A-ti cunoaste corpul sau… a ti-l accepta
Ati observat, sunt sigura, cum din cand in cand mentionez reguli stilistice sau principii vestimentare, fie in cursurile mele, fie prin postarile pe blog sau ‘gram. Le folosesc ca puncte de reper – dar cine ma cunoaste, stie ca nu le iau drept „litera de lege”. E bine sa le cunoastem si intelegem, sa stim de ce exista si cum functioneaza, sa le aplicam ocazional, sa ne ghidam in functie de ele atunci cand simtim nevoia… Dar sa ne construim absolut fiecare tinuta in functie de ele? Nu, multumesc.
Spun asta cu atat mai mult, cu cat multe dintre ele sunt depasite, exagerat de categorice, ascund critici si evaluari negative ale corpului feminin sau, pur si simplu, sunt valabile doar teoretic. Multe dintre ele ma exaspereaza (poate si pentru ca multe femei se „agata” de ele, din teama de a nu gresi), pe cateva dintre ele le-am scris mai jos:
Femeile cu forme nu au voie sa poarte jeansi skinny.
Mignonele si femeile slabe nu pot purta bijuterii supradimensionate.
Femeile scunde nu ar trebui sa poarte rochii maxi.
Femeile inalte nu ar trebui sa incalte tocuri sau platforme.
Femeile pline nu au voie sa poarte alb, dungi orizontale si fuste mulate.
Femeile cu sani mari nu ar trebui sa poarte helanci.
Femeile cu siluete androgine nu arata bine in fuste mini si jupe creion.
Femeile cu sani mici nu ar trebui sa poarte sutiene fara bureti, mai ales la plaja.
De parca o femeie cu forme va fi condamnata la viata vesnica in iad, in eventualitatea in care imbraca pantaloni stramti…
Ca si cum o mignona va fi linsata de privirile ucigatoare ale celor din jur, cand va indrazni sa poarte o rochie lunga…
De parca moda, stilul, imbracamintea si accesoriile sunt toate un soi de pat al lui Procust, care obliga femeile la o singura optiune de tinuta si la un singur obiectiv stilistic: acela de a avea un corp mai slab, o statura mai inalta dar simultan si o silueta de invidiat, neaparat de sirena! Cu orice pret. Fara a tine cont de nivel de confort, eventuale marunte complexe fizice, gusturi si preferinte personale, fluctuatiile de sezon, definitie a feminitatii.
Contrariul acestor asa-zise reguli este realitatea: intalnirile fata in fata cu femei, de toate dimensiunile, varstele si stilurile posibile. Realitatea imi dovedeste cat de mare este diferenta dintre teorie si practica, dintre principii si exemple concrete, dintre haina expusa pe un umeras si aceeasi haina imbracata de un corp real!
Femeile cu care ma intalnesc, la workshopuri sau in particular, imi sunt profesoare si mentori. Datorita lor, invat permanent. Fiecare dintre ele, in felul lor, imi demonstreaza diferentele dintre stil si „body image”. Fiecare ma ajuta sa inteleg cat de important e sa discutam despre a-ti cunoaste corpul si a ti-l accepta, cu bune si cu rele. Fiecare intalnire si conversatie sunt prilej de impartasire a unor vulnerabilitati, dar mai ales de inceput al unui proces de vindecare emotionala.
Cea mai recenta astfel de experienta a fost la final de martie cand, impreuna cu Ioana Dumitrache, am intalnit vreo 30 de femei la workshopurile „Dincolo de centimetri”.
Am discutat despre cum ne definim propria frumusete, cum ne raportam la corpul nostru si cum il asociem cu stima de sine. Am vorbit despre conformatii si proportii, despre haine si puterea lor transformatoare, vizuala dar si interiorizata. Am venit cu exemple reale care demonteaza mituri si credinte stilistice nefondate, legate de femeile cu forme. Ne-am inspirat, incurajat si reinvatat sa vedem diversitatea corpurilor feminine, folosindu-ne de social media si minunandu-ne de conturile semnate de Olivia Muenter (@oliviamuenter), Megan Jayne Crabbe (@bodyposipanda), Elysia Anketel (@bodylove_co), Anushka Rees (@beyondbeautifulbook), Tanesha Awasthi (@girlwithcurves), Laura Brioschi (@bodypositivecatwalk) si altele asemenea. Ne-am folosit nu doar de imagini ale unor bloggerite plus-size elogiate pentru stilul lor, dar si de tinute create ad-hoc, dintr-o selectie din colectiile FashionUp.ro si Tex Romania (doi dintre partenerii workshopurilor noastre).
