Nu esti tu de vina, ci hainele
In timp ce scriu acest articol, ma gandesc la ultima mea vizita la croitoreasa. Mi-am scurtat doua fuste, am stramtat o rochie si am modificat linia unor pantaloni (unii tigareta, ceilalti culottes). Fiecare dintre aceste haine mi-au placut la nebunie, dar nici una dintre ele nu imi venea ca turnata. Desi, fie vorba intre noi, sunt de statura normala (am 1.70m inaltime) si, teoretic cel putin, sunt mai inalta decat media femeilor din Romania.
In fine. Ideea e ca nu ma deranjeaza sa imi duc hainele la ajustat, si nici nu fac din asta o problema. Sunt constienta ca, pe de o parte, tiparele standard nu tin cont de particularitatile vreunei femei (de asta e vorba de tipare standard, adica generice si generalizate, nu de haine custom-made, facute pe masura). Ba mai mult, micile neajunsuri create de hainele care nu mi se potrivesc „manusa” nu imi creeaza complexe legate de propria silueta, de proportii, de inaltime sau de circumferinte. Nu-mi pun problema ca ar fi bine sa am picioarele mai lungi, talia mai coborata, posteriorul mai plat, sanii mai mari sau umerii mai lati. Eu sunt asa cum sunt. Stiu ca atunci cand ceva nu mi se potriveste, hainele sunt de vina, nu corpul meu.
Cercetand in jurul meu, observ ca nu sunt multe femei care gandesc asemenea mie.
In schimb, vad femei care probeaza rochii ridicol de scurte care ar trebui sa fie midi, si se intreaba daca nu cumva ele sunt niste girafe desirate, daca toate femele au genunchii atat de urati ca ai lor, daca nu ar trebui sa poarte doar balerini. Vad femei care se chinuie sa isi indese sanii generosii in sutiene ale caror cupe sunt prea mici, si se intreaba daca vreodata isi vor admira decolteul in oglinda, daca vor trai o zi fara dureri de spate si fara urme rosii de bretele pe umeri, daca isi vor vedea talia subtiata. Vad femei care cauta si cauta o pereche frumoasa si comoda de pantofi in marimea lor, doar pentru ca la final sa se intrebe daca picioarele lor sunt chiar scandalos de deformate sau neobisnuite. Nu, nu sunt. Aceste femei nu sunt nici girafe, nici mutanti, nici deformate in vreun fel.
Sunt femei frumoase, normale, splendide. Sunt insa femei care nu inteleg ca nu e nimic in neregula cu corpul lor, ci cu hainele sau accesoriile pe care le aleg. Indiferent cum aratam, nu ar trebui sa ne chinuim si sa schimbam felul in care aratam, cum suntem formate sau cum ne simtim, doar pentru ca nu incapem in nimic de la Zara sau PNK Casual. Faptul ca avem nevoie sa ne ajustam hainele nu este un indiciu pentruĀ a deveni masochiste.
Hainele sunt de vina, nu corpurile noastre.
Hainele sunt cele care ar trebui sa se potriveasca corpurilor si siluetelor noastre, nu invers. Croielile, formele, tesaturile fiecarei haine in parte ar trebui sa ne mangaie corpul, sa ne faca sa zambim cu incantare, sa ne ajute sa parem mai radioase. Acestea sunt hainele care merita onoarea de a ne atinge pielea. N-ar trebui sa lasam o haina prost croita sa ne convinga ca suntem urate, grase, nepotrivite, deformate, ciudate. Vedetele – care-si petrec ore in sir facand sport si monitorizandu-si dietele – au croitori care le modifica absolut fiecare piesa vestimentara: de la rochii de seara, fuste si sacouri, la jeansi, simple tricouri si maieuri. Nici o femeie, nici macar o manechina cu silueta filiforma, nu arata perfect in fiecare haina creata de un designer; si acelea trebuie ajustate pe corpul lor. Asa ca ajustati-va asteptarile si nu va luptati cu hainele care nu se potrivesc siluetei si proportiilor voastre.
Mai usor de spus decat de facut, stiu.
