Rochia de aseara
Keira Knightley este una dintre putinele actrite care imi displac profund, visceral. Nu ma intrebati de ce, n-am o explicatie logica. Poate din cauza ca, in cele mai multe dintre filmele ei, prestatia ii este eclipsata de rochiile pe care le poarta – iar cea verde din Atonement este cea mai buna dovada.
O alta rochie – mai discreta, dar la fel de eleganta si definitorie pentru un personaj jucat de Knightley – este cea din Last Night, filmul pe care l-am vazut (ha, ha!) seara trecuta.
Foarte pe scurt, filmul este centrat pe diferenta dintre iubire si dorinta carnala, dintre angajamentul luat intr-o casatorie si forta unei tentatii, dintre obisnuinta si naturaletea comportamentului cu un partener pe care il ai de ani de zile si cochetaria si nervozitatea gesturilor fata de unul nou. Te face sa te intrebi ce e mai rau, mai imoral: sa inseli fizic sau emotional?
Joanna (Keira Knightley) este casatorita cu Michael (Sam Worthington), iubitul ei din facultate. Ea este jurnalista freelance, el lucreaza pentru un mare dezvoltator imobiliar. Par fericiti, un cuplu perfect. Pana intr-o seara, pe care si-o petrec separati. Ea se reintalneste cu Alex, un fost iubit jucat de Guillame Canet, iar el pleaca intr-un business trip, care ii pune la incercare atractia pe care o simte fata de Laura, superba si seducatoarea lui colega jucata de Eva Mendes.
Desi in primele scene din film, Knightley apare imbracata intr-o tinuta oarecare – niste banali pantaloni negri, un maieu alb si un hanorac oversize, pe care ii schimba apoi cu un fel de training, adevarata vedeta a filmului este rochia albastru-indigo purtata de Joanna la intalnirea ei cu Alex.
Knightley poarta aceasta rochie mai bine de trei-sferturi din film. Am incercat sa descoper cine este designerul, dar spre surpriza mea, nu este mentionat nicaieri – pot doar presupune ca Ann Roth este cea care a creat-o.
In film, rochia apare prima data intr-un moment clasic de Hollywood: singura acasa, Joanna se pregateste pentru intalnirea cu Alex, iar pregatirile din fata oglinzii sunt nu doar un simplu makeover (schimbam outfitul casual pe unul feminin, de seara), ci preceda o transformare interioara.
Personajul jucat de Knightley nu doar imbraca o rochie, dupa ce isi ajusteaza bretelele de la sutien si foloseste putin Touche Eclat. Joanna inlocuieste gesturile sigure si naturale pe care le avea cu sotul ei, zambeste mai mult, isi musca buza de jos in timp ce simte fiorul anticiparii intalnirii, se joaca nervos cu verigheta, invata sa priveasca pe furis si sa flirteze din priviri. Imbracarea rochiei o face sa iasa din zona de confort a tinutelor comode, mai ca ii simti bataile inimii.
Intr-un interviu, regizoarea Massy Tadjedin a vorbit despre alegerea intentionata a rochiilor din film: cele purtate de Keira Knightley total opuse celor imbracate de Eva Mendes si nu doar datorita conformatiilor lor diferite, ci si datorita profilului fiecarui personaj.
Rochiile oglindesc anumite perceptii si stereotipuri. Rochia albastru indigo a Keirei – sotie fidela, cuminte, asezata – ii acopera cu decenta genunchii, se unduieste fluid pe langa linia adolescentina a corpului ei, are un decolteu cuviincios si ii subliniaza talia cu o panglica satinata. Cea purtata de Eva Mendes este petrecuta, acoperita de un imprimeu floral, se lipeste senzual de formele ei si are un decolteu adanc. Explicatiile regizoarei vorbesc de la sine: este o rochie de care esti constienta permanent, de la faptul ca se poate deschide cand pasesti, pana la cat ii ajustezi decolteul sau cat ii strangi cordonul.
Rochiile nu sunt doar o alegere vestimentara, sunt un argument al temperamentelor, caracterelor si principiilor personajelor. Care dintre cele doua isi asuma gesturile de seductie? Care dintre ele este ipocrita? Care este cea romantica?
Intorcandu-ne la realitate, v-ati gandit vreodata ce spun rochiile din dulapul vostru?
Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!
Dar ce am mai observat, odata cu varsta si evolutia, alegerile personale, schimbarile fizice, dar mai ales cele mentale, ciudat este ca am scurtat rochiile, ca decolteul s-a adancit. Sa fie si asumarea feminitatii si increderea in propria persoana, sa fie si un soi de proces de recuperare al vremurilor in care complexele ma bantuiau.
Foarte frumos articol, mi-a placut enorm si mi-a dat de gandit :). Mi-ai starnit curiozitatea de a vedea filmul si m-ai determinat sa ma gandesc mai profund la ce transmit rochiile pe care le am. Rochia pe care am imbracat-o ultima data, la o nunta pe care am avut-o recent, a spus: ma simt sexy si am incredere in mine. Si cred ca am transmis lucrul acesta, am primit multe complimente in ziua aceea.
Vestimentatia in general, nu doar rochiile, reflecta mult din personalitatea noastra, conditia sociala, nivelul de educatie, mediul din care provenim/ne invartim.
Sunt de acord si cu ceea ce a spus Gabi Urda mai sus, odata cu maturizarea si evolutia noastra ca persoana, odata cu acceptarea defectelor si constientizarea calitatilor, suntem tentate sa aratam mai mult decat o faceam cand eram mai tinere. Am vazut multe doamne de varsta mijlocie care, desi nu aveau chiar cele mai tonifiate picioare, purtau rochii scurte si se vedea ca se simt bine imbracate asa.
Eu totusi sunt de parere ca fiecare varsta si statut (ne/casatorita) are farmecul sau aparte si trebuie sa il exploatam. Nu cred ca unei femei de 40 de ani, casatorită si cu copii, i-ar sta bine intr-o rochie roz aprins, cu volanase si danteluta. E doar opinia mea, sper sa nu supar pe mine.
Inca o data felicitari pentru articol!
Am facut doua greseli, te rog corecteaza la moderare, daca se poate. Greselile sunt: aceea si constientizarea. Multumesc mult si imi cer scuze!