Femei fara sortul de bucatarie

Ideea ca moda si imbracamintea le-ar putea face pe femei mai puternice, ca le-ar ajuta sa fie si sa faca mai mult – in oricare dintre rolurile lor – a aparut o data cu inovatiile modei din anii ’20, cand femeile se eliberau de constrangerile corsetului.

Cu un deceniu inainte, in 1909, dezinhibata si indrazneata Colette isi soca contemporanii testand vestimentatiile ambelor sexe si aparand imbracata in costume masculine, ea insasi simbol de femme liberee in contrast cu les femmes ornees. O femeie imbracata „lejer” si fara corset era subiect de barfa, dar o femeie in pantaloni scandaliza intreaga societate! Acelasi lucru se intampla, prin 1915, cu doamnele care purtau creatiile lui Paul Poiret: salvari matasosi, kaftane splendid ornamentate, turbane aurii, siraguri de perle, tunici din brocart somptuos…

Este nevoie de un razboi mondial, care obliga femeile sa preia profesii si responsabilitati masculine, pentru ca vestimentatia feminina sa devina mai severa si mai functionala, sa se inspire din aerul uniformelor militare, sa capete un contur mai precis, deloc inzorzonat. Este momentul de ascensiune al domnisoarei Chanel, ale carei taioare practice din jerseu – cu fuste drepte sau plisate pana sub genunchi si jachete drepte, cu buzunare aplicate – ofereau femeilor libertate de miscare si confort, in egala masura cu eleganta si decenta.

Apetenta simtita de Coco Chanel fata de vestimentatia masculina a devenit dorinta care ii guverna creatiile: o jacheta din tweed, un pulover, o tunica prinsa in talie cu o curea, un pantalon cu pense…

Puternic influentata de Art Deco si Cubism, silueta taioarelor devine si mai riguroasa in anii ’30: mai precisa, mai geometrica, mai austera. Marlene Dietrich isi creaza look-ul androgin, purtand redingota, camasa cu plastron si joben, Lady Edwina Mountbatten isi comanda pe Savile Row o uniforma personalizata (mai sic, mai ajustata pe talie, cu fusta mai scurta) pentru a fi fotografiata alaturi de sotul ei, iar restul lumii se imbraca de la Schiaparelli, Normal Hartnell, Marcel Rochas sau Mainbocher.

Moda si razboiul sunt opuse si, cu toate astea, uneori moda pare sa fie o Cassandra, sa prevada catastrofe. Spre sfarsitul decadei ’30, deux-pieces-urile seamana izbitor cu uniformele militare: umeri drepti, patratosi, sacouri greoaie, fuste drepte, manusi inchise cu nasturi, pantofi cu talpa aproape plata, genti de umar… Eleganta unui taior statea in strictetea acestuia, femeile aveau aspectul unor recruti, iar moda invita mai curand la perfectiune decat la inovatie.

In sfarsit, costumul cu pantaloni pentru femei isi intra in drepturi in 1967, cand Saint Laurent il face piesa esentiala a uneia dintre colectiile sale (era vorba de un costum din 3 piese, cu vesta, croit din stofa gri antracit cu dungi fine). Intregul deceniu al anilor ’70 costumul si taiorul sunt uniforma zilnica a unei generatii de femei, dar  atinge apogeul in deceniul 80, cand deux-pieces-ul devine „power suit”.

„Femeile de aici, femeile de pretutindeni, vorbesc despre o noua incredere in sine”, scria un articol din Vogue in 1983, care insotea un pictorial denumit „The New Active Style”. Femeile fotografiate purtau toate costume, fie ca apareau plimbandu-si copilul in Central Park, fie ca prezidau o sedinta.  Noul stil activ s-a transformat, in scurt timp, in power dressing, iar croielile se mulau pe noul concept: un sacou oversized, cu umeri exagerat de lati si de cele mai multe ori inchis la 2 randuri de nasturi, o linie masculina si agresiva a jachetei, folosirea unor culori asociate mediului de business (bleumarin, negru, gri antracit).

Armani, Liz Claiborne, Calvin Klein, Donna Karan au fost mult timp asociati cu noua imagine feminina, iar cand Melanie Griffith isi planifica ascensiunea profesionala in Working Girl, primul lucru pe care il face este sa imbrace un taior negru.

Incetul cu incetul, de-a lungul deceniului ’90, idea de power dressing isi pierde din consistenta, devine un anacronism.  Femeile nu mai simteau nevoia unui costum sever, masculin, pentru a comunica competenta si autoritate, asa cum nu mai credeau ca traiectoria carierei lor le era determinata de rigurozitatea vestimentatiei lor. Designerii au inteles si ei mesajul, iar creatiile lor au capatat linii mai firesti, naturale, reintorcandu-se la feminitate. Pernutele de la umeri au disparut, sacourile au revenit la masuri normale, fustele si-au recapatat fluiditatea…

Nimeni nu mai pune la indoiala faptul ca o haina poate da incredere unei femei, ca o poate face mai frumoasa. Dar o femeie nu mai are nevoie de armura grea a unei haine pentru a fi mai puternica.

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!

Surse foto: fashiongonerogue.com, vogue.com