Stiu exact dezamagirea si frustrarea pe care o simtiti cand, dupa ce probati sapte piese diferite, intelegeti ca nici macar una singura nu vi se va potrivi. Cand ador estetica si calitatea unui brand sau a unui magazin si totusi nu ma armonizez cu nimic din ce mi se ofera, ma simt descurajata, obosita, iritata. Si, recunosc, pe vremuri ma blamam. „Evident, daca pulpele mele nu incap nici macar intr-o pereche de pantaloni de-ai lor, cum sa ma astept sa ma strecor intr-o rochie minuscula? Ma voi resemna pentru tot restul vietii, asta e…”
Dar la un moment dat a venit si declicul, momentul cand mi-am dat seama ca ma chinuiesc inutil. Poate pantalonii aceia sunt facuti pentru o femeia ingusta si cu alte proportii decat cele ale mele. Poate ca rochia respectiva este croita dupa un tipar cu o anume chichita. Poate ca pantofii sunt facuti dupa un calapod masurat dupa un alt tip de picior decat al meu. Fiecare dintre ele au fost create plecand de la un set de factori si criterii, care nu au legatura cu mine, cu silueta mea, cu mine ca persoana.
Multe femei pot face cumparaturi la mall si multe dintre ele arata splendid in aproape orice ar imbraca. Subliniez „aproape orice” – pentru ca nu exista nici un suflet pe lumea asta care sa arate perfect in absolut orice. NU exista nici o femeie in lumea asta mare care sa-si fi cumparat hainele dintr-un magazin oarecare si toate sa ii fi venit ca turnate, ca croite pe masura pentru ea. Nu exista femeie in lumea asta care sa nu se fi confruntat cu haine care nu i se potrivesc, care sunt „asa si-asa”, care sa nu fi mers la croitoreasa pentru cateva modificari. NU exista femeie in lumea asta care nu fi aratat aiurea intr-o haina, o data in viata.
Hainele alea din magazine care nu vi se potrivesc? Nu spun nimic despre voi, nu au legatura cu voi.
Parafrazand expresia din engleza, „it’s not you, it’s the clothes”.
Iar pentru ca sa tin lucrurile echilibrate, marturisiti-mi: cand a fost ultima oara ca v-ati simtit dezamagite si frustrate in cabina de proba? Care este cea mai mare problema pe care o intampinati cu hainele din magazne: lungimile, croielile, masurile? Dar mai ales: ce va spuneti cand va priviti in oglinda?
Fotografii: tumblr.com
Buna, Irina! Cea mai mare problema pe care o intampin e legata de lungimea pantalonilor. Sunt de statura miniona si absolut orice pantaloni trebuie sa-i duc la scurtat! Noroc ca in ultima vreme se gasesc mai usor modelele astea gen 7/8, care pentru mine sunt lungimea normala :))) Ca sa nu mai zic ca am fost inzestrata cu un corp in forma de <>, ceea ce-mi mai da batai de cap uneori.
Buna,
Massimo Dutti – e unul din magazinele preferate. Imi plac materialele, liniile simple, lejere, culorile. Si totusi probez multe si iau putine. Pantaloni inca nu am gasit. Am bustul mic, asa ca mai mult de jumatate din ceea gasesc la capitolele bluze,tricouri si camasi, nici nu le mai probez. „V”-ul e prea adanc si la birou, e exclus asa ceva.
Eu am o mare problema cu pantalonii, pentru ca am picioarele groase si talia mica. Daca o pereche de pantaloni imi vine pe picior, e foarte mare in talie, si daca imi este buna in talie, imi pocneste pe picior. Nu prea gasesc pantaloni pe care sa ii cumpar si sa ii port a doua zi. Majoritatea ajung la croitor ca sa fie stramtati in talie.
De cand am acceptat faptul ca nu gasesc pantaloni care sa imi vina turnati, sunt mult mai relaxata. Cu 25 de Ron in plus, am castigat multa liniste interioara si am scapat de chinuri si nervi in cabina de proba.
