Mic indrumar pentru bagajul de vacanta

E amuzanta, nu-i asa?, obsesia pe care noi femeile o avem cu facutul bagajului. In special cand e vorba de vacanta, nu de un city break de 2 zile… Simplul act al punerii unor obiecte intr-o geanta devine un cosmar imposibil. O corvoada cumplita. Un mega-stress, din momentul in care e verbalizata fraza „mergem o saptamana la mare!”

A fost o vreme cand ma delectam cu facutul bagajelor. Imi petreceam diminetile de sambata prin magazine, planificandu-mi suprema garderoba pentru plaja/faleza/ hotel/ calatorie. Devoram pagini de reviste in care erau listate sfaturi, produse pentru plaja, variante de tinute, versiuni de machiaj waterproof. Ma intrebam ce personaj voi fi in vara aceea: eleganta de pe Riviera franceza, iubitoare de topuri bretone sau exotica tropicala, imbracata multicolor si cu bratari grele la mana?

Dar la un moment dat ceva s-a intamplat. Cred ca se numeste „viata si prioritati corecte”, pentru ca brusc, facutul bagajelor nu mi-a mai placut. Din contra, am ajuns sa il urasc.

EMAIL-1019x1024

Fiecare articol de genul „cum sa construiesti garderoba capsula pentru vacanta de vara” imi amintea ca nu posedam nici o rochie nesifonabila, vaporoasa si adorabila care sa se asorteze cu orice alta haina din bagaj, si pe care sa o port si la plaja, si la cina, si la plimbarea pe faleza. Nici o camasa alba oversized, suficient de scurta sau lunga cat sa mearga si pe plaja, si la un cocktail bar, si la un restaurant. Nici o pereche de sandale stralucitoare, care sa imi puna in valoare bronzul. Nici o pereche de pantaloni scurti. Acumulasem, in schimb, o colectie de de haine diverse: de la rochii imprimate si tricouri in nuante aparent decolorate de sare si soare, pana la tenisi dungati si papuci marocani. Ce era in neregula cu mine?

Recent, am fost intr-o vacanta de patru zile la mare, la doar 3 zile distanta de o calatorie de o saptamana la Londra si urmata de o alta, tot de patru zile, in Franta. Hai sa o numim „a packing challenge”, un mini-maraton turistic. Mi-ar placea sa va spun ca, anterior acestor drumuri, am trait o revelatie vestimentara, pe care sa vi-o impartasesc pe blog. Dar nu, din pacate: cu cateva ore inainte de a pune gentile in portbagaj (sau de a pleca catre aeroport, dupa caz), eu inca mai inghesuiam diverse chestii in sus-numitele genti, rugandu-ma sa nu fi uitat nimic important, ca sutienele sa se asorteze cu slipii alesi si ca incaltamintea sa nu transforme plimbarile intr-un calvar.

Asa ca nu va pot da un raspuns clar si definitv legat de ce este obligatoriu si esential de pus in bagaje, dar pot impartasi cu voi greselile si succesele mele vestimentare, triumfurile si dezastrele. Versiunea „real life”, intr-o selectie de la Mango (piesele selectate si prezentate le gasiti in magazinul din Bucuresti Mall). Sper sa va ajute.

Ce am purtat: trei fuste si doua rochii

Din bumbac sau vascoza. Le-am purtat, prin rotatie, aproape in fiecare zi. Perfecte pentru zile de plimbari prin oras, la muzee sau pe stradute vechi, pentru opriri la un Aperol sau un capuccino, pentru o cina usoara intr-un loc cu deschidere la plaja sau peste costumul de baie in diminetile cand ma simteam in intarziere. Preferatele mele sunt fusta cu dungi mariniere si rochia neagra cu bretele subtiri (seara a mers de minune peste un tricou gri).

mango1

Ce NU am purtat: pantaloni albi largi si nici un alt fel de pantaloni matasosi, vaporosi, in culori deschise

Nu sunt genul ala de femeie. Sunt genul care, inevitabil, se va stropi cu sos bolognese sau nu va observa picaturile de vin rosu scurse pe buza paharului.

––––––-
Ce am purtat: o pereche de culottes

La plaja, la pranz, in plimbari. Sunt din bumbac 100% si atat de comozi, incat uitam ca ii port. I-am asortat cu camasi albe si bleu, topuri off-shoulder si bustiere. Mi-a placut enorm culoarea lor, atat de apropiata de cea a nisipului.

Ce NU am purtat: pantaloni scurti si Chinos

Contrar a ce imi arata Pinterest, nu sugereaza deloc safari chic cand ii imbrac eu. Pantalonii scurti ma incomodeaza (nu reusesc sa gasesc lungimea buna), iar cei chinos (fie ca sunt bej, fie verde masliniu) imi par banali. Ca alternativa, am luat cu mine si o pereche de jeansi, pentru serile foarte racoroase.

