac formele mele, ma simt femeie dar…. doar cand sunt in pantaloni. Am in schimb o problema: seful meu si colegii ma tachineaza, ma intreaba din cand in cand daca stiu ca femeile poarta rochii si fuste… Ar trebui sa ii ascult?”

Intr-un univers profesional populat si de barbati, probabil ati remarcat ca exista femei care simt nevoia sa isi exacerbeze feminitatea: un decolteu provocator, o jupa stramta pana la refuz, tocuri periculos de inalte. Altele prefera o uniforma neutra: pantaloni negri si camasi simple, jeansi si o bluza oarecare, unele peste altele fiind mai putin periculoase, mai putin interpretabile…

Ideea principala este sa nu te ascunzi in spatele unui „personaj”, ci sa fii tu insati. Sa iti asumi propria identitate, preferintele. In fusta sau in pantalon, prea putin conteaza. Feminitatea nu tine de lungimea unui tiv sau de inaltimea unui toc, ci de atitudine si alura. Nici o femeie nu ar trebui sa se conformeze unui alt ideal de feminitate, in afara celui propriu.

Bine, bine, dar asta nu inseamna ca o femeie care poarta pantaloni trebuie sa fie virila 🙂 E suficient sa va aduceti aminte de istoria smokingului lui Yves, ca sa intelegeti cum poate arata feminitatea reinterpretata, scandalos de seducatoare dar fara dulcegarii.