Easy like a Sunday morning #45
Ianuarie a trecut ca un vis (si ce luna a fost!), iata ca se incheie si cea de-a doua saptamana a lui februarie… Mi-am dat de curand seama ca ne putem uita la urmatoarea perioada in doua moduri (la fel ca la orice alt context al vietii noastre): fie ca mai avem in fata inca cateva saptamani de frig, zapada si iarna, fie ca suntem din ce in ce mai aproape de primavara! Nu stiu cum alegeti voi sa priviti lucrurile, eu prefer a doua varianta.
Ca la fiecare cvasi-final de iarna, simt ca zilele acestea ne indeamna si sa ne odihnim (doar pentru asta avem inca serile lungi, tihnite), dar si sa pornim in noi aventuri. Sa lasam curiozitatea sa ne aprinda imaginatia. Sa avem curajul sa punem intrebarile necesare si sa cautam raspunsurile corecte. Sa luam fraiele propriei vieti, straduindu-ne sa o construim dupa modelul care ne joaca in minte. Sa facem lucruri noi, fie ca e vorba de a descoperi un loc nou pe harta, de a spune cu voce tare ce gandim sau de a lua o decizie care ne schimba cursul vietii. Sa facem parte din lumea mare, nu doar din micul cerc al propriei existente.
Cat despre weekendul acesta, sper ca l-ati savurat din plin si l-ati petrecut in compania unor oameni misto. Sper ca l-ati simtlit glorios de lung si multumitor, indiferent cum v-ati ocupat timpul. Sper ca ati trait frumos fiecare minut, astfel incat seara de duminica sa va gaseasca cu un zambet pe buze si in suflet, pregatite pentru zilele ce urmeaza.
Un serial
~ The Collection
Este o foarte buna co-productie franco-britanica, a carei actiune are loc in lumea modei de lux din Parisul anului ’40; cele opt episoade urmaresc cu meticulozitate „dramele” din interiorul unei case de moda si a familiei care o detine, iar scenaristii reusesc sa „brodeze” o adevarata tapiterie glam pentru telespectatori.
Misteriosul Paul Sabine (jucat de excelentul Richard Coyle, pe care sper ca il tineti minte din Coupling) este designerul insarcinat cu revitalizarea modei frantuzesti, alaturi de care apar fratele lui chinuit de angose existentiale si iubire, un jurnalist american in cautare de scandaluri mondene si un tanar fotograf al revistei Life, acestia din urma urmarind si documentand ascensiunea lui Paul Sabine. Pentru ca serialul sa ne tina cu sufletul la gura, mai avem secrete si genii torturate de regrete, somptuozitate si lux, femei frumoase, filmari de o estetica splendida, accente frantuzesti si britanice foarte sexy, si nu in ultimul rand, rochii care va vor face sa visati la Dior.
O carte
~Toata lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr
Sunt abia la mijlocul acestei carti minunate (premiata cu Pulitzer in 2015), de aceea las cuvintele Andreei Iulia Toma de la BookHub si Laurei Caltea sa vorbeasca in locul meu.
(Laura Caltea) „Principalele personaje sunt Werner Pfennig, un orfan neamt, pasionat de tehnologie si, mai ales, de radiouri, si Marie-Laure LeBlanc, o fetita oarba, pasionata de Jules Verne si istorie naturala. Cu destine diferite si despartiti de cateva mii de kilometri, cei doi sunt uniti prin firele invizibile ale undelor radio si, intr-un final, se gasesc fara sa se caute. Ceea ce ar putea parea scenariul unui „happy-end fericit” se transforma, insa, in ceva mult mai profund si mai complex […].
Laitmotivul intregului roman este mesajul pe care bunicul lui Marie-Laure, fetita oarba, l-a transmis in eter, pe calea abia descoperitelor unde radio: „Deschideti ochii si vedeti cu ei tot ce puteti, inainte sa se inchida pe vecie”.”
(BookHub) „Ar putea fi un alt roman ce se tese pe marginea celui de-al doilea razboi mondial – acest izvor nesecat de scrieri, care mai de care mai sfasietoare. Ar putea fi, dar nu este doar atat […]. Ne aflam in plin razboi mondial, intr-o Franta ocupata de nemti. Dar povestea ne infatiseaza si bucati din trecutul celor doi, intr-un zig-zag ametitor. Ororile sunt prezente dar nu sunt oribile, ele doar bat ritmul, undeva in culise. Complexitatea framantarilor sufletesti ale celor doi tineri care, fara sa-si doreasca, se trezesc in malaxorul istoriei, ocupa un loc important. Dar la fel de importante imi par a fi si ideile cu iz filosofic. Marie-Laure, in universul sau lipsit de lumina, percepe bogatia vietii cu atata profunzime incat orbi par a fi ceilalti […]. Werner, desi parte a armatei germane, profund urate de intreaga Europa pentru cruzimea si atrocitatile comise, nu este atins de idealurile acesteia, nu le impartaseste si, cu mintea prinsa intre firele si circuitele la care mestereste zi si noapte, pare detasat de tot ceea ce se intampla. [Insa] umanitatea nu a pierit din el.”
„Copiii pe care-i intalneste o asalteaza cu intrebari: Doare? Cand dormi, inchizi ochii? De unde stii cat e ceasul?
Nu doare, explica ea. Si nu e intuneric, oricum nu asa cum si-l închipuie ei. Totul e facut din retele, grile si valuri de sunet si textura. Ocoleste Sala Mare, navigand printre scandurile scartaitoare ale podelei. Aude propriile picioare tropaind in sus si-n jos pe scarile muzeului, tipatul unui tanc, geamatul unei bunici obosite care se asaza pe o banca.
