Easy like a Sunday morning #52

Recent am auzit un citat, legat de felul in care urmarim si ducem la capat hotararile luate. Cel mai adesea, tendinta umana este spre desavarsire, spre maretie, spre superlativ sau macar spre imbunatatire perpetua. O data intrati pe acest drum, cochetam cu ideea perfectiunii. Apropo, cine defineste perfectiunea? Din moment ce stim ca e de neatins si imposibil de realizat, uitam acest adevar cand vine vorba de stabilit teluri si luat decizii.

Citatul pe care il auzisem se referea, in subtext, la acest obicei nesanatos (al comparatiei cu perfectiunea, evident mereu in defavoarea noastra) si propunea in locul urmaririi perfectiunii, altceva: „Strive not for perfection, but for creation”. Cu alte cuvinte, urmareste sa devii ceea ce ai posibilitatea reala de a deveni. Sa fii mai autentica, tu insati, completa, sa te cunosti pe deplin, sa iti descoperi talentele native, curiozitatea, puterile si slabiciunile, calitatile si defectele. Sa descoperi ce zace in interiorul tau si ce esti capabila sa realizezi, atunci cand incerci, explorezi si te auto-depasesti. Sa creezi ceva dincolo de absurda si ingusta definitie a perfectiunii. Pentru ca daca ar exista un astfel de lucru precum perfectiunea, acesta probabil ar ramane fix, rigid, incapabil de evolutie. Ceea ce inseamna ca e de preferat sa inlocuim dorinta de perfectiune cu aspiratia catre o viata care ne deschide, care ne dezvaluie aventura in care putem porni sau cararea care ne-ar face fericite?

A crea inseamna a incepe de la zero, a accepta necunoscutul si haosul. La urma urmei, cand un artist se aseaza in fata sevaletului pentru a picta si are intentia de a materializa pe panza o imagine mentala, rezultatul final este diferit. Uneori arata total diferit de ceea ce se intentiona, alteori e nevoie de nenumarate crochiuri si incercari pentru a finaliza tabloul. Cateodata e nevoie ca artistul sa capete o alta perspectiva, sa invete tehnici noi, sa aiba alte surse de inspiratie, sa exerseze ore interminabile, sa caute alte materiale si culori, sa isi dea voie sa se opreasca si sa reinceapa, ori de cate ori e nevoie.

Suntem la inceput de 2018. Indiferent daca anul trecut a fost bland cu voi, cu multe reusite, artificii si momente fericite sau daca a fost un an greu, impovarator, pe care abia ati asteptat sa il lasati in urma, invitatia mea catre voi e de a lua cu voi „diamantele” create. Luati cu voi lectiile, revelatiile, reusitele si chiar esecurile. Luati cu voi momentele in care ati chiuit de euforie si pe cele in care ati injurat, de neputinta sau frustrare. Luati cu voi in 2018 tot ce ati creat, cu bune si cu rele, si teseti-le in maiastra tapiterie a anului care se deschide.

Incepeti sa creati, incepeti sa munciti pentru ceea ce vedeti doar cu ochii mintii. Uitati de perfectiune, invatati sa nu va mai pese de parerile celorlalti si dezobisnuiti-va sa faceti altcuiva pe plac. Faceti ce vreti si ce doriti, dar faceti acele lucruri doar pentru voi. Pentru ca 2018 e anul vostru, aveti curajul sa il faceti glorios!

Un articol
~ Improving Ourselves to Death, in The New Yorker

Am ras cu lacrimi citind acest articol, care trece in revista si ironizeaza industria creata de dorinta noastra de permanenta actualizare si perfectionare (ce va spuneam in deschidere?). Avem la dispozitie, de pilda, aplicatii care ne tin organizati si motivati, dar ne forteaza sa impartasim progresele facute in social media. Adaugam acestora indicii si „ancore”, care ajung sa ne conditioneze. Devenim, asa cum spune autoarea, „Pavlov and his dog”. Sa nu uitam de rafturile intregi cu carti de self-help, de discursuri inspirationale si motivationale, de jocuri si agende de tip jurnal, de diete cu juicing si meditatie intru mindfulness, de yoga si colonoterapie… Una peste alta, autorii unei carti si unui studiu in domeniu estimeaza ca industria self-improvement-ului a ajuns sa valoreze 10 miliarde de dolari pe an.

