Slow weekending sau cum fac weekendul sa para mai lung

Vi se poate parea ciudat sa cititi articolul asta intr-o dimineata de luni. Dar nu e.

Cred cu tarie in compartimentalizarea activitatilor. Este una dintre cele mai facile modalitati de a pacali timpul, de a-l intinde ca pe un elastic sau de a-l strange ghem dupa pofta inimii.

Ca atunci cand privesti o agenda frumos liniata, deseori mi se pare ca abia cand faci clar diferenta dintre timpul acordat muncii si cel acordat tie, iar apoi marchezi acele zile cu un Post-It mental – aceea a fost joia cand am inceput un mare proiect, aceea a fost duminica in care i-am vazut pe Coldplay in concert, aceea a fost martea in care m-am plimbat toata ziua pe plaja – zilele se aseaza altfel in suflet, poti simti cat de pline si frumoase au fost, poti vedea cat le-ai trait si ce loc ocupa in intregul vietii. Iar sentimentul diminetii urmatoare este acela de restart, de noua energie.

Lucrurile devin incetosate atunci au loc „polenizari incrucisate”. Cand stau pe Instagram pentru ca nu am chef de munca. Cand lenevesc in pat duminica dimineata, raspunzand la emailuri. Cand rasfoiesc patru numere de Porter, incercand sa descopar unde am vazut o anume piesa, pentru ca apoi sa sune telefonul si sa ma trezesc trei ore mai tarziu sarind de pe Pinterest pe NY Times, iar apoi cautand o reteta exotica citita cu luni in urma.

Saptamanile si lunile vietii mele care au trecut fulgerator au fost cele in care zilele s-au confundat unele cu celelalte, atunci cand am amanat sa fac lucruri (din lene, oboseala, lipsa de interes samd). Zilele si weekendurile pe care le-am umplut cu activitati nonsensice dar consumatoare de timp – vizionari de episoade back-to-back ale unor seriale pe care oricum le mai vazusem, shopping comparativ online pe 10 siteuri, scoaterea tuturor cartilor din biblioteca, in cautarea unei anume carti si a unui anume citat de la o anume pagina – au fost cele care mi-au solicitat un „wtf” in serile de duminica.

Cu fiecare an care trece, imi dau seama de valoarea mistica si/ sau mitica a timpului, de cat de norocoasa sunt ca il am si il pot trai dupa pofta inimii. De curand mi-am dat seama si de faptul ca e momentul sa il tratez cu respectul si grija pe care o merita, sa fac ceva cu folos, atat cat pot, in si cu fiecare unitate, in timp ce il savurez si il memorez cat mai clar.

Asa ca am hotarat: imi voi separa felul in care imi traiesc weekendurile fata de zilele saptamanii, invatand in fiecare luna ceva noua – olarit, caligrafie, ebraica, mixologie sau cine stie ce altceva…

Iubesc florile de cand ma stiu si mi-am facut un obicei de a cumpara un brat de flori, ori de cate ori merg la piata. Un vecin simpatic si pus pe flirt chiar m-a poreclit „domnita cu flori”; l-am intrebat de ce si mi-a raspuns: „Am observat ca in fiecare anotimp veniti acasa cu alte flori: primavara cu lalele, frezii, zambile si liliac, vara cu bujori si flori de camp, toamna cu crizanteme, gladiole si garoafe.”

Adevarul e ca de fiecare data cand vad o florareasa care scurteaza cozi de trandafiri sau aranjeaza trandafiri intr-o galeata, calcand pe un covor de verdeata, un gand imi traverseaza mintea: „Cum e sa traiesti in fiecare zi inconjurata de flori si culori? Asta as vrea sa invat…”

Una peste alta, din dorinta de a-mi trai weekendurile cu ochii deschisi si de a ma pune pe treaba, am sunat-o pe adorabila Adina Filculescu de la enRose. A urmat o dupa-amiaza de vis.

Exact asa cum imi imaginasem, actiunea repetitiva a curatarii tulpinilor de frunze, a taierii in unghi de 45 de grade a tulpinilor si constructia propriu-zisa a unui buchet – de la selectia culorilor, texturilor, inaltimii florilor si foliajelor folosite, la asezarea fiecarui fir si pana la miscarile de rotire a buchetului – mi-a adus o stare de bucurie si calm. A ma concentra pe ceea ce vedeam, pe ceea ce aveam in maini, pe ceea ce faceam m-a ajutat sa scap cateva ore bune de orice gand m-ar fi framantat inainte si – bonus! – m-am ales cu un superb buchet de trandafiri, frezii, lisianthus, wax flowers si frunze de eucalipt.

Sentimentul meu e ca multe dintre noi si-au pierdut capacitatea de a ne concentra cu adevarat: pe lectura unei carti, pe urmarirea firului narativ dintr-un film sau pur si simplu, pe drumul de la gand la concluzie, de a sta in liniste cu noi insene. Ne intrerupem orice activitate si conversatie ca sa verificam telefonul, sarim de la un program TV la altul si la altul, tinem deschise 15 ferestre de browser, ne incarcam cu intrebari inutile si griji inventate. Putine dintre noi avem hobby-uri: o preocupare care sa ne absoarba complet, incat sa uitam de orice altceva pentru cateva ore.

In ceea ce ma priveste, sper din tot sufletul ca weekendurile in care voi invata ceva nou ma vor imbogati si, deloc de neglijat, ma vor ajuta sa ma indepartez de preocuparile profesionale si sa evadez putin din mintea care-mi lucreaza non-stop. Concentrarea necesara pentru fiecare din aceste noi lucruri va inseamna si ca, avand mainile ocupate, nu voi putea scrolla pe facebook sau instagram.

Asa ca de acum incolo, in fiecare sambata si duminica ma veti gasi cumparand brate de flori pentru urmatorul meu buchet, invartind o roata de olarit, manjindu-mi degetele cu cerneala la orele de caligrafie, respirand adanc la o sedinta de yoga sau tesand tapiterii, in loc de a pierde timpul aiurea. Intre ele voi strecura momente in care voi savura soarele de primavara, cafeaua tarzie de dimineata, momentele cu femeile care imi sunt dragi, somnul de dupa-amiaza, o carte fenomenala, un film bun… Asta e definitia mea pentru #slowweekending.

Pentru ca, asa cum scria candva Arnold Bennett: “We shall never have more time. We have, and always had, all the time there is.”

P.S: Pentru cele dintre voi care visati sa invatati arta aranjamentelor florale (sau sa va dezmierdati simturile cu flori, intr-un weekend), luati legatura cu Adina la office(at)enrose(punct)ro sau sunand-o la 0799.950.999.