Cinci sfaturi (despre stil) primite de-a lungul timpului

Nu ca intentionez sa ma felicit, dar am ferma convingere ca in prezent ma imbrac mult mai bine, mai cool si mai personal decat am facut-o vreodata. Jeansii prespalati ai anilor ’90, rochiile din lycra, tricourile cropped in culori fluorescente, incaltamintea cu talpa groasa zimtata – been there, done that. Rochiile-furou inflorate, puloverele grunge oversized, fustele maxi drepte, tricourile negre cu embleme ale trupelor rock de la inceputul anilor 2000 – idem. Am avut parte si de cateva freze dezastruoase: un permanent de care nu am scapat multi ani la rand, un breton prea scurt, o incercare ratata de a deveni roscata apoi blonda, un sezon in care am testat – simultan – ceara de par, spuma si fixativ… Vorba lui Sinatra: regrets, I’ve had a few!

In orice caz, de-a lungul timpului am avut suficiente incarnari stilistice, chestie care mi-a permis sa inteleg ce mi se potriveste si ce nu functioneaza pentru mine. Imi place sa cred ca varsta, anii si timpul imi vor mai permite multe alte alternative, astfel incat la final sa ma declar realmente eliberata de orice restrictie de stil. Pana atunci, sunt zilnic constienta ca stilul e o continua evolutie, o constructie in progres, un permanent exercitiu de trial & error. Ma uit in jurul meu, uneori pe strada dar de cele mai multe online, si observ ca dintre toate femeile, cele mai faine – a se citi elegante, rafinate, colorate, excentrice, relaxate, impacate cu stilul, corpul si viata lor – sunt cele de peste 60 de ani. Nu ma grabesc sa ajung la acea varsta, dar sunt sigura ca ma voi bucura din plin de ea, lasand in urma toata tevatura legata de posibile sau actuale dileme stilistice.

Astea fiind spuse, vreau sa va impartasesc cinci sfaturi despre stil pe care le-am primit, descoperit sau citit in ultimii ani.

„Incretiturile hainelor sifonate sunt irelevante, concentreaza-te pe croieli si silueta. Si ridurile sunt irelevante, ca tot veni vorba…”

Unul dintre cele mai destepte sfaturi le-am descoperit intr-un interviu al Lindei Rodin: „nu baga in seama de sifonarile unei haine, tine cont doar de silueta”. Linda pare sa aplice acest principiu cu sfintenie, in mai toate fotografiile apare intr-o pereche de jeansi drepti care ii imbraca picioarele lungi si subtiri, un top cu guler sau maneci arhitecturale si neaparat cu o haina ovoidala sau multicolora sau care iti ia ochii. Alternativ, imbraca un top simplu, cu o jacheta din denim si pantaloni largi, insa cu fiecare tinuta – studiata sau nu -, ceea ce ramane subliniat este fizionomia exotica si coama de par argintiu, prins in coada. #Stylegoals, ca sa zic asa, pentru cand voi atinge, cu aplomb, 70 de ani.

„Sa arati natural cere un oarecare efort”

Asta a fost concluzia unei discutii cu o doamna de vreo 70 de ani, cu care am avut vara trecuta o conversatie ad-hoc intr-un muzeu bucurestean.

Confortul e vital, fara sa inteleg prin asta tinute neglijente sau un aspect delasat. Uneori poate ajunge sa fie demoralizant sa mizezi doar pe confort, pentru ca poti usor face transferul spre lene stilistica. Cat despre mine, recunosc ca, pe masura ce au trecut anii, am inceput sa acord mai multa atentie confortului si suport din ce in ce mai putin eforturile cerute de un anume stil: tocuri foarte inalte, rochii cu corset, sacouri ultra-cambrate, coliere grele. Nu mai am nici chef, nici timp pentru gateli, impopotonari sau farafastacuri. Acord multa atentie unei haine dintr-un material de calitate si cu finisaje impecabile, dar am incetat de mult sa ma stresez daca si cat se sifoneaza. Tot ce inseamna infrumusetare si grooming sunt activitati programate din timp, la oameni de incredere. Am incheiat de mult capitolul sprancenelor asimetrice (are grija de ele unul dintre cei mai respectati si talentati oameni din industrie), stiu exact formula culorii pentru vopseaua de par, am cea mai meticuloasa manichiurista si am hotarat de mult ca prefer ca toate astea sa fie facute de profesionisti. In sfarsit, in ultima vreme prefer sa folosesc cele mai potrivite creme, serumuri sau lotiuni, in loc de a-mi incarca tenul cu machiaj sau de a testa toate cremele posibile de pe planeta.

„Cel mai grav faux pas este sa te privesti in oglinda si sa nu te recunosti”

Am uitat cine mi-a spus asta, dar mi-a devenit un soi de mantra.

