Romanticii anonimi

Ea, Angelique Delange (jucata de Isabelle Carré) este timida. Atat de timida, incat i se inmoaie picioarele cand vorbeste cu un necunoscut, se inroseste total, isi pierde respiratia cand i se adreseaza o intrebare.

El, Jean-René Van Den Hugde (jucat de Benôit Poelvooerde) este timid. Atat de timid, incat femeile il terorizeaza, amuteste in fata angajatilor, paralizeaza cand ii suna telefonul.

Dincolo de anxietate si efortul constant de a si-o depasi, ea si el au inca ceva in comun: iubesc ciocolata. Ea este un talentat maestru ciocolatier in cautarea unui job, el este directorul unei fabrici de ciocolata aflata in prag de faliment. Asa se naste o comedie romantica – perfecta pentru Valentine’s Day, dar mult mai delicata si mai originala decat un film american.

Bien sur, „Les Emotifs Anonymes” bifeaza toate cliseele genului: prima intalnire, dialoguri simpatice, jocuri de priviri, momente de ridicol si cateva gaguri indulcite de afectiune… toate servite minunat datorita jocului actoricesc si umorului belgian punctat de auto-ironie.

Coloratura retro-romantica a filmului ni se transmite prin muzica, prin culorile saturate, prin tema, prin locatiile alese (magazine de dulciuri, fabrica de ciocolata, o camera romantica de hotel), dar mai ales prin imbracaminte.

Ea, Angelique, traverseaza filmul intr-o singura haina: un trench verde Cacharel, inchis la 2 randuri de nasturi, completat de o esarfa rosie in carouri. Tinuta este o metafora personalitatii si vietii ei: exteriorul sters, anodin al unui soricel timid, care contine un suflet fermecator, cald, vesel, plin de viata.

El, Jean-René, isi schimba de cateva ori costumele – de la unul maro scortisoara la altul gri, il vedem la sedinta de terapie „relaxat”, purtand un cardigan visiniu -, dar de fiecare data, costumul si cravata sunt stenograma stanjenelii lui, a rigiditatii (aparente) care ascunde blandete, umor, afectiune. Costumul lui este varianta perfecta de vestimentatie fara personalitate care te invita sa ii descoperi purtatorul.

De la primul cadru in care apare, cand Angelique este intervievata la fabrica de ciocolata a lui Jean-Rene, trench-ul verde tine locul unei promisiuni. Culoarea sperantei si regenerarii, verdele hainei – nici prea strident, nici prea sters – ne sugereaza dorinta ei de a-si depasi timiditatea, de a se „topi” intr-o noua experienta de viata. Este refuzul ei de a fi cunoscuta drept cel mai talentat ciocolatier din oras, de teama ca recunoasterea publica i-ar bloca creativitatea.  Angelique se dezbraca uneori de trench, dar restul hainelor ei nu isi ies din rol: o rochie pudica, verde inchis, a carei nuanta se confunda cu fundalul, o jacheta verde masliniu purtata peste un puloveras visiniu (btw, daca veti fi foarte atenti, veti observa ca cei doi se imbraca in aceleasi culori: visiniu, verde inchis, nuante de maro), o alta rochie, la fel de decenta, cu un imprimeu discret auriu-negru…. Pana la final, nu se dezbraca de timiditate.

„Les Emotifs Anonymes” nu are acelasi gust dramatic cu Chocolat, nici sarmul lui Amelie. Dar este un mic film incantator – firul narativ este sustinut de jocul personajelor pe care ajungi sa le indragesti (cum sa preferi o plimbare in tacere plin ploaie torentiala, in loc de a discuta intr-un interior de hotel?), fizionomiile si dialogurile lumineaza ecranul, cei doi sunt atat de naturali incat devine fascinant sa ii urmaresti, amandoi sunt atat de plini de speranta si curaj incat iti doresti sa ii imbratisezi.

Vi-l recomand pentru diseara, avand alaturi o cana de cacao fierbinte si un suflet-pereche 🙂

PS: aici gasiti filmul online.

Fotografii: stainlesssteeldroppings.com, toutlecine.fr

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!