„In a consumerist society, we are not meant to buy one pair of jeans and then be satisfied,” Cederström and Spicer write, and the same, they think, is true of self-improvement. We are being sold on the need to upgrade all parts of ourselves, all at once, including parts that we did not previously know needed upgrading. (This may explain Yoni eggs, stone vaginal inserts that purport to strengthen women’s pelvic-floor muscles and take away “negative energy.” Gwyneth Paltrow’s Web site, Goop, offers them in both jade and rose quartz.) On the other side of self-improvement, Cederström and Spicer have discovered, is a sense not simply of inadequacy but of fraudulence.”

Cititi aici articolul original, in intregime

Un film
~ Maudie

Este un film inspirat din povestea pictoritei Maud Lewis (jucata de extraordinara si re-descoperita Sally Hawkins), o femeie ostracizata de familie si societate, care descopera bucuria vietii prin vopseluri multicolore si tablouri pictate cu migala. La fel de centrala in viata ei precum pictura este relatia cu sotul ei, Everett (jucat de un Ethan Hawke morocanos, taciturn, abrutizat). Poate singurul defect al acestui film, plin de frumos, lumina si delicatete, este minimizarea acestui aspect. Brutalitatea lui Everett ne este aratata si sugerata pasager, cel mai intens in momentul cand acesta ii explica lui Maud ierarhia gospodariei: “There’s me. There’s the dogs. There’s the chickens, and then there’s you.”

Am simtit puterea filmului in doua aspecte. Intai, in talentul impresionant al lui Hawkins. Transformarea ei fizica mi-a adus aminte de Marion Cotillard in La Vie en Rose. Pe masura ce personajul ii imbatraneste si se fragilizeaza, actrita se micsoreaza, devine mai plapanda, se contorsioneaza din cauza artritei, durerilor fizice si duritatii vietii duse. Personalitatea ei ramane totusi sensibila si luminoasa, la fel ca florile pictate de ea pe pereti si geamuri. Vocea ii ramane blanda si dezmierdatoare, rasul ei – inocent si vesel. Gandurile si starile i se reflecta pe chip, la fel cum norii se rostogolesc dinspre mare spre uscat.

Peisajul este cel de-al doilea punct forte al filmului. Natura salbatica din Nova Scotia – campii intinse uscate sau acoperite de zapada, marea aproape inghetata, cerul nesfarsit in tonuri de bleu si cenusiu, drumurile pustii de tara – sunt vignete care hranesc imaginatia personajului. Izolarea acestei lumi si a celor doi – izolare geografica, de temperament, sociala, economica – da nastere unei alte vieti: intima, uneori mai calda sau colorata, cu pasari si flori naiv-miraculoase, pe care Maud le picteaza oriunde gaseste putin spatiu.

Un podcast
~ Table Manners with Jessie Ware

O stiti pe Jessie Ware datorita splendidului „Wildest Moments”. De curand si-a lansat propriul podcast, intr-o formula foarte simpatica: impreuna cu Lennie, mama ei. Cele doua gatesc, invita la masa diferite personalitati britanice si lasa discutiile sa curga cu naturalete. Viata de familie, politica, vacante, relatii, cultura urbana, muzica, mancarea si arta de a face conversatie sunt subiectele care revin „la masa”.

Am urmarit cu mare placere episodul in care au avut-o invitata pe Sandi Toksvig, una dintre cele mai cunoscute prezentatoare TV din Marea Britanie (si actrita, si activista politic, si scriitoare samd). Aveti aici episodul, ascultare placuta!

O carte
~ O istorie intima a omenirii, de Theodore Zeldin

„In paginile acestei carti nu veti gasi istoria ordonata ca in muzee, cu fiecare imperiu si perioada atent delimitate, ci o istorie a sentimentelor si emotiilor oamenilor din trecutul si prezentul nostru.”