Sunt „pentru” naturalete, dezinvoltura, firesc, chiar daca sunt insotite uneori de stinghereala, de mici greseli, de fluturi in stomac. Ma plac infinit mai mult azi fata de acum 20 de ani, sunt mult mai sigura pe cine sunt, ce stiu, ce imi doresc si cum vreau sa se desfasoare lucrurile in viata mea. Poate si pentru ca acum ma preocupa chestii mult mai importante decat a purta o anumita marimea de haine, a avea coafura buclata impecabil, a avea un anume brand de geanta, a strange un anume numar de like-uri.

Din punct de vedere stilistic, imi e clar unde ma aflu pentru moment, sunt ca o diagrama Venn: am o zona de camasi albe, tricouri gri, pulovere negre, gri si bleumarin, trenchuri bej si mantouri gri purtate cu jeansi boyfriend, suprapusa peste o zona cu fuste midi multicolore, cu imprimeuri atragatoare si din materiale fluide, suprapuse cu tenisi (albi sau gri) si incaltaminte diversa cu toc inalt sau mediu, iar peste toate troneaza cerceii spectaculosi, exotici, tulburatori, proverbiali as putea spune. Asta nu inseamna ca nu am incercat diverse alte piese, tinute si combinatii, unele inca chiar exista in sifonierul meu: salopete utilitare, rochii tubulare si bluze tip ie, jachete bomber cu paiete, pantaloni tigareta din brocart, sandale satinate flatforms cu talpa groasa de 8 cm…

„Din cand in cand, bulverseaza-i ca Jagger si Richards”

N-am fost niciodata genul care sa poarte full-on glamour (desi ma tenteaza o rochie rosie Mastij!), insa rezonez cu principiul „high-low mix”, combinatia de vechi si nou, designer si fast fashion, simplu si opulent, practic si fantezist. Cu toata sinceritatea, cred ca este cheia (semi)secreta pentru un stil original – in masura in care, in epoca noastra, vreun stil personal mai poate fi original.

Asadar, voi purta un tricou Petit Bateau sau H&M cu un sacou Stella McCartney, jeansi Lee Cooper cu parfumul Humiecki&Graf, o rochie Zara cu ochelari de soare Celine sau o camasa Dries van Noten cu tenisi Superga si cercei din portelan, migaliti de Mihaela in Atelierul de Portelan… Cat despre referinta la Rolling Stones, ea a venit din partea unui bun prieten impatimit de muzica (clasica, rock and everything in between), care mi-a istorisit ca Jagger a absolvit London School of Economics, iar Richards e cunoscut drept un softie care ii telefona zilnic mamei sale. Surprinzatori, nu-i asa?

„Acorda atentie trendurilor, dar nu mai mult decat merita.”

Replica asta a fost servita de catre Ovidiu (Buta, who else?), intr-o conversatie despre cum ne-am dori noi sa arate romanca bine imbracata. Pe de alta parte, amandoi discutam (im)posibilitatea de a avea un stil realmente autentic, original, in totala armonie cu tine insati (vezi si sfaturile de mai sus!), cand trendurile apar si dispar cu viteza luminii, iar impulsionarea si difuzarea lor pare sa tina mai mult de pseudo-influenceri, un anume tip de piata de desfacere, bugete de marketing ale unor branduri si alte interese strict comerciale, mercantile, de moment, si nu de un gust educat, de o aliniere a societatii si esteticii. In conditiile astea, unde se situeaza adevaratul stil personal, care nu copiaza imagini de street style de pe Pinterest, siluete din vitrine sau editoriale de revista? Cel mai probabil, in afara trendurilor.

Iris Apfel spunea, la un moment dat, in documentarul omonim: „If something’s in fashion and I look like a horse’s ass in it, then why would I buy it?”  Interpretat in cheia mea, sfatul are legatura cu constanta personala: sa stii ce te reprezinta, sa ajustezi in tipm, dar sa nu renunti la propria identitate. By the way, „personalitatea stilistica multipla” o diagnosticati usor drept „imi place tot ce vad, cumpar de toate, in dulapul meu exista cate putin din orice stil…”

Sfaturile de mai sus sunt de bun-simt, evidente, logice. Stim toate ca stilul personal nu tine de cat de mare sau plin ne e sifonierul. Stim, in egala masura, ca cu cat petrecem mai mult timp stresandu-ne in legatura cu ce ar trebui sa imbracam, cu atat ne indepartam de esenta, cu atat incercam sa ne mulam pe dictatele si asteptarile altora (oglinda noastra) in loc de a privi in noi. Asta nu inseamna sa nu experimentam, in timp, cu diverse croieli, lungimi, culori,texturi, imprimeuri, stiluri, combinatii! Din contra, e bine si recomandat sa facem asta, dar pana la un punct, cu masura. Pana in momentul in care preocuparea pentru haine o inlocuieste pe cea pentru stil, daca intelegeti ce vreau sa spun…

Voi ce sfaturi destepte, de bun simt si utile ati primit de-a lungul vietii? Mi (si ni) le impartasiti, in speranta ca astfel ajungem sa traim intr-o lume cu femei care isi locuiesc, confortabilsi cu gratie, stilul? Multumesc 🙂