Nu intamplator am adus acum vorba despre cei doi parteneri, pentru ca nu i-am ales aleatoriu. Principalul motiv a fost, evident, diversitatea de marimi propuse in colectiile lor. Pe FashionUp exista o categorie dedicata masurilor plus-size (am scris aici despre Castaluna, un brand frantuzesc pe care l-am descoperit cu mare placere), iar Tex a lansat nu demult o linie separata plus-size cu haine casual (atat pentru femei, cat si pentru barbati), care se gaseste in toate magazinele Carrefour.
Al doilea motiv, important din perspectiva mea ca stilist, a avut legatura cu mediile in care sunt prezente aceste branduri (online vs offline), cum ne influenteaza acestea decizia de shopping si cu doua cele mai intalnite frustrari stilistice feminine. O prima frustrare a fost rapid demontata. „In Romania nu exista haine frumoase in marimi care depasesc 42!” – pe FashionUp am gasit piese nemaipomenit de feminine, comode, colorate, in foarte multe stiluri, care merg pana la marimea 56, iar Tex Plus Size ofera in mod constant tinute pana la masura 52. Cea de-a doua nemultumire constanta – „cum alegem marimea corecta?” – a dat nastere unor conversatii interesante.
Adevarul e ca aceasta intrebare ascunde nu doar o frustrare, ci si o dilema. Unele femei au nevoie sa verifice etichetele hainelor, inainte de a raspunde. Altele, dupa incercari la cabina de proba, inteleg ca purtau marimea gresita. Destul de putine nu sunt interesate de cifrele de pe etichete, estimeaza „din ochi” cand sunt intr-un magazin. Majoritatea ezita. „Depinde”, raspund cele mai multe.
Si au dreptate. Pentru ca marimea depinde: de croiala si tipar, de momentul din luna cand probezi haina, de magazin, de brand sau de colectie in sine. O croiala ampla ne poate permite sa trecem la o marime mai mica, in timp ce o haina cu silueta cambrata sau slim ne poate obliga sa cumparam o marime mai mare decat cea cu care suntem obisnuite. Putem descoperi ca, in acelasi magazin, ni se potrivesc la fel de bine si o camasa marimea L, si un sacou XL, dar si un cardigan M – asta pentru ca fiecare dintre piese au fost produse in fabrici diferite, in tari diferite, pe tipare si standarde diferite.
Uneori, cifrele de pe eticheta sunt intentionat gresite. In urma cu cativa ani, multe branduri au decis sa iti eticheteze colectiile cu marimi mai mici decat cele reale. Scopul? Sa ne flateze, sa ne faca sa credem ca peste noapte am devenit mai suple, prin urmare mai atragatoare, stylish, cool, cum vreti sa spuneti… Aceasta strategie de marketing se numeste „vanity sizing”, denumire care spune totul.
Desi suntem bombardate cu mesaje pozitive despre acceptarea de sine si acceptarea corpului nostru asa cum e, in tot firescul lui, obiectivul „slabire” e inca bine ancorat in constiintele noastre. Iar slabirea e legata de cum intelegem „frumusetea”, adica de idealul unui corp suplu, longilin, ultra-tonifiat, eventual bronzat. Vreti o dovada? Consideram o reusita cand, la cabina de proba, intram intr-un pantalon marimea 40 sau 46, desi pana ieri ne plangeam ca abia incapem intr-un 44 sau 48. Brusc, ne simtim mai bine. E suficienta o cifra pentru a ne conditiona. Prin urmare, revenim in acel magazin; continuam sa cumparam de la brandul care ne-a insuflat o doza (falsa) de incredere in noi. Ne cumparam acel pantalon – sau rochie, sau bluza -, din simplul motiv ca eticheta ne flateaza. In realitate, felul in care se comporta haina pe silueta noastra e cea care conteaza, indiferent de ce e trecut pe eticheta…
Brandurile serioase, in special cele care vand online, mizeaza pe transparenta. Prefera sa foloseasca marimi corecte si tabele de masuratori pentru, pentru ca cumparatoarele sa nu fie deceptionate si, prin urmare, sa existe cat mai putine plangeri si retururi de marfa.
