In with the old… and the new

In fiecare primavara, urmaresc, frunzaresc si citesc cu un ochi critic editiile revistelor de moda. Spre deosebire de siluetele fotografiate in pictoriale, revistele se ingrasa, brusc – ca urmare a suplimentelor dedicate tendintelor. Pe cat de fine si subtiri sunt femeile, pe atat de grele sunt revistele: mai-mai ca trebuie ridicate cu atentie. Va aduceti aminte, sunt sigura, de legendara editia de Vogue pentru luna septembrie 2007, cea aparuta in documentar: cantarea aproape 3 kg.

Aceste editii sunt umflate de pagini de reclama si de advertoriale (care pot acoperi chiar pana la 75% din paginile tiparite), iar mesajul principal este, cristalizat sub diferite forme, dar esential acelasi: „cumparati-va piese noi”, „actualizati-va garderoba acum”, „haideti la shopping”.

Ceea ce ma face sa ma gandesc la fenomenul totalmente opus, specific numai vremurilor noastre: curentul vintage.

Vocabularul modei are multe expresii sinonime pentru aceasta tendinta: pre-owned, pre-loved, re-used, recycled, second-hand. In timp si pentru cunoscatori, lucrurile s-au diferentiat.

Vintage a ajuns sa denumeasca vestimentatia, accesoriile si bijuteriile din perioada anterioara anilor ’60 (pe langa vinuri, mobilier si automobile de epoca), autentificate si vandute in buticuri specializate, retro acopera perioada post-1960, iar second-hand se refera, de cele mai multe ori, la imbracaminte de serie din ultimii 15-25 de ani, fabricata in masa, cumparata in baloturi si vanduta la preturi foarte mici in magazine de cartier.

Bogatia de eufemisme si sinonime de mai sus spune o poveste: hainele purtate au o problema de imagine, chiar daca traim intr-o era in care co-exista reciclarea si consumerismul excesiv. Pentru multi, acestea sunt doar haine vechi, transmise din mana in mana, care sugereaza batranete, saracie, poate chiar moarte. Pentru altii, reticenta tine de igiena si e de inteles: hainele sunt personale, ne ating corpul. Dar pentru asta exista curatatoriile, nu-i asa?

Adevarul este ca moda a avut intotdeauna tendinte nostalgice, insa amploarea curentului vintage l-a transformat intr-un stil de viata si intr-o alternativa credibila la „hainele noi”. Astazi, sa porti vintage autentic inseamna sa te distingi ca individ, sa fii remarcat pentru gustul deosebit, sa sugerezi un anumi nivel de dexteritate stilistica – practic, capeti aceleasi atribute stilistice ca si prin purtarea unor piese unicat, create de un designer contemporan, al tinerei generatii.

Recunosc ca nu sunt o devotata purtatoare a pieselor vintage sau retro – desi, de cate ori am ocazia, cotrobai printre umerasele cu furouri de satin, rochii de matase si cape de blana expuse la targuri. Am doar trei astfel de haine in garderoba: una dintre ele este o rochie din matase naturala, in cel mai viu verde-smarald vazut vreodata. A fost dragoste la prima vedere si una din cele mai bune investitii din garderoba mea.

In schimb, iubesc ideea de mix & match. N-as purta niciodata vintage din cap pana-n picioare, de teama ca as putea fi luata drept figuranta in „Pescarusul” sau vreo piesa de teatru pentru copii. Pentru mine, ideea nu e de a ma costuma si a ma transforma intr-un personaj burlesc, ci de a aduce in prezent haina purtata. Asa ca port rochia de matase cu o pereche de botine semnate Mihaela Glavan, iar la polul opus, al modernitatii cuplate cu un element vintage, port o fusta drapata Marni cu niste cercei foarte vechi, cumparati dintr-un magazin de antichitati, si o voaleta cumparata la un targ vintage cu o rochie simpla de la Zara.

Fac acelasi lucru si in casa. Imi sunt dragi cateva elemente vechi de decor cumparate la diferite marches aux puces in Bruxelles, Depft si Paris, peretii imi sunt decorati cu oglinzi marocane vechi si rame de la Habitat, folosesc pe post de vaza un ceainic de pe la 1920 al unei strabunici de-ale mele si visez la un fotoliu din piele din anii ’60 – dar nu as putea locui intr-un spatiu incarcat doar cu greoiul mobilier al anilor ’40. (Btw, intr-un articol viitor voi incerca sa structurez 9-10 principii ale mix-and-matchului de vintage si de nou, just for fun si daca va tenteaza ideea…)

Cand intru in atelierul unui designer nou sau intr-un magazin cu haine vintage, ma gandesc la frumusetea descoperirilor prin intamplare – limba engleza a sumarizat momentul in melodiosul cuvant „serendipity”. Cu alte cuvinte, fie gasesti ceva ce iti place si ti se potriveste, fie nu. Poti gasi o rochie din brocart auriu si escarpeni bleu, sau doar poliester portocaliu. Traiesti momentul, lasandu-te surprinsa, gandindu-te la „what if…?” si uiti de lista de shopping bine alcatuita

Voi imi puteti spune cand ati avut un moment de „seredipity” stilistic? Purtati vintage sau preferati noul? Le purtati impreuna?

Inscrie-te la newsletterul nostru!
Primesti saptamanal mini-lectii de stil, tips& tricks pentru garderoba ta, idei de outfituri, direct in inbox!

Fotografii: pinterest.com