Elogiul confortului

In materie de vestimentatie, notiunea confortului mi-a fost mult timp straina sau ma lasa indiferenta. Trebuie spus ca, pe vremea aceea, credeam ca scopul hainelor era, inainte de orice, de a permite iluziilor optice sa faca viata mai blanda, mai usoara…

Asa se face ca, ani de zile, am purtat exclusiv si excesiv tocuri inalte. In oras si in vacante, in orele de munca si acasa, la shopping si la biblioteca, la plimbare sau la cocktailuri, ma urcam invariabil pe tocuri de cel putin 9 cm. Ce conta ca, la final de zi, ma durea spatele sau imi amortisera degetele de la picioare? Nici nu-mi puneam problema sa cobor garda, nici macar la intoarcerea acasa. Ramaneam in aceeasi tinuta de zi – rochia, fusta sau jeansul ales dimineata, pantofii sau sandalele cu toc… Dimineata, mi se parea dificil sa lenevesc in pijama; la scurt timp dupa pregatirile matinale, saream rapid in hainele alese si, evident, in incaltamitnea cu tocuri inalte. Conceptul de „homewear” nu parea sa aiba mare valoare, il gaseam sinonim cu neglijenta, pierderea „controlului” stilistic.

Asta pana de curand.

… cand lucrurile au inceput sa se schimbe si am inceput sa simt ce inseamna, cu adevarat, relaxarea si confortul. Mi-am dat seama ca ma privam, inutil, de o senzatie fizica placuta.

Weekendurile lungi, serile lungi si vacanta de iarna, ambianta hygge de acasa si-au spus cuvantul. Incetul cu incetul, am inteles cat de important (si placut!) e ca in garderoba sa existe acele cateva haine soft, placute la atingere, lejere si estetice, care sa inlocuiasca armura de peste zi. Cele in care cafeaua de sambata dimineata sa rimeze cu delicatetea unui pulover larg, iar cumintenia unei seri hibernale sa nu contrasteze cu moliciunea unui pantalon gri din molton. Cu alte cuvinte, am simtit pe propria piele cat de bine e sa disociez garderoba urbana de cea de interior, cea din urma creata, indiscutabil, cu singurul scop de a oferi corpului o stare de bine, un sanctuar de senzatii tactile, o paranteza stilistica de simplitate si frumusete.

Sweatpants, maieuri ultra-fine, pulovere ample si cardiganuri usoare, kimonouri si halate moi isi pot face intrarea in garderobele oricarei femei si crea ritualuri vestimentare „zen”, care sa produca placere tactila. Ar inlocui tricourile lalai, bluzele cu miros de mancare gatita sau colantii usor deteriorati, de care nu ne debarasam si pe care ii pastram pentru „in casa”. Ele ar fi acele haine in fata carora abandonam dorinta de a ne controla imaginea citadina si o inlocuim cu o bucurie simpla, decontractata; acele haine care se asorteaza cu fizionomia naturala, lipsita de machiaj, cu parul ciufulit si cu picioarele desculte. Senzatia noastra de confort fizic, facilitata si de comoditatea hainelor, va da nastere unei gestici lejere, vii, naturale, lipsita de inhibitii sau constrangeri, iar caminul poate deveni o bula de well-being, un spatiu al serenitatii, in care singurul scop este cel de a ne simti noi insine. La inceput de an, aceasta mutatie vestimentara ne poate ajuta sa vedem altfel timpul petrecut cu si pentru noi, acordandu-i o alta importanta.

Voi cum va imbracati zilele astea? Cu ce ganduri incepeti anul?

Fotografii: mintvelvet.com, pinterest.com