Ce frustrari am avut in legatura cu lungimea pantalonilor si a manecilor pe vremea cand tiparele erau facute pentru persoane mai scunde de inaltime! Acum mai rar ma confrunt cu astfel de probleme si probabil ca antrenamentul din acea perioada m-a facut sa nu ma bomban pe mine cand se intampla asta. We are what we are š
Foarte rar gasesc ceva care sa mi se potriveasca. Si, vorba ta Irina, sunt o femeie normala. Am probleme mai ales cu pantalonii. Cum mai nou se poarta doar slim si tigareta, daca imi intra pe pulpele de jos, atunci in talie sunt foarte largi. Daca imi vin in talie, atunci sunt foarte stramti in partea de jos. Am probat de curand niste jeansi boyfit, care de fapt, erau slim fit. In plus, chiar daca am si eu tot 1,70m, de cele mai multe ori trebuie sa ii scurtez. Nu stiu daca am in dulap vreo pereche de pantaloni care sa nu fi trecut printr-o ajustare. Mai am probleme si cu manecile, care ori sunt prea lungi, ori sunt prea scurte. De pantofi nu mai vorbesc, nici nu mai stiu ce marime port, pentru ca de fiecare data e alta cea buna. In concluzie, chiar daca sunt pline strazile si centrele comerciale de magazine de haine si pantofi, ajung sa cumpar doar din cateva locuri.
Asa este. Eu nu.s asa inalta . Am 168 cm . Am incercat sa.mi iau o per de pantaloni tigareta . Am mar 40 insa pe picior imi venea mar 42 iar in partea de sus erau largi , imi faceau fundul mare si aratam lamentabil. Imi venea sa ma dau cu capul de oglinda. Transpirata si asudata cu capul in jos incercand sa ma leg la sandalele care.mi fac picioarele scurte dar le pe care le port din comoditate mi.am jurat ca ma apuc de slabit. Si asta o sa fac de maine. Am 70 kg si treb sa ajung la 60. Pacat ca o sa fie iarna pana atunci si o sa ma ascund in spatele unui palton. Imsa va veni vara iarasi…
Ce pacat ca suntem atat de critice cu noi. Sunt asa cum sunt, frumusetea o aduc alegand sa imi completez personalitatea cu o haina potrivita (gasita cat de rar o gasesc), cu putin fard si un zambet larg. Atunci cand gasesc o haina care mi se potriveste o iau, cand nu, probabil i se potriveste altcuiva..nu mai consider de mult ca eu trebuie sa ma incadrez in standard si tot de atunci ma imbrac tot mai bine, sunt tot mai frumoasa si imi gasesc tot mai multe haine potrivite pentru ca nu renunt daca primele 10 incercate nu imi sunt bune. Pentru ca a intrebat Irina, cel mai des ma confrunt cu imposibilitatea de incheiere a nasturilor peste piept (din cauza cupei D) dar am gasit magazine online din afara Romaniei care au game de camasi For Busty si nu mai trebuie modificate. Poate apar si la noiš¤
Eu ma uitam pe site la PNK Casual si cand mi-am dat seama ca nu fac decat haine marime 34, 36 si 38 am realizat ca traim intr-adevar intr-o lume bolnava. Iar la Lee Cooper vanzatoarea s-a uitat la mine si a zis ca nu au marimi mari (eu sunt 44)… Mi-a placut mult ce mi-a zis cineva cand m-am mutat in UK cand m-am plans ca m-am ingrasat, In Romania mi s-ar fi spus sa renunt la dulciuri sau la cina… in UK mi s-a spus sa cumpar o marime mai mare š mental health e la mare pret. Mi-a placut articolul tau š la mai multe
Corina, I feel you si sunt total de acord cu tine. Inteleg (la nivel rational) ca unele branduri aleg aceasta strategie din motive pur comerciale si vor gasi justificari pentru aceste limitari; din pacate nu isi asuma posibilele consecinte la nivel emotional/ psihologic in randul publicului. Teoretic, ni se poate spune ca „avem de unde alege”, ca putem cumpara de la alte branduri, ca putem comanda online; in realitate, in Romania cel putin sunt extrem de putine branduri care se adreseaza si marimilor peste 44-46, a comanda online vine cu posibilele erori de echivalare a marimilor sau de estimare a marimii corecte samd… Normalitatea ar insemna ca toate femeile sa aiba exact aceleasi optiuni stilistice, indiferent de circumferinte. Iar mental health-ul de care vorbesti nu doar conteaza enorm,ci ar fi minunat sa devina si la noi parte din paradigma zilnica (de la lipsa criticii sau refuzarea unor standarde stupide de frumusete feminina, pana la abtinerea de la remarci caustice, de la comparatiile permanente cu alte femei sau de la a oferi sfaturi „binevoitoare” si nesolicitate”). Ma bucur tare mult ca ti-a placut articolul si multumesc ca ma citesti! <3