Titlul cartii lui Zeldin te induce in eroare. Pentru ca nu avem in fata o istorie in sensul ei cronologic, si nici un studiu dedicat iubirii, relatiilor, omenirii. In schimb, cartea ridica nenumarate intrebari despre natura dorintelor si nevoilor umane, genul de intrebari la care speri sa gasesti raspuns pana la finalul vietii. „Istoria” lui Zeldin este compusa din 25 de eseuri splendid scris, cu titluri cat se poate de simpatice: „Cum au invatat treptat barbatii si femeile sa poarte conversatii interesante” sau „Cum s-au inventat noi forme de iubire” sau „Cum chiar si astrologii rezista destinului lor” sau „De ce a progresat mai mult gatitul decat sexul?”

Ce mi-a placut in mod special la „Istoria” lui Zeldin este formatul la care a apelat scriitorul: un amestec de reflectii, interpretari si concluzii contemporane, cuplate cu ganduri si fragmente de conversatii cu persoane reale (majoritatea femei, cu profesii normale), traduse intr-o scriitura care pe alocuri pare desprinsa ba dintr-o carte de filosofie antica chineza, ba dintr-un roman victorian, ba din paginile Cosmpolitan. V-o recomand din tot sufletul, o gasiti aici: https://nemira.ro/o-istorie-intima-a-omenirii

O reteta
~ Supa de linte si spanac, condimentata cu lamaie

Daca tot am incheiat sezonul tentatiilor culinare, acum e momentul sa trecem la mancaruri sanatoase, gustoase, dar nutritive si usoare. Cum e aceasta supa satioasa, plina de vitamine. Ingredientele sunt putine si simple: morcovi, linte rosie, verde sau obisnuita, pasta de tomate, putin usturoi si cateva frunze de spanac sau varza kale, plus condimentele obisnuite. In 25-30 de minute e gata si, daca o pregatiti mai densa, tine loc si de al doilea fel de mancare. Bon apettit, aveti aici reteta integrala.

Shopping

~ Happy Friday

Sarafane, rochi-camasa si rochii-tunica, fuste midi ample, salopete pantaloni lungi sau culottes, camasi comode, tricouri colorate… Lumea Happy Friday e simpla dar plina de bucuria culorilor. Irina Tenovici este cea care semneaza colectiile Happy Friday si pare sa le fi gandit ca o matrice: daca ceva functioneaza bine, repeta fara sa te complici, schimba un singur detaliu, dar nu uita de buzunare! Buzunarele fac fericita orice femeie! Asa ca aceeasi croiala este declinata in cateva culori fericite, aceleiasi piese i se modifica detalii minore, in timp ce structura ramane identica. Din perspectiva mea, Happy Friday este pentru femeile al caror stil este casual, dominat de confort si lejeritate, dar care stiu ca jeansii nu sunt singura lor optiune.

Puteti vizita Happy Friday aici.

~ I.Wood.Be
Un concept elaborat de Alina Elena Murariu, I.Wood. Be sunt tot felul de lucrusoare frumoase si migalite cu grija: agende, carnete si albume cu coperti din lemn si pagini din hartie reciclata, semne de carte din lemn si pluta sau pandantive din lemn pe care sunt scrise versuri ale lui Nichita. Eu le-am descoperit anul trecut, la un targ, iar voi le puteti cumpara pe Breslo si aici

Sugestie
~ Newsletterul Style Diary

In urmatoarea perioada incep anuntarea workshopurilor de weekend, a cursurilor de stil din Bucuresti si din tara, a diferitelor evenimentele si proiecte pe care le organizez. Ca sa aflati primele si sa aveti intaietate la participare, e suficient sa va inscrieti la newsletter, cu un singur click, aici. Multumesc, tinem aproape!

Credit foto: google.com, newyorker.com, pagina facebook a I.Wood.Be, nemira.ro, toryavey.com, pinterest.com