Oglinda sau fotografia: care spune adevarul?

Cat de des vi se intampla sa vedeti o fotografie de-a voastra si sa ganditi: „Hmm, as fi zis ca aratam altfel cand am iesit din casa!”? Mie mi s-a intamplat de cateva ori bune, pana sa inteleg despre ce e vorba.

De fapt, in cazul meu, curiozitatea mi-a fost declansata de nenumarate intalniri cu cliente in care observam urmatorul fenomen ciudat: stand de vorba cu ele, fata in fata, luam cunostinta de fizionomia lor – da, erau ele asa cum le stiam din fotografii (trimise pe email sau vazute pe facebook); in schimb, o data aflate in fata oglinzii, cu mine in lateralul lor, discutand tinuta in care erau imbracate sau analizandu-le silueta, fizionomia li se schimba, pareau alte persoane. Nu, nu se strambau, nu aveau alta expresie: pur si simplu, in oglinda vedeam alta persoana, cu alte trasaturi decat ale persoanei pe care, pana mai devreme, o vazusem stand la masa, in fata mea.

Nu eram in Zona Crepusculara. Am aflat ca e o chestie normala, are de-a face cu oglinda, unghiul din care ne privim si deformarile optice, bidimensionalul si tridimensionalul. Sa numim fenomenul „The Mirror Trick”.

Oglinzile, la fel ca in povestea Albei ca Zapada, va pot minti in fata. Nu stiu daca va vor spune ca sunteti cele mai frumoase din tinut, dar sigur va vor pacali: puteti parea mai suple, mai inalte, cu talia mai subtire si picioare mai lungi, categoric altfel proportionate. O fotografie (a se intelege: nemodificata tehnic, netrucata) va spune adevarul.

Stiu ca veti gandi: „Bine, insa ambele arata acelasi lucru, aceeasi persoana sau acelasi obiect, nu-i asa? De ce conteaza?”

Ei bine, conteaza. Pentru ca, desi atat imaginea din oglinda, cat si cea din fotografie arata acelasi lucru, oglinda reflecta o imagine inversata – intoarsa, rasucita daca vreti – a ceea ce este realitatea si vad ceilalti.

Motivul pentru care credem ca intr-o fotografie aratam diferit este pentru ca unghiul de observare este diferit. Asa cum noi ne vedem in fotografie, la fel ne vad ceilalti: ca printr-o lentila.

Credeti-ma, este mai usor sa acceptati ca imaginea din oglinda este cea „reala” (de obicei, o vedem ceva mai simetrica, mai armonioasa). In fapt, lumea ne vede ca intr-o fotografie si prefera imaginea non-inversata, chiar daca noua nu ne place. Pana la urma, desi cele doua reflexii sunt diferite, adevarul e ca in realitate nu exista nici o diferenta intre ele. Infatisarea noastra nu se schimba, ci doar unghiul de abordare. Totul se reduce la cum privim lucrurile.

De ce am adus azi vorba de asta?

Pentru ca in ultima vreme discut din ce in ce mai des cu clientele mele despre necesitatea de a-si fotografia tinutele zilnice. Pe langa motivele evidente (sa isi aduca aminte ce au imbracat in ultima luna, sa observe cat de des au purtat o anume haina, sa construiasca o arhiva a tinutelor pentru zilele cand nu au inspiratie), acesta devine un exercitiu vizual. Astfel, isi vad tinutele si siluetele asa cum arata in realitate, nu doar in oglinda sau in mintea lor.

Seeing is believing, cum se spune. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, puteti incerca teoria mea pe propriile tinute. Fotografiati-va maine dimineata. Inserati apoi fotografia in iPhoto sau in Paint si editati imaginea, intorcand-o la 180 de grade. Va place mai mult ceea ce vedeti pe ecran? Pot sa pun pariu ca majoritatea dintre voi va spune „da”. E normal, pentru ca o data imaginea inversata, pe ecran vedeti imaginea voastra din oglinda. Aratati aceeasi imagine unei colege sau prietene: sunt mari sanse sa va spuna ca prefera varianta originala!

Vreti sa faceti pasul urmator? Mergeti la dulap, construiti-va cateva tinute si rugati pe cineva sa va fotografieze. Asteptati o ora, apoi treceti prin ele, rand pe rand. Puteti evalua, cu obiectivitate, cum arata tinuta si cum va vine? Puteti observa ce lipseste, unde sunt asimetriile, ce functioneaza si ce nu? Astept rapoartele voastre…:)

Fotografii: google.com, pinterest.com