Revenind la conversatiile din timpul workshopurilor, am fost intrebata cum procedam sa nu alegem marimea gresita, atunci cand facem shopping online. Recomandarea mea a fost (si ramane) sa verificati cu atentie tabelul de masuratori propus de site, eventual sa cautati tabelul original al brandului pe care il cumparati (platformele mari de fashion e-shopping, cum este FashionUp, comercializeaza zeci de branduri), sa va masurati corect si fara sa trisati (folosind un metru de croitorie) si, nu in ultimul rand, cititi descrierile fiecarui produs in parte si neaparat recenziile cumparatoarelor („marime conforma cu eticheta”, „putin mai larg decat marimea normala”, „cumparati cu o marime mai mica decat ce purtati la brandul X”).
Indiferent din ce magazin va cumparati hainele si de cifrele de pe etichete, retineti un gand: marimea noastra nu spune mare lucru despre noi. Corpurile femeilor sunt atat de diferite, incat o simpla cifra devine irelevanta. Doua femei care probeaza aceeasi haina, in aceeasi marime, vor arata diferit in oglinda. Fiecare femei are alta conformatie, alte linii, alte proportii, ca sa nu mai vorbesc de cat de diferit ne vedem in oglinda.
In concluzie, corpul nostru e parte integrala din stilul propriu. A-l cunoaste, a-l respecta, a nu-l critica constant si a-l imbraca cu grija sunt gesturi care, din perspectiva mea, ne apropie de esenta noastra feminina, de felul in care ajungem sa ne exprimam stilistic. Nu lasati pe nimeni sa va convinga ca a invata sa va imbracati e o preocupare frivola, superficiala sau lipsita de importanta. In egala masura, stilul nostru e legat indisolubil de corpul propriu. Din moment ce nu umblam in public dezbracate, ceea ce imbracam influenteaza felul in care suntem percepute. Nu lasati pe nimeni sa va convinga ca societatea vede doar corpul fizic sau ca sunteti limitate de standardele false de frumusete ale acesteia. Sunteti mult mai mult decat corpul vostru.
P.S 1: Profit de articol ca sa anunt editia 2 a workshopurilor „Dincolo de centimetri” (16 si 23 iulie, tematicile, structura si costul de participare raman aceleasi si le gasiti la finalul acestui articol), dar si alte doua intalniri din aceeasi serie: „The Bikini & Holiday edition”, in 20 iunie (un workshop dedicat costumelor de baie, tinutelor de plaja, machiajului waterproof si ingrijirii pielii pe timp de vara) si „The Occasion edition” in 27 iunie (un workshop dedicat tinutelor de evenimente speciale, codurilor vestimentare si machiajului de ocazie). Va puteti deja pre-inscrie, cu un mesaj la inscrieri(at)imagematters(punct)ro!
Foarte frumos articolul, multumesc pentru postare.
Foarte frumos scris articolul, nota 10!
Excelent articol, niciodată nu m-am simțit mai bine decât acum, la 30 de ani, când nu mai aleg decât haine care sa îmi flateze propriul corp și personalitatea. Precizez că sunt mignonă iar vara îmi petrec tot timpul liber in rochii maxi vaporoase și sandale cu platforma, ținuta pe care o simt cea mai apropiata de felul meu boem de a fi. Și care culmea, simt că mă inalta. Am inceput de curând să asortez rochiile maxi, in imprimeuri bogate, și toamna sau primăvara la geci de piele, și niciodată nu o sa ma mai gândesc la ce „se cade” sau nu să port la cei 1.55 ai mei. Am învățat tarziu să accept faptul că nu mai port măsura 24 la jeanși și să îi caut pe aceia care îmi îmbrățișează frumos formele fără să mă strângă. Și indiferent de care este „culoarea anului”, revin la fel de des la verde închis, culoarea ochilor mei.
ai scris frumos dar le-ai dat prea mult credit designerilor/industiei hainelor. pun pariu ca singurul motiv pt care au inceput sa vanda mai multe haine de marimi XL etc este pt ca mai bine de jumatate de oamenii de pe planeta sunt mai grasi decat in trecut si ei trebuie sa faca bani vanzand inclusiv grasilor. este foarte mercantil totul…