––––––-

Ce am purtat: o camasa oversized, cu maneci lungi

Mi-am invatat lectia cand, desi purtam o rochie midi, simpla, cu bretele peste costumul de baie, mi-a fost refuzata intrarea intr-un bistro. „Ne pare rau, nu puteti intra in tinuta de plaja…” Asa ca genul asta de camasa merge cu mine peste tot. O glisez peste costumul de baie, cand intru intr-un restaurant in cautarea toaletei, sau o pun pe umeri cand simt ca soarele arde puternic.

Ce NU am purtat: o camasa/ top ca de pijama

Ideea unui material matasos, pe piele, seara, suna ca o idee minunata. Teoretic. In practic, te coci de cald in tesatura satinat-matasoasa si transpiri ca un cal.

mango2

––––––-

Ce am purtat: o geanta de plaja si un mini-messenger

Am ales o geanta de plaja cu rol dublu – buna pentru plaja dar si pentru oras -, suficient de incapatoare pentru prosop, revista si carte, sticla de apa, baterii externe pentru telefon, portofel, trusa de cosmetice (lotiune de plaja, vaporizator, servetele umede, pieptene, balsam de buze etc) etc. Pentru zilele de plimbari, mini-messengerul a fost numai bun pentru portofel, chei, pasaport si alte acte, telefoane si alte maruntisuri.

Ce NU am purtat: o palarie de soare

Desi am doua, mi se par incomode (doar mie mi se incalzeste capul cand le port?) si pretentios-pretioase. Am preferat sa port ochelari de soare oversized si multa lotiune solare cu FPS 30 sau 50.

––––––-

Ce am purtat: sandale simple din piele

Companioanele perfecte pentru toate tinutele de mai sus. Pentru orice eventualitate, am pus in bagaje si o pereche de tenisi din panza. Plimbari placute egal tocuri joase.

Ce NU am purtat: incaltaminte cu toc

Nici saboti, nici platforme… Port suficiente tocuri in restul anului.
In sfarsit, daca e sa va dau 2-3 sfaturi legat de calatorii si bagaje, sunt acestea: impachetati-va incaltamintea separat, in saculeti din panza; folositi toate cosmeticele miniaturale pe care le-ati strans de-a lungul timpului; investiti intr-o o geanta sau geamantan de calitate, va face viata de 10 ori mai usoara…

Voi cum va raportati la facutul bagajelor de vacanta: va fac placere sa va obosesc? Luati toata casa in geamantan sau strictul necesar? Cat de putine haine si accesorii inseamna pentru voi „minimum necesar”?

Fotografii: mango.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

5 comentarii la acest post

  1. 1
    Teodora says:

    Imi place sa fac bagaje datorita chefului de vacanta. Cand am fost on the run, cum ai fost tu, am pus in bagaj rochii, pentru ca sunt un outfit complet si am avut mai putine batai de cap (nu port salopete din motiv de cel putin 6 litri de lichide pe zi 😀 ). Fac eforturi sa ma acomodez cu palaria de soare, pentru ca trebuie sa imi protejez roscatul, dar este mai degraba un love-hate relationshiop. Exceptand ca mi se incing neuronii, ma enerveaza ca daca bate vantul mai tare, m-am ales cu ceva de tinut in brate. Daca e vacanta cu multe plimbari, flats si sandale cu talpa ortopedica. Am gasit cateva modele extraordinar de comode si le-am folosit chiar si pentru vizitat intensiv.
    Precum cantitate a hainelor, iau outfit pentru fiecare zi plus inca doua de backup. Legile lui Murphy functioneaza si atunci cand m-am trezit eu sa iau strictul necesar, am pus in continuu mancare pe mine si in ultima zi ma coceam in perechea de jeansi folosita pentru drum. Apropo de legile lui Murphy si alb, eu am reusit sa le combat: de cand m-am relaxat si nu am mai fost mega grijulie, am incetat sa mai patez hainele albe.
    La ce comentariu mamut am scris, cred ca pot sa spun ca am dus dorul postarilor tale 😀

  2. 2
    Lilian says:

    Asa suntem programate. Sa ne panicam ca nu avem ce pune in bagaj. Api dupa ce am pus tot, sa purtam doar cateva tricouri. Am o dilema. Cum se numesc pantalonii aia culotes, in romana? Ca avea o matusa niste pantaloni fantastici si nu stiu cum sa ii zic. Nu am cum sa ii arat poze ca e in Israel.

  3. 3
    Diana says:

    Bagajul il fac in functie de tipul excursiei – am calatorit cu un rucsac de 8 kg in America de sud in 3 luni, dar mi-am luat cam aceeasi greutate intr-un troller la Atena pentru 3 zile. Cateodata imi fac lista inainte de a face bagajul sa nu uit ceva important.

  4. 4
    Diana says:

    Ador palariile, dar vara e intr-adevar mai greu sa le port mereu. Si eu mai renunt la palarie si apelez doar la ochelari de soare, nu stiu parul ce are de spus 😀
    Unde gasesc saculeti de panza pentru incaltaminte?
    La sfarsitul lui august va fi o provocare sa impachetez pentru mare. Mergem la Gura Portitei si nu-mi permit sa uit ceva important, mai ales ca anul acesta mergem in formula de 3, pt bebe e cel mai important sa nu uit ceva, eu ma descurc 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.