Yves Saint Laurent: filmul

Am vanat acest film de la lansarea lui, in ianuarie. Vazusem cu ceva timp in urma „L’amour fou”, aveam asadar un punct de reper. Filmul lui Jalil Lespert este mai elegant, mai glamorous, aparent foarte apropiat de realitate (desi subtil cenzurat)…

Este un film care se „rasfoieste” asa cum frunzaresti o revista de moda de lux. Exista atmosfera rafinata, zgomotele in surdina, estetica studiata. Foarte rapid, dupa primele cadre, te instalezi comod si stii ca pe ecran vor defila personaje sic si splendide colectii de moda (autentice, din arhivele personale ale lui Saint Laurent si Bergé), incadrate de ambianta luxoasa. Auzi nume cunoscute si povestiri mai putin cunoscute, ai impresia ca intri in culisele lumii modei, ca iei parte la intrigi, ca faci parte din anturajul si intimitatea celebritatilor acelei perioade. Iar paginile lucioase iti fosnesc intre degete…

Filmul incepe cu putin timp inainte ca Saint Laurent sa preia conducerea artistica a casei Dior, in 1957 (cand avea doar 21 de ani) si se incheie in 1976, cu prezentarea colectiei Ballets Russes. Doua decenii dedicate modei, doua decenii de talent extraordinar dedicat frumusetii femeilor, dar si doua decenii de iubire tumultoasa, de lupta cu depresia, alcoolul si drogurile.

Sunt 110 minute in care au fost inghesuiti 20 de ani de cariera prolifica, un sumar superficial al momentelor-cheie din viata si cariera unui designer precoce. In multe secvente, compromisurile facute de regizor sunt evidente, mai ales cand este vorba de aparitiile episodice ale unor personaje legendare din viata lui Saint Laurent: Betty Catroux (jucata de Marie de Villepin), Loulou de la Falaise (Laura Smet), Karl Lagerfeld (Nikolai Kinsky), Anne-Marie Munoz (Adeline d’Hermy)… Prea multe si prea similare recitarii listei de multumiri dintr-un discurs de Oscar.

Pe langa insiruirea de personaje, Lespert include in film momente-cheie pentru istoria YSL: lansarea cartii de benzi desenate La Vilaine Lulu, alter ego-ul negativ al lui Saint Laurent; lansarea Rive Gauche, primul brand de pret-a-porter; colectia Ballets Russes, revolutionara si memorabila… Desi filmul se adreseaza oricarui iubitor de frumos sau de film francez, semnificatia anumitor scene este potentata doar daca povestea YSL iti este familiara.

Lespert a ales sa isi axeze povestea pe relatia dintre Saint Laurent si Bergé, derulata in paralel cu procesul de creatie al personajului principal. „Mi-am dorit sa descriu o poveste de iubire”, a declarat el intr-un interviu pentru The Telegraph, „o poveste aunui cuplu care se lupta pentru acelasi vis.” Nu stiu cat de mult a reusit sa transmita aceasta poveste, cert este ca relatia pasionala, furtunoasa dar longeviva a celor doi ramane strans legata de creatiile si succesul lui Saint Laurent. Relatia lor a fost una de lupta continua – unul impotriva celuilalt, cu rivalitati si gelozii, cu jocurile de putere si dominanta ale unuia, si crizele depresive si de nevrotism ale celuilalt. «Le talent, tu l’as; le reste, je m’en occupe», hotaraste Bergé la inceputul relatiei lor – iar rolurile raman astfel stabilite pana la final.

Exista in film cateva momente care sugereaza maiestria si creativitatea lui Saint Laurent – scena crearii rochiei Mondrian, o alta in care improvizeaza o funda spectaculoasa pentru o rochie de seara Dior dintr-o fasie de material, un montaj al catorva crochiuri – si altele in care ne sunt sugerate viziunea si genialitatea de business a lui Bergé. Miezul filmului ramane tot relatia dintre cei doi.

Mi-ar fi placut sa descopar ceva mai mult despre universul artistic al lui Saint Laurent, sa inteleg sursa principiilor sale de design, atat de riguroase, sa aflu cheia inspiratiei pentru creatiile sale androgine de la sfarsitul anilor ’70. Din pacate, pe cat de frumoase sunt hainele prezentate, pe atat de schitate raman aceste directii.  Revolutionara sa colectie Liberation pare in film doar un pretext pentru o scena cu femei frumoase imbracate in taioare smoking, sprijinindu-se senzual una de cealalta, in loc de a sugera macar semnificatia feminista (sau istorica dpdv vestimentar!) a acestor creatii.

Ce mi se pare cel mai interesant la acest film este ca a devenit o modalitate de a schimba perceptiile publicului despre Pierre Bergé. Yves Saint Laurent a fost si este, indiscutabil, un simbol cultural al Frantei. Bergé, in schimb, a fost mereu perceput drept „a bit of a bastard”: fara scrupule, dur, autoritar, lipsit de sensibilitate, obsedat de control total, un Rottweiler cu gust impecabil la arta. Filmul insa nu il portretizeaza pe omul de afaceri din ultimii 20 de ani, implicat in politica, Cerberul averii, imaginii si legendei YSL. Este un film despre un Pierre Bergé din anii ’50-’70: barbatul care a ales sa fie mereu cu un pas in urma partenerului sau, sa ramane in umbra celebritatii sale, alaturi de el in ciuda exceselor, depravarii si temperamentului.

Lasand la o parte frumusetea cadrelor si autenticitatea costumelor (un plus) sau mediocritatea directiei scenaristice (un minus), am fost placut impresionata de jocul celor doi actori.

Pierre Niney, care il joaca pe Saint Laurent, frapeaza prin asemanarea cu acesta: de la ramele de ochelari autentice si vocea lucrata timp de 5 luni cu un coach (pentru a putea reproduce timbrul timid si ritmul aparte al vocii lui Saint Laurent), pana la gestica nervoasa si postura angoasata a corpului, pentru care a studiat secvente filmate cu designerul si s-a antrenat cu un coregraf. Niney a mers pana la a invata sa deseneze crochiuri si sa faca ilustratii de moda, luand lectii de la o fosta colaboratoare a casei YSL. Guillaume Galliene il joaca pe Bergé, iar prestatia lui inteligenta transmite autoritate discreta, dar mai ales delicata agonie a ceea ce simti ca a fost o eminenta cenusie din spatele unui tanar rege capricios si isteric.

In concluzie? Nu va grabiti sa vedeti filmul. Rochiile nu va vor trezi emotii viscerale. Asteptati pana in octombrie, cand se lanseaza un altul (intitulat doar Saint Laurent si pe care Bergé a incercat sa il interzica) si pregatiti-va de un trio (L’Amour Fou si cele doua filme noi), si urmariti-le pe toate intr-o seara, cu un pahar de sampanie si o cutie de macarons.

Sursa foto: hollywoodreporter.com, entertainment.com, lefigaro.fr, empireonline.com, vanityfair.com, thomashardmeier.com.

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!