Bijuterii care ne imbatranesc

Inspirata de cartea-cadou despre bijuterii si povestile acestora, de discutiile cu Adina dar mai ales de cat am rasfoit cel mai nou catalog Pandora, am privit bijuteriile femeilor din jurul meu.

Ati observat vreodata cum anumite detalii, accesorii, stiluri ne imbatranesc, adauga ani portretului pe care il vedem in oglinda?

Enumerate, la intamplare: pantalonul negru putin prea scurt si o idee prea evazat, sacoul al carui rand de nasturi se incheie prea sus, deasupra liniei bustului, o umbra de blush maroniu pe pometi, abuzul de pudra bronzanta, o culoare de par prea intunecata si mata, dresurile subtiri de culoarea pielii, prea lucioase si mai putin fine decat este elegant, escarpenii cu varful ascutit din garderoba unei business girl din anii ’90, o alaturare nepotrivita sau kitsch de bijuterii.

Daca nu este facuta „dupa reteta”, purtarea unor bijuterii de familie alaturi de cele fantezie, de gablonturile moderne da nastere unui fashion faux pas.

Toate avem, prin cutia de bijuterii, unele depasite: brosa in forma de lacramioara sau fluture mostenita de la matusa Antigona, cerceii aurii rotunzi, cu tortita, cumparati din primul salariu acum 15 ani, medalionul suvenir cumparat intr-o vacanta in Turcia, un inel retro, ieftin, descoperit la o brocanta din Paris, o bratara lata, din plastic, din anii ’70 care a apartinut mamei, siragul timid si scurt de perle, primit la absolvirea facultatii…

Le scoatem uneori, la o ocazie speciala – le consideram prea pretioase pentru a fi purtate zilnic. Din pacate, din sentimentalism, nu ne mai despartim de ele. Niciodata. Continuam sa le purtam la ocazii, dar nu le mai „vedem”. La fel ca in cazul becului de pe culoar, caruia nu i-am gasit niciodata un abajur desi locuim in acelasi apartament de 8 ani; doar invitatii il mai observa si fac remarci sarcastice.

Acelasi lucru il facem cu delicatul inel vintage, cu colorata bratara retro, cu colierul romantic. Le purtam repetitiv si cu respect, dar aproape cu indiferenta, atat de des siin combinatii similare incat se integreaza tinutei noastre pana la a fi trecute cu vederea.

Si atunci, ca sa iesim din rutina purtarii accesoriilor si sa traim senzatia ca le prelungim data de expirare, incepem sa purtam bijuteriile de familie alaturi de gablonturi ieftine: inele cu strasuri colorate, a caror banda aurie se deterioreaza in 5 saptamani; un ceas din plastic intr-o culoare fluorescenta, pe care il purtam pana si la dus; o brosa-floare crosetata, cumparata din targ; o bratara artizanala, din piele impletita, facuta cadou de o colega pasionata de hand-made..

Stop. Din vintage, bijuteria devine demodata, si noi o data cu ea. Din retro, accesoriul pare kitsch, de prost gust, ieftin. Din pretioasa si romantica, podoaba devine comuna si infantila.

Daca nu stim sa le purtam, daca nu stim sa le dam locul cuvenit, bijuteriile isi pierd caracterul, personalitatea, istoria. Daca nu stim sa cream un mix corect, mai bine purtam solo bijuteriile vechi, iar cele retro cu tinute moderne, lejere. Anumite alaturari le vor da un suflu nou.

Inspirata, din nou, de subiect, mi-am propus ca urmatoarea sambata organizata la Stefanel Concept Store sa fie despre accesorii. Ce parere aveti?

Dincolo de asta, voi cum purtati bijuteriile de familie? Care sunt bijuteriile pe care le apreciati sau iubiti? Care sunt cele de care nu va despartiti?

PS: astazi inca mai puteti participa la concursul BooksExpress, puteti castiga cartea Fashion for Jewels!

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!