Primul lucru cumparat ca adult
Sunt sigura ca daca ne plac hainele sau moda (eu nu pun semnul egal intre ele), ne vom aminti mereu de prima cumparatura „adevarata”, facuta cu placere si responsabilitate in momentul cand ne-am inceput viata de adult. Prima cumparatura facuta din propriile economii, so to speak…
Contextul: avem 18, 20, 23 sau 25 de ani; am strans bani dupa o luna sau 2 de baby-sitting, am primit primul nostru salariu adevarat sau am primit un prim bonus substantial. Iar in noi a prins viata un mare chef de cumparaturi – si de a ne rasfata, rasplati, bucura!
Vedem o haina, o pereche de pantofi, o geanta sau un parfum intr-un magazin. Ii dam tarcoale cateva zile. Ezitam, ne gandim daca „sa indraznim?… dar e o nebunie!” Nu suntem obisnuite sa cheltuim „atat” pentru o rochie, o geaca din piele, o pereche de sandale, mai ales ca acum stim ce inseamna sa muncesti, am inteles valoarea banilor. Si totusi, stim ca e prima data cand ne putem permite sa cumparam acel lucru. Poate ar fi mai bine sa punem deoparte pentru o vacanta? pentru un abonament la sala de sport? pentru un cadou facut parintilor, in semn de multumesc si apreciere? pentru chiria de luna urmatoare? Nu, nu, nu! Avem chef sa facem ceva pentru noi. Am muncit, meritam, azi nu vrem sa fim rezonabile si rationale!
Decizia a fost luata.
Simtim deja fluturii emotiei in piept, aproape ca atunci cand ne-am indragostit… Ne intoarcem la magazin, zambim simtind bucuria posesiei si anticiparea placerii purtarii. Acel lucru este acum al nostru. Il luam acasa, pe drum privim de cateva ori in punga, il punem cu grija pe un raft sau umeras, il vom pastra mereu. Este prima noastra cumparatura facuta ca adult.
Astazi poate nu mai avem acel ‘ceva” in garderoba, dar sigur il tinem minte si ne aducem aminte momentul achizitiei.
Eu, de pilda, imi aduc aminte de primul meu ruj (un Estee Lauder intr-o culoare tragica, dar care mi se parea fabuloasa la momentul respectiv) – cumparat din salariul primului meu job din facultate-, dar si de prima mea pereche de pantofi stiletto cumparati la 21 de ani (o pereche Bally, din cea mai frumoasa piele intoarsa gri, al caror toc l-am rupt in grilajul scarilor rulante al metroului bruxellez) si primul meu pulover de casmir (Benetton), luate cand am avut primul job serios. Au trecut multi ani de atunci…
Spuneti-mi, voi ce fel de amintiri „vestimentare” aveti? Care au fost primele voastre piese – rochii, esarfe, parfumuri, sandale – cumparate din primele salarii? Inca le mai aveti in dulap?
PS: Locurile la Style Masterclass-ul din 25 aprilie se ocupa mai repede decat am anticipat! Mai sunt doar 2 locuri disponibile, iar daca va numarati printre cele care se simt frustrate, dezorientate, deznadajduite sau lipsite de inspiratie in fata propriei garderobe, acesta ar fi primul pas spre claritate stilistica, ordine in garderoba si discernamant la shopping 🙂 Va astept emailurile la inscrieri(at)imagematters(punct)ro.
Fotografii: pinterest.com
Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!
Si eu imi amintesc cat am dat tarcoale la Sephora pentru Pure Poison de la Dior. Cand l-am luat, la cateva luni dupa ce m-am angajat, a costat o mica avere pentru venitul meu de atunci.Dar si satisfactia a fost pe masura….
Ce amintiri frumoase! Primul meu salariu a fost tot in studentie, scriam pentru un ziar local si castigam binisor-aveam bursa de merit la facultate plus salariul. Primii bani s-au dus pe cadouri pentru mama si sora mea. Mamei i-am cumparat un mixer de bucatarie (ce mandra am fost eu si ce incurcata ea!) si surorii mele mai mici cu 8 ani tot felul de prostioare colorate pe care si le dorea…Iar mie,un singur lucru: prima mea bluza de tanara femeie. Nu am uitat niciodata bluza aceea gri perlat, moale, feminina, eleganta. Mi se parea cel mai frumos articol de imbracaminte pe care il aveam atunci :-))
Primul palton… l-am luat din prima mea bursa din facultate din anul 1. Aveam doar geci si tanjeam dupa un palton – mi se parea simbolul suprem al elegantei. Asa ca in ajun de Craciun mi-am luat cel mai frumos si calduros palton din lana – negru, lung pana in pamant, cu blanita la maneci si la guler (asa era moda pe-atunci) si l-am purtat de sute de ori, fiind indragostita de el pentru ca-mi facea talie de viespe (nu de bondar, asa cum faceau gecile) si-mi tinea foarte cald. Peste ani l-am scurtat, pana la genunchi, si am continuat sa-l port. Azi se odihneste undeva pe un umeras… nu-l mai port, dar imi aduce zambetul pe buze.
Eu imi aduc aminte de o geanta bucket, neagra, din piele ! Foarte frumoasa era ! Mi-am cumparat-o din magazinul Eva, in anul de gratie 1995 :)))). M-am simtit atat de importanta, mai ales cand colegele ma intrebau de unde am achizitionat-o si cat am dat pe ea :)))) imi lasasem acolo aproape tot salariul. Dar senzatia n-am s-o uit niciodata!
Prima data când am cumpărat ceva pentru mine, cu banii mei, a fost în clasa a 4a. Nu eram adult dar câștigasem un concurs de literatura și aveam banii mei. Tineam minte ca mama mea isi cumparase un ceas din primul salariu asa ca am zis ca trebuie sa respect traditia. Așa ca mi am cumpărat un ceas argintiu al cărui cadran își schimba culoarea în funcție de starea de spirit. Ulterior am văzut ca scria pe el water resist și am vrut sa văd cât de mult rezista și într-un final l-am „înecat” :)) cadranul l-am pierdut cand am desurubat mecanismul iar curea am stricat-o încercând sa fac o brățară. Chiar și așa încă mai păstrez o fărâmă din ea în cutiuță destinata bijuteriilor amintire.
Prima achiziție majora făcută din banii de salariu (23-25% din salariu) a fost o pereche de pantofi roșu aprins pe care i-am purtat de 3 ori dar pe care încă îi păstrez la loc de cinste, poziționați strategic pe o etajera din dressing. Și după câțiva ani m-am luat o rochie alba (pentru care plansesem efectiv un an). Momentul achiziționării a fost cel mai potrivit pentru ca am purtat-o la festivitatea de absolvire a facultății. Am profitat de acest moment special gandidu-ma ca poate nu o sa mă mărit niciodată și nu o sa mai am vreodată o ocazie atât de speciala pentru a purta o rochie alba.
Te felicit pentru talentul tau de prezenta intr-un mod placut informatiile
Ma bucur ca am mai dat de inca un site pe placul meu.