Culoare – inca un lucru la care oamenii nu se asteapta. In imaginatia ei, in vise, totul e colorat. Cladirile muzeului sunt bej, cafenii, castanii. Oamenii de stiinta sunt lila, galben-lamai si maro- roscatiu. Coardele unui pian lenevesc in difuzorul radioului fara fir din ghereta paznicului, proiectand zone intense de negru si nuante complicate de albastru pe coridorul ce duce spre camera cheilor. Clopotele bisericii luneca pe langa ferestre in arcuiri de bronz. Albinele sunt argintii. Porumbeii sunt roscovani, aramii si uneori aurii. Chiparosii uriasi pe langa care trece cu tatal ei, in plimbarea lor matinala, sunt niste caleidoscoape sclipitoare, fiecare ac un poligon de lumina.
Nu are amintiri cu mama ei, dar si-o imagineaza alba, o stralucire muta. Tatal ei radiaza o mie de culori, opal, rosu-capsuna, ruginiu-inchis, verde-crud; un miros de ulei si metal, senzatia de cheie potrivita In yala, zornaitul cheilor lui de pe inel in timp ce merge. E verde oliv cand vorbeste cu un director de sectie, o serie de portocaliuri tot mai intense cand vorbeste cu Mademoiselle Fleury de la sere, rosu viu cand incearca sa gateasca. Nuanta safirului stralucitor seara, cand se asaza la masa de lucru, fredonand in surdina in timp ce lucreaza, cu varful tigarii lucind intr-un albastru iridiscent.”
Un loc
~ Lista celor mai fresh localuri din Bucuresti
In loc sa va recomand un singur loc, va recomand 73. De fapt, nu eu le recomand ci Feeder. La finalul anului trecut deschideau spre votare o lista a celor mai faine bistrouri, gelaterii, ceainarii si cafenele din Bucuresti. Simbio, Frudisiac, M60, Energiea, Lente, Origo, Coftale sunt pe lista; eu mi-am propus sa descopar in perioada urmatoare Voila, Mahala, The Urbanist si Kuzina.
Un program
~Detox savuros in 28 zile, cu Anna Ghica
Mana sus daca la inceput de ianuarie v-ati propus sa slabiti, sa mancati mai multe fructe si legume, sa va detoxifiati sau orice alta varianta ce descrie un demers alimentar sanatos. Mana sus cele dintre voi care deja ati renuntat la rezolutia cu pricina sau va simtiti descurajate… 🙂 Nu-i nimic, se mai intampla.
Probabil stiti ca orice decizie de schimbare are nevoie sa fie sustinuta cumva. Avem nevoie de motivatie externa, de indrumare si mai ales de incurajare, ca sa tinem drumul ales. Anna Ghica le face si le ofera pe toate, in cadrul programului ei „Detox savuros in 28 de zile”.
Planuri alimentare saptamanale, peste 50 de retete si liste de ingrediente, liste de cumparaturi, video-uri educationale, consiliere pentru perioada pre-detoxifiere, motivare si sustinere de-a lungul intregii luni – practic, mura-n gura. In perioada urmatoare programul este in perioada lui de reducere (430 lei, in loc de 600 lei), il puteti accesa aici, iar Annei ii puteti scrie la contact@annaghica.com. Va tin pumnii!
Shopping
~ Gentile Ianna Design
Initial le-am descperit datorita unui tag pe Instagram. Apoi am vazut unul dintre modele – clutch-ul din lana – purtat de o prietena. Atat de original si simpatic pentru o tinuta casual de iarna! Asa ca vi le recomand si voua, preferatele mele sunt cele doua din imaginile de mai jos. Pe facebook le gasiti aici, iar aici este siteul.
O reteta
~Supa marocana de linte si naut
Iubesc mancarea marocana – colorata si condimentata-, iar weekendul asta am pregatit aceasta supa cu linte, naut, morcovi si harissa. Este adevarat ca ia mult timp sa se faca, dar reteta este simpla, dar casa va mirosi divin! Aveti aici ingredientele si reteta, bon appetit!
Eveniment
~Stilul tau: de la Mood board la garderoba
„Ce spun despre mine tinutele mele preferate? De ce ma atrag stiluri atat de diferite? Cum ajung la ceea ce imi place cu adevarat? Cum trec de la inspiratie si fotografii salvate in Pinterest, la realitatea garderobei mele?”
Mai sunt doar 3 locuri disponibile la acest nou curs al meu, il voi tine sambata, 25 februarie. Daca ati ajuns sa stapaniti ABC-ul stilismul personal dar inca va framanta ce directie ia identitatea voastra stilistica, puneti-va deoparte o zi si petreceti-o impreuna cu mine. Aveti aici toate informatiile si, dupa ce le cititi, scrieti-mi la inscrieri@imagematters.ro si rezervati-va unul din cele 3 locuri.
Hai ca suntem pe ultima suta de metri pana la primavara, abundenta de flori si soare mai calduros! 😀 Nu banuiam ca voi zice vreodata asa ceva, dar la Mahala vreau sa ajung si eu.
buna irina, iti scriu ca sa modifici ceva 🙂 ai doua articole Easy… la care ai trecut nr 43 (asta si inca unul cu poza patului si veiozei). o zi frumoasa
Andreea, multumesc! Am